Economist, cunoscut autor a numeroase eseuri de specialitate si publicist, dr. Stephan Hessler este membru in Consiliul Stiintific al gruparii ATTAC, una dintre organizatiile care lupta impotriva politicilor globale neoliberale, denuntand transformarea globalizarii intr-o simpla goana dupa profit.

Chiar in perioada in care in Germania are loc intalnirea G8 - una dintre ocaziile cu care ATTAC se mobilizeaza impotriva acestor politici - Stephan Hessler a acordat un interviu HotNews.ro.

[c:1:s]Reporter: Infiintata in 2000, gruparea ATTAC are astazi 25.000 de membri in Germania. Cum explicati marea popularitate de care se bucura?

Stephan Hessler: Ma gandesc ca ATTAC prezinta oamenilor lucrurile in mod direct, dupa motto-ul „keep simple”. Lumea nu mai vrea sa auda discursul politicienilor: „Totul este atat de complicat”. Daca se puncteaza problemele juste, se pot obtine succese. In societatea moderna mass-media, aceasta stategie s-a dovedit rodnica in special la tineri.

Reteaua exista intre timp pe tot globul, in 50 de state. Majoritatea membrilor nostrii au circa 25 de ani. Daca ne gandim ca pentru actiuni publice, reuniuni, seminarii, congrese etc. pot sa mobilizeze si alte persoane, ne dam seama varsta medie este sub 25 de ani. In comparatie cu alte organizatii neguvernamentale avem o structura foarte tanara.

Reporter: Ce este atragator in conceptul ATTAC?

S.H.: Avem teze clare, teme care intereseaza lumea si suntem in masura sa prezentam lucrurile in mod simplu si compact, astfel incat sunt constientizate rational si emotional de oameni.

„O economie obligata sa respire in acelasi ritm pe tot globul, devine fragila”

Reporter: Urmarile dezastruoase ale economiei neoliberale asupra climei, mediului si naturii au fost analizate de cercetatori, membri sau simpatizanti ai retelei ATTAC. Ce masuri cereti guvernantilor statelor G 8, nu numai in Africa si America Latina, ci si in Europa, pentru a proteja resursele?

S.H.: Nu este vorba de o chestiune strict ecologica, ci mai ales de o problema economica. Pentru ca o economie care pretinde tuturor statelor nationale sa respire in acelasi ritm, devine fragila. In special daca o economie - respectiv sistemul anglo-saxon - este imediat copiata, se va impune tuturor statelor o situatie de penurie simultana.

In momentul de fata, cand economia unor tari este in plin boom, de pilda in SUA sau in Republica Populara Chineza, putem constata ca cererea de otel este atat de mare, incat punctual, in anumite parti ale lumii, livrarile nu mai sunt posibile.

[c:2:d]Intreprinderile de Transporturi din Berlin mi-au relatat recent, ca datorita cerintelor mari de otel ale Chinei, in capitala germana nu mai au cu ce sa-si repare trenurile si metrourilor. (N. Red.: Germania este unul dintre cei mai mari exportatori de otel din lume.)

In sistemul de globalizare exista relatii directe intre cerintele imense care exista pentru un anumit produs intr-un loc, si necesitatile intr-altul. Si daca reusim ca state si economii nationale, guverne alese in mod democrat, sa urmeze cai de dezvoltare diferite, atunci cerinta anumitor resurse sau problema penuriei nu se va mai pune la fel de acut.

In plus, este eronat ca proprietatea si administrarea unor resurse precare sa fie lasate numai pe mana pietei, sau a asa-ziselor burse de materii prima ori de energie. Pentru ca aceste burse reactioneaza: a) mult prea tarziu, b) exista destule posibilitati de manipulare si c) mecanismele economiei de piata reactioneaza intotdeuna ulterior.

Cu alte cuvinte, piata reactioneaza numai atunci cand exista o penurie. Dar o politica economica rezonabila trebuie sa tina in prealabil cont de penurie si de pagubele ecologice.

Politicile economice rezonabile trebuie sa tina cont de penuria resurselor si de pagubele economice

Reporter: Preventia necesita politicieni pregatiti si este costisitoare...

S.H.: Sigur. Noi preconizam o politica preventiva. Se stie doar ca actiunile preventive revin mai ieftin decat daca actionezi cand s-au spart oalele.

Reporter: In Romania s-au nascut in ultimii ani ONG-uri in care mai ales tineri se lupta pentru protectia ecologica. In ce masura colaboreaza ATTAC cu noile organizatii din fostele tari comuniste?

S.H.: ATTAC are o structura internationala moderna, foarte asemanatoare multinationalelor care actioneaza pe plan mondial. Suntem in masura sa activam resurse umane in cele mai diverse regiuni din lume, sa actionam peste tot in acelasi timp.

In lumea mondializata de azi nu este eficient ca produsul unui concern sa fie boicotat numai intr-o anumita regiune, sau intr-un singur stat national. Protestul impotriva unei companii care actioneaza global, de exemplu din cauza salariilor de dumping, a muncii copiilor sau a jafului ecologic, are urmari concrete numai daca lupta se situeaza la nivel mondial.

Noile tari membre UE din Europa Centrala si de Est joaca in acest sens un rol important, fiindca in domeniul consumului exista bineinteles cerinte noi. Cu metode-tinta pot fi impiedicate unele erori structurale facute de „vechile” state europene. In Bulgaria si Romania, coruptia se poate combate cu un cerc restrans de persoane.

Sunt sigur ca in majoritatea noilor state UE vor exista structuri analoage sau chiar grupari ATTAC, care vor avea succese asemanatoare celor de aici.