Partidul Democrat este umflat ca un balon. Traian Basescu a suflat in el procente pana l-a desprins de pamant. Daca sondam votantii democratilor cu intrebarea „de ce PD”, raspunsul va fi „Traian Basescu”.
PD nu-si cunoaste proaspetii alegatori si va trece mult timp pana sa se dumireasca cine sunt si ce asteapta. Are doar cateva indicii: noul electorat este urban si, prin urmare, informat, prudent, capricios si aproape deloc rural, adica stabil si conservator, dovada fiind prezenta redusa la vot in comunele si satele patriei.
Ca sa nu-l piarda este obligat sa se dizolve in agenda lui Traian Basescu care oricum se lafaie in spatiul public cu discursul sau si de stanga, si de dreapta, si populist, si pentru elite. PD se afla in situatia unui copil al carui parinte autoritar ii spune, „daca nu mananci tot, te pedepsesc”.
Inapt sa-si defineasca identitatea si sa iasa din cuvantul tutorelui, s-a transformat intr-un partid prezidential. Pe buletinul de identitate politica al PD sta scris in dreptul parintilor Traian Basescu, dar si apartenenta la familia populara europeana.
Formularea unor raspunsuri in spirit conservator la teme de actualitate, altele decat cele de pe rabojul sefului statului, i-ar ajuta poate pe democrati sa-si selecteze mai bine alegatorii, sa fie recunoscut ca atare si mai ales sa depaseasca o criza majora in cazul in care actualul presedinte al Romaniei nu va mai candida sau va pierde alegerile.
Daca, prin miracol, Traian Basescu nu va obtine un al doilea mandat, PD va ramane un orfan fara nume de familie. O eroare fatala Partidului Democrat ar fi si cooperarea cu un PSD nereformat si nereabilitat. In aceeasi situatie cu liberalii, democratii nu-si pot permite o alianta la vedere cu partidul manuit de Ion Iliescu si Viorel Hrebenciuc, lustrabili si cu dosare in justitie.
Cum sa negociezi cu acestia agenda civica triumfatoare la referendum, lustratia si continuarea reformei in Justitie? Nici cel mai deschis simpatizant al democratilor n-ar putea inghiti, fara greata, o asemenea colaborare, chiar inscrisa in contul „interesului national”.
Si nu e vorba despre interdictia ipocrita si imatura politic din programul Partidului Democrat, ci despre mijloacele care pervertesc scopul.
Pentru a fi un partener de guvernare necompromitator, PSD este obligat sa se lepede de trecut, sa admita, riscand, fara indoiala, ca stanga nu se construieste nici cu sarje leniniste si nici negociind cu mizeria pana la genunchi. Iar cu o legenda, chiar daca reformista cum e „grupul de la Cluj”, nu poti incheia intelegeri pe termen lung.
Un partener natural de dialog al PD, ignorat insa pe proiecte ca lustratia, este totusi PNL condus de Tariceanu, a carui comisie pentru investigarea crimelor comunismului sesizeaza peste cateva zile Parchetul impotriva a 220 de fosti comandanti de inchisori comuniste.
Desi exulta plutind suveran deasupra tuturor partidelor, PD are motive serioase de ingrijorare: afectat de sindromul victoriei risca sa nu deosebeasca un pas bun de unul gresit. Si fiecare pas ii este atent masurat de electorat.
