Ministrul Justitiei este autorul unui gest unicat in analele Uniunii Europene: este primul demnitar dintr-o tara supusa unei forme de monitorizare care cere Bruxelles-ului sa elimine dintr-un raport o apreciere pozitiva.
Negru pe alb, Tudor Chiuariu a solicitat Comisiei Europene scoaterea din raportul publicat saptamina aceasta a urmatoarei fraze: „Ritmul in care DNA conduce si incheie anchetele pe care le desfasoara continua sa ilustreze un inalt nivel de profesionalism al echipelor multidisciplinare de ancheta din cadrul directiei“.
Tudor Chiuariu nu e chiar atit de tinar incit sa nu stie ca, de un deceniu si jumatate, toata suflarea Romaniei soarbe an de an, cu nesat, fiecare vorbulita „de bine“ care ne e atribuita in rapoartele diferitelor institutii care ne-au tot controlat: Consiliul Europei, Comisia Europeana, Banca Mondiala, FMI si cite si mai cite.
Iar politicieni in foame de imagine au creat o adevarata industrie din exploatarea politica a acestor gesturi de bunavointa, chiar si atunci cind acestea erau mai degraba nesemnificative. Si vine acum tinarul nostru de la Iasi care cere comisarilor sa renunte la una din putinele aprecieri realmente superlative de care s-a bucurat vreodata Romania. La inceput nu mi-a venit a crede.
Dupa care am incercat sa gasesc posibile explicatii, plecind de la singurele ipoteze de lucru disponibile: ministrul e fie timpit, fie ticalos, fie extraordinar de inteligent.
Timpit. Daca e timpit, asta e: avem ghinion, nu prea e nimic de comentat.
Ticalos. Chiuariu isi justifica cererea de eliminare a aprecierii favorabile DNA prin aceea ca e redundanta. Intr-adevar, paragraful precedent e la fel de laudativ, dar spunea altceva. Un alt argument e acela ca autoritatile romane „au dubii asupra calificativului de inalt profesionalism“ pe care Comisia l-a atribuit DNA.
Chiuariu invoca aceleasi evaluari statistice si strict cantitative pe care le-a folosit atunci cind a vrut sa-l demita adjunctul sefului DNA, desi evaluarea calitativa dispusa de CSM, mult mai relevanta, este inca in derulare.
In final, isi permite chiar sa fie ironic si intreaba: „De unde stie Comisia ca toate investigatiile DNA au fost conduse intr-o maniera profesionista si corecta?“.
E mai presus de orice dubiu ca ministrul n-a invatat absolut nimic din reactiile vehemente cu care a fost intimpinata tentativa sa de a-l demite pe adjunctul sefului DNA, desi in locul lui orice om decent si-ar fi dat seama ca a facut o greseala.
Chiuariu insa si-a transferat razboiul sau cu DNA pe masa Comisiei Europene si, ca sa-si procure munitie, a fost in stare sa ceara alterarea raportului acolo unde acesta era favorabil. Asta inseamna ca omul asta are sarcini tainice si precise in raport cu anticoruptia, a inceput sa le indeplineasca inca din prima luna de mandat si se tine de ele cu tenacitate, indiferent, iata, de consecinte.
A-i cere pentru asta demisia e pura aventura, pentru ca nu onoarea proprie il tine pe acel scaun, ci altceva.
Extraordinar de inteligent. Uzind de prezumtia de nevinovatie, am incercat sa imaginez, pur teoretic, o schema, un aranjament, o strategie subtila care sa justifice gestul lui Tudor Chiuariu, care sa-mi arate ca el, de fapt, a jucat foarte inteligent cu comisarii europeni si a adus numai beneficii tarii.
Ei bine, daca o asemenea schema a existat, trebuie sa ma recunosc invins: domnul Chiuariu e mult mai inteligent decit mine.
