O gluma cu rinjet postum, de epitaf, spune asa: Brazilia va fi mereu o tara de mare viitor. Umorul exasperat al acestei observatii s-a nascut din logodna promisiunii cu dezamagirea.

Exista, intr-adevar, tari bizare si pitoresti care promit si uita, o iau de la cap si nu pot, reincep calauzite cu gind rau si stau pe loc, anuntind ca au planuri mari. Exista tari care nu-si vor viitorul. In acest tarim lunecos se gaseste, saturata de repetitii istorice, Romania. Daca masuram ce e de masurat, vom remarca lesne o forma activa si iscusita de repaus.

Da, tara a fost admisa in UE, pedaleaza economic decent, va forma, curind, cozi lungi la Ikea si se va pune, apoi, pe insurubat mobile. Atit. Caci realitatea politica e deja asamblata si dicteaza.

Doua evenimente-hublou au descris, recent, starea de fapt si de repaus pe care sta asezata inert nemiscarea romaneasca. Amindoua sint cazuri de inversiune fundamentala. Amindoua probeaza, iar, traditia romaneasca a simulacrului consimtit, capacitatea de a minti epopeic, senin si meschin, pina la sfarimarea integrala a adevarului.

In ambele cazuri, deformarea e un huliganism crincen care nu vine din afara, ci din interiorul spatiului democratic invins si anihilat. Vocile farsei: doi fosti securisti entuziasti, rasplatiti si dovediti pina la capat: Sorin Rosca Stanescu si Dan Voiculescu.

Primul a luat in primire vocatia firava a civismului romanesc si i-a sucit gitul cu o miscare de gainar, platit pe cap de pasare rezolvata. Acuzatia de plagiat indreptata impotriva lui Gabriel Liiceanu e atit de stupida, incit gindul din spatele ei trebuie sa fi fost altul. Si anume: frina, asfixia, conservarea lipsei de aspiratie pe care se cladesc nesiguranta si deznadejdea cetateneasca.

In numele acestor necesitati a preluat Stanescu misiunea excrementarii lui Liiceanu. Problema acestei rafale de gainat nu e insulta, ci inaltimea de la care are ea voie sa se infatiseze, in Romania. Anturajul in care obisnuieste Stanescu sa ticluiasca mascari si alte zaturi de mahala nu e o banda de jefuitori de morminte sau un grup de amici care finanteaza un bordel de maici. Nu.

Maidanul lui Stanescu e presa. Iar asta spune tot despre rostul pe care tribul Stanestilor a stiut sa-l dea institutiilor democratice, imediat dupa cumparare.

Insa nimic nu se compara, in materie de joc pervers si rastalmacire, cu Parlamentul. Acolo e dezmatul si tot acolo fuga de propria natie. Caci Parlamentul si rebusul sau legislativ infinit asigura distanta de casta, separatia feudala a rangurilor si sigilarea ermetica a dreptului la reprezentare. Parlamentul, si nu cutare tembel Cosmo-televizat, e locul adevaratului extremism romanesc.

Acest extremism tifnos si pedant l-a pus in fruntea Comisiei de Ancheta a presedintelui pe Dan Voiculescu. Un fost securist, infiltrat in Parlament cu deplina evitare a votului popular, il va ocari si cresta in voie pe singurul politician ales prin vot direct.

Aceasta inversiune colosala de rit ipocrit scoate din cursa, dupa presa, cealalta mare institutie pe care noi am visat-o si altii au cumparat-o: Parlamentul.

In acest unghi politic mort ne gasim: sintem tara institutiilor casate din interior. In rest, avem crestere economica. Umbla vorba ca asta arata ca „lucrurile merg bine“. Merg: in masura in care am invatat sa traim cedind dreptul de a insemna si de a fi luati in seama. Crestere economica au si Rusia si China si Estonia (11,5%!).

Diferenta o face insa Estonia, care impinge capitalismul in dauna celor care s-au inscris fraudulos in istoria tarii. Minoritatea rusa colonizata de imperiul sovietic nu are cetatenie estoniana. Minoritatea romana care si-a cumparat sistem democratic e, dimpotriva, singura beneficiara deplina a cetateniei romane.

Mai nou, invigorata de atita putere si alarmata de exceptia de la Cotroceni, ea practica ifosele sobre ale raspunderii de stat si cauta respect. Radu Mazare e intervievat de „Financial Times“, Becali calca in vila lui Berlusconi, Vanghelie urca. Un singur populist are probleme: Traian Basescu, presedintele asediat de cumparaturile favorite ale oligarhiei - presa si Parlamentul.

Licitatia continua. Cineva vrea sa cumpere tot ce vine. Daca va reusi, vom fi iar ce-am mai fost: o tara de mare viitor.