Intre portile grele din fier forjat, pe o straduta - sau un gang, daca vreti - vin pe timp de zi nostalgicii sa faca poze „cu Bucurestiul de altadata”. Noaptea, adolescentii scriu mesaje cu graffiti, iar dimineata micuta strada „Hanul cu tei” forfoteste de elevi de la Tonita, veniti sa isi cumpere vopselurile si panza.

Numai vreo doi - trei cumparatori de arta isi plimba privirile asupra obiectelor expuse si se mai incurca in paturile de pe jos ale vanzatorilor ambulanti. Unul dintre ei intinde un ceas de dama, mic „cu lucratura fina". „300.000, ca m-a mai intrebat o doamna de el si poate vine sa-l ia”.

TC Art Gallery - inauntru

Foto: HotNews.ro

Mai departe de el, cativa copii stau pe o banca lunga de lemn. In fata lor e magazinul de „materiale” pentru artistii: Rembrand Art Center. Un baiat se intorce cu fata spre mine pentru ca aude click-ul facut aparat. „Ce faceti voi, chiuliti de la scoala?”, intreb. Baiatul rade: „Ce-i aia scoala?”. A iesit cu cativa colegi in centru. Ma lasa sa-i mai fac cateva poze.

Las in urma grupul de liceeni pentru ca am ochit niste „clienti”. Un cuplu: sa zicem ea 38, el 42. Intra in Galeria Hanul cu Tei. Strabat prima incapere pana ce se opresc in fata unui perete imens tapetat cu icoane maronii, care incearca artificial sa redea ideea de vechi.

Lucrarile Adrianei Vasile la TC Art Gallery

Foto: HotNews.ro

Jos, unde cortina de icoane se termina, galeristele au asezat cateva covoare lucrate manual. Am intrebat de ele. „Cum cine le cumpara? Mai sunt cate unii”, spune una dintre femeile care lucreaza la galerie. Sta chircita pe scaun atat de vechi, ca ti-e teama ca o sa sa rupa sub ea, si ascunde cu o mana cateva reviste cu titluri despre „medicina naturista”.

Si pentru ca-i pierdusem pe posibilii clienti, si pentru ca nici eu si cu siguranta nici galerista nu stiam prea multe despre arta, o intreb: „De ce-i asa frig?”

„E mai frig ca afara. Pai... fiindca nu s-a platit sa fie cald. Ce sa plateasca, caldura sau salariile?”. O las pe femeie sa isi caute linistita prin reviste. Mi-e clar ca simte ca nu are ce sa-mi spuna daca nu am niste bani la mine si urc scarile cu privirea lipita de un tablou mare care-mi amintea de „Renastere”.

Straduta asteptandu-si vizitatorii

Foto: HotNews.ro

La etajul superior, alte cateva galeriste - foarte galagioase - supravegheau un anticariat. Si ma intalnesc din nou cu respectivul cuplu. Din discutia lor cu una dintre galeriste aflu ca cei doi sunt in cautarea unei icoane care sa mearga si pentru catolici, si pentru ortodocsi. Icoana politically corect...

Ii las in pace pe cei doi, si merg fara oprire pana ajung in fata unei femei care tinea in mana o pensula inmuiata in aracet si o plansa veche. „Va ocupati de restaurare?”, intreb. „Nu, lipesc asta cu aracet. Nu e corect ce fac, dar nu stiu exact care e valoarea tabloului. Plus ca plansa e facuta din carton”, spune femeia.

Parasesc anticariatul cu gandul la o papusa de portelan, care fusese asezata pe un scaun vechi, pentru copii. Oare de cand sta ea acolo?. Uit de anticariat abia in galeria HTOO3, unde un tanar artist si-a expus cateva fotografii cu propriul sau trup. Gol. Mult mai simpatice mi se par lucrarile din gips cu cateva siluete asezate simetric pe perete.

O silueta imensa, din gips, cu doua maini mari si un baston de lemn in centru, te duce cu gandul la semnul intrebarii.

Papusa, caut client...

Foto: HotNews.ro

As fi vrut sa intru si la Nemtoi Glass Art, insa usa era incuiata. M-am holbat putin printr-o bucatica de geam la un obiect oranj pe care nu l-am inteles foarte bine. Cu siguranta o sa intru alta data.

Ultima vizita am facut-o la TC art Gallery. Miros de betisoare parfumate, sunet discret de muzica electronica - Tipper - iar artista Adriana Vasile are „montate” trei tablouri turcoaz superbe. Stati linistiti daca se vand pana ajungeti acolo, fiindca mai sunt de vazut si altele.