Urmarea referendumului? Invinsii iau totul, invingatorii raman cu ce-au avut, rolul de presedinte cuvantator si opozitia. Vointa populara exprimata intr-un plebiscit - si nu in alegeri - are efect doar asupra unor partide responsabile si sensibile la reactiile electoratului.
Initiatorii demiterii presedintelui nu-si pierd insa timpul cu remuscari, demisii sau reforme interne. In pur spirit romanesc, votul impotriva inseamna, pentru PSD si PNL, un pas inainte.
Rezultatele referendumului, paradoxal, ii dezavantajeaza politic pe castigatori. Diferenta intre „da” si „nu” a transformat anticipatele, cheia crizei, intr-un joc de suma zero, inacceptabil pentru convocatorii referendumului de demitere a presedintelui.
Majoritatea transparenta ceruta de presedinte se va cristaliza probabil curand, dar nu in jurul PD. Daca PSD si PNL isi pot asuma decizia cooperarii la guvernare, Traian Basescu si PD nu-si permit negocierea unei majoritati stabile fara sa-si deziluzioneze electoratul.
Reversul discursului ex-clusiv etic este ca seful statului si democratii s-au ales cu un singur partener moral acceptabil, liberal-democratii lui Stolojan.
Intrarea la guvernare a partidului condus de Mircea Geoana, alaturi de PNL si UDMR, este o cale sa-si multumeasca militantii, baza electorala si sa dea satisfactie opozitiei germinate de grupul de la Cluj. Poate mai sigura pentru refacerea procentelor si a imaginii in fata electoratului sau decat competitia in opozitie cu PD.
Prin asocierea implicita cu Iliescu si Hrebenciuc, greu de inghitit chiar si in propria formatiune, PNL isi risca decisiv reputatia de partid de dreapta in ochii intelectualilor de aceeasi orientare - dupa cum s-a dovedit, influenti in economia electorala - chiar si a acelora care i-au fost favorabili, ca Doina Cornea.
Rezistenta din PNL - daca este reala - trebuie sa fi fost insa zdruncinata de mostra de opozitie prezentata de PSD, care a experimentat pe ministrul Chiuariu fatarnicia-i distructiva.
In atacul la Justitie, Victor Ponta a uitat de implicarea propriului partid in tergiversarea ANI si in tentativa de revocare a procurorului Tulus, despre care se spune ca Hrebenciuc stie mai multe decat Tariceanu.
Democratii au oferit si ei PSD-ului, pe tava, instrumentele de tortura impotriva liberalilor: oferta de cooperare semnata Emil Boc si anuntarea motiunii de cenzura.
Lideri din PSD, PNL si UDMR gandesc ca nu pot pierde mai mult decat au pierdut deja si ca avantajele sunt semnificative: resurse bugetare si fonduri europene profitabil dirijate si organizarea scrutinurilor ce vor urma.
Cele trei partide au invatat din referendum o lectie, ca Traian Basescu poate fi erodat mai usor ca sef al statului, dar castiga din pozitia de luptator antisistem. Ca dovada ca au extras invataturile, supunerea la agenda care l-a readus la Cotroceni pe Traian Basescu.
O coabitare linistita si o guvernare fructuoasa i-ar lipsi pe Traian Basescu si pe democrati de obiectul criticii. Dar asupra previzibilei guvernari PSD-PNL-UDMR planeaza nori de furtuna. Cine va avea controlul asupra politicilor economice predispuse la deficit bugetar si mai ales cine si-o va asuma la final, buna sau proasta.
