Partidul condus de Geoana garanteaza in acest moment atit existenta PD in Guvern, cit si prezenta lui Tariceanu in fruntea acestuia. Este definitia exacta a nodului gordian. Sabia in schimb nu mai e la Cotroceni, ci in sediul PSD. Iar Geoana n-are nici un interes s-o foloseasca.
Guvernul e paralizat. Nu avem ministru de Externe si exista riscul de a nu-l avea inca multa vreme. Tariceanu insista cu Cioroianu, Basescu insista cu refuzul pe motiv de vaga competenta, rezultatul fiind un birou gol, mai exact, incompetenta totala. In cel mai bun caz, de la un moment dat, portofoliul Externelor ar putea fi preluat provizoriu de un alt ministru.
O solutie mai buna ar fi fost chiar numirea unui interimar din minister, un secretar de stat, dar pina si aceasta decizie minimala a fost ratata. Ungureanu n-a vrut, Tariceanu nu e obligat. Macovei si Blaga, doi ministri-cheie, pot face orice la Palatul Victoria mai putin treaba pentru care au ajuns acolo.
Reformele si politicile europene in domeniu fac coada la usa celor doua ministere pentru ca titularii lor nu pot paria pe nici un viitor mai lung de doua saptamini. Berceanu taie panglici pe capete de autostrada, dar pina la primul metru de asfalt il asteapta unul de dosare. Cadou de la colegul de Guvern Cristian David, via DNA. Ceva mai discret, undeva in fundal, Guvernul lucreaza totusi.
Algoritmic. Un dosar in lucru pe tema Udrea-RAAPPS, un altul pe privatizarea ALRO. Ca din intimplare, toate duc catre Cotroceni si ne ofera noua, celor din presa, un nou motiv de bucurie. Armistitiul in razboiul palatelor se amina pentru o data neprecizata.
Rastimp, presedintele declama functionarea normala a institutiilor statului, criza fiind doar in mintea noastra, dar, iata, nu mai poate evita sub nici un chip cea mai dezagreabila datorie pentru care s-a jurat pe Constitutie. Medierea. Nu, nu-i nici o contradictie. Intre criza-care-nu-exista si consultarile de marti de la Cotroceni exista o legatura. Ii zice PSD, cel care, mai nou, conduce din nou Romania.
S-a-ntimplat pe furis, iar Geoana si ai lui sint ultimii responsabili de un asemenea deznodamint. Iar cadoul chiar nu se refuza. Greseala e la Basescu, cel care a inventat pen-tru PD formula „cu un picior in Guvern, cu unul in opozitie“. Doi ani si mai bine, democratii au muscat cu nesat din fructul puterii, aruncind cojile in capul partenerilor liberali.
Strategia tine un timp, dar cum puterea nu suporta vidul, cineva trebuia sa-l umple. Pe principiul simetriei, PD a invitat practic PSD la masa jocului la doua capete, investindu-l pe Geoana cu cel mai important rol la care poate visa un politician din opozitie. Cel de presedinte din umbra al Romaniei.
Rezultatul e ca in acest moment nu e deloc clar in ce masura Traian Basescu mai e mediator si in ce masura e mediat. Cert e un lucru. In razboiul fara sfirsit cu Tariceanu, presedintele are nevoie de Mircea Geoana mai mult decit de oricine. Nicidecum invers.
„Vom vedea daca avem sau nu nevoie de Traian Basescu in rezolvarea crizei, vom vedea daca avem sau nu nevoie de Calin Popescu Tariceanu“, declara acum Mircea Geoana. Participarea PSD la consultarile de la Cotroceni e un compromis pe care partidul il face pentru rezolvarea rapida a crizei, completeaza vicepresedintele Dan Nica.
Cu ce poate raspunde Traian Basescu? Cel mult cu o invitatie a PSD la guvernare. Dar n-o poate face decit cu jumatate de gura. Stie ca PSD poate refuza oferta cu gratie, lasind criza in bratele puterii, la fel cum stie ca daca n-o refuza scoate PD din Guvern si-l arunca in bratele justitiei.
Partidul condus de Geoana garanteaza in acest moment atit existenta PD in Guvern, cit si prezenta lui Tariceanu in fruntea acestuia. Este definitia exacta a nodului gordian. Sabia in schimb nu mai e la Cotroceni, ci in sediul PSD. Iar Geoana n-are nici un interes s-o foloseasca.
