Tentativa demiterii in graba a unui procuror DNA si imixtiunile politice in treburile justitiei de care se face vinovat noul ministru Chiuariu confirma temerile cele mai negre.

In ultimele zile s-a intarit considerabil suspiciunea ca actuala majoritate parlamentara de la Bucuresti l-a suspendat pe presedintele Traian Basescu si a indepartat-o pe Monica Macovei din functia de ministru al justitiei in special pentru a stopa lupta impotriva marii coruptii.

Totodata, in lupta pentru imagine, cele doua tabere, pro-si antireformista pro- si antiprezidentiala isi lanseaza reciproc acuze dintre cele mai grave. In ultima vreme s-au reluat in tromba si atacurile lansate de ideologii taberei antiprezidentiale impotriva scriitoriilor si formatorilor de opinie, care sustin presedintia.

Falia produsa inclusiv in societatea civila romaneasca de tentativa debarcarii presedintelui si a opririi reformelor impuse, pina la 1 ianuarie trecut, de imperativul aderarii la UE, continua astfel sa se adinceasca alarmant. Mai intii s-au prabusit in gaura agitatiei propagandistice antibasesciene televiziunile finantate din buzunarul unei miini de oligarhi.

Apoi s-au precipitat in haul minciunii diversionisti mai marunti, tocmiti de unii editori si directori de ziare, spre a le distruge reputatia prea solida unor nume tari din cultura romaneasca, precum Gabriel Liiceanu si H.R. Patapievici. Ambii s-au dovedit relativ greu de demontat dat fiind ca sunt autorii onor opere bucurindu-se de un solid si meritat prestigiu.

Ceea ce nu i-a pus insa la adapost. Tind mai nou sa cada in prapastia pseuodargumentelor antiprezidentiale si dezinformarii dirijate de adversarii reformelor chiar si unii specialisti, dascali, profesori universitari.

Recrutati in efortul de discreditare a lui Traian Basescu si a celor ce-l sustin unii dintre noii inchizitori si-au reluat in registru brutal ori subtil acuzele la adresa scriitorilor mentionati si impotriva altora, acuzatorii ajungind pina la a le contesta dreptul de a fi considerati ceea ce sunt, si-anume intelectuali, mai precis, intelectuali publici.

Motivul pentru care personalitati prin definitie independente, precum Andrei Cornea, Alina Mungiu-Pippidi, Ion Vianu, si multi alti minuitori de anvergura ai stiloului au trecut cu arme si bagaje in tabara prezidentiala e clar. In cauza e bilantul celor doi ani si jumatate de prezenta la Cotroceni a lui Traian Basescu.

In acest rastimp presedintele, cu toate neajunsurile personalitatii lui carismatice, in ciuda discursului sau uneori repezit si excesiv a facut ceea ce nu s-a facut in Romania din decembrie 1989 incoace.

A spus adevarul despre mafia oligarhiei postcomuniste, autoprivatizate, care conduce din umbra treburile statului inclusiv si mai ales prin intermediul unui parlament deturnat de la menirea sa de a fi temeioul institutional al democratiei. A sustinut din rasputeri lupta pentru reforma si contra coruptiei. Tot Basescu a deschis arhivele puse sub obroc ale securitatii comuniste.

Si tot el a condamnat, in fine, comunismul, un act istoric, fara precedent in estul comunizat al Europei, provocind astfel implacabila dusmanie a activistilor corupti convertiti la capitalism si ai cozilor de topor ai fostului regim totalitar.

Ca toate acestea sunt motive pe cit de suficiente, pe atit de consistente pentru a se investi sperante in Basescu si a se explica fara rest sustinerea sa de catre majoritatea societatii civile si a intelectualitatii publice romanesti n-a scapat armatei detractorilor.

Dar ofensiva lor impotriva taberei ginditorilor si publicistilor ingrijorati de alunecarea Romaniei spre democratura, stat autoritar ori dictatura parlamentara ignora sistematic argumentele de bun simt lamurind sursele angajamentului intelectualilor.

In schimb dezinformatorii si osinditorii de profesie ai pilonilor intelectuali care-l sustin pe Basescu fac tot mai frecvent recurs la personalizari abuzive ale dezbaterii. Se mitraliaza sub centura, se lanseaza acuze neacoperite de „plagiat”, imporiva lui Liiceanu, se trage cu o presupusa dedare la ciolanul prezidential contra lui Patapievici.

Se opereaza cu atacuri grosolane la adresa unui imaginar trecut patat sau, dupa caz, insuficient de glorios in lupta anticomunista, a celor condamnati fara drept de apel de ideologii ad-hoc ai majoritatii parlamentare.

Nimic nou, in toate aceste manevre stravezii a unei pseudoelite invidioase pe veritabila elita. Veche e si tentativa ostirii detractorilor de-a inhama la carul lor manipulator personalitati de incotestabil prestigiu national si international, precum Bronislaw Geremek sau Doina Cornea.

Ori de a-l trage in noroi pe Basescu extragind capital din popularitatea sa si, ca atare, prin atac piezis, din prezumtivul sau „populism”.

Ceva mai noua si deosebit de gretoasa este insa, in acest context, incercarea unora dintre criticii intrarii in actiune a filosofilor romani de a zgindari reflexul individualist si anticolectivist al ginditorilor. Se urmareste astfel torpilarea angajarii lor politice.

Opintirea lor in favoarea democratiei si a statului de drept precum si eforturile lor pragmatice de a clarifica, de a orienta si de a elimina confuzia generata prin dezinformare e pusa sub semnul „inregimentarii” si al unei presupuse „complicitati” a intelectualilor la o inventata miscare totalitara.

S-a ajuns ca ideologii actuali ai mafiei postcomuniste sa condamne in bloc intreaga intelectualitate romaneasca sugerind ca, pentru a-si cistiga ori pastra popularitatea, breasla celor ce gindesc ar face corp comun cu popularul Basescu si cu masele.

La rindul lor, "masele", ori macar reprezentantii ei din forumurile internet ar inclina chipurile spre "legionarism" si masuri de forta impotriva institutiei democratice a parlamentului. Citim de pilda intr-un articol ca, „entuziasmul intelectualilor pentru Basescu” ar fi lipsit de "principialite", de "spirit critic" si de "criterii de rationalitate".

Sub semnatura unui oarecare Daniel Barbu mai aflam ca, daca notiunea de intelectual ar corespunde definitiei ei celei mai restrictive, am fi pasamite „constrinsi sa constatam ca, in Romania intelectualii sunt inca absenti”.

Iata unde s-a ajuns. Spre a se amplifica mistificarea nimic nu pare prea infam condeierilor din solda lui Felix-Voiculescu, Geoana et eiusdem farinae. S-au convertit sofistic pina si bitele retorice ale minerilor de odinioara.

Spre a se desira cu nesat fina tesatura a societatii civile postceausiste s-au reluat eforturile demolarii intelectualilor, aceiasi care, vai, si azi „gindesc si nu muncesc” (ca un Priboi si cei 322).

Incit dispretul deputatilor antiprezdentiali fata de constitutia si electoratul Romaniei isi gaseste echivalentul si corespondentul perfect in desconsiderarea, de catre pseudointelectuali frustrati, a elitei celor chemati si capabili, moral si spiritual, sa formeze opinia natiunii.

Pentru a maximaliza deruta in acest razboi ideologic declansat de majoritatea parlamentara s-a trecut si la atacuri nemiloase impotriva celor ce-ar putea arbitra din exterior disputa politica interna.

Infierate virulent sunt publicatii si posturi de radio occidentale de prestigiu, care au acuzat puciul cleptocratilor din parlamentul Romaniei si revenirea lui Ion Iliescu la putere prin lovitura de stat In revansa mediile apusene se vad invinuite ca ar participa la o campanie (oculta, cum altfel) de internationalizare a crizei.

Inversunarea fara limite a mercenarilor antiintelectuali indica si proportiile mizei confruntarii actuale. De aici incolo nici o minciuna, oricit de primitiva ori rafinata ar fi nu mai poate fi exclusa din acest duel.

Victimele ei, daca Basescu nu supravietuieste politic plebiscitului, risca sa fie insa nu doar presedintele ales si intelectualii care-l apara, ci insasi democratia romaneasca si, prin urmare, poporul roman.