Tenerife, cea mai mare insula din Arhipelagul Canare, este una dintre destinatiile exotice la indemana pentru turistul roman cu buzunare nici prea adanci, nici prea subtiri.
Este un loc unde ai de ales. Poti pretinde ca te izolezi complet de restul lumii, pe plajele aurii, negre sau stancoase ale statiunilor luxuriante, pe alocuri supraaglomerate. Sau iti iei adio de la plaja si o iei pe coclauri, sa casti ochii la peisaje pe care nici Discovery nu le poate reda in toata splendoarea lor.
In primul caz, nimeresti, intr-un fel sau altul, tot in mijlocul multimilor galagioase. Plantat izolat pe vreo "playa" imensa, la reflux, ajungi sa te chircesti printre cearsafurile altora la flux. Iar cand zici "pas" si o iei pe faleze, nu poti rezista tentatiei magazinelor ce te ademenesc cu produse taxate simbolic, la preturi mult sub cele de pe piata romaneasca.
Atotprezente - santiere sau, cum spun turistii englezi, "development sites". In Tenerife nu exista extrasezon, asa ca peste tot macaralele sunt la treaba vara, toamna, iarna, promitand noi hoteluri magnifice, noi terenuri de golf, noi plaje artificiale.
In al doilea caz, o intreaga lume ti se ofera, in miniatura, o lume pe care, n-ati crede, nici nu apucati sa o vedeti cap-coada intr-un sejur de-o saptamana.
Peisaje lunare in jurul vulcanului Teide, cel mai inalt vulcan din Spania. Balene-pilot si delfini care tipa veseli in largul plajelor de pe Costa Adeje, in sud. Pustietati pline de angoasa in est, unde sunt cele mai bune plaje, sau paduri luxuriante si plantatii de banarieri in vest.
Nu trebuie ratat satul Masca, intemeiat, zice-se, de pirati printre colosalele stanci Los Gigantes, de unde se poate vedea in zare o insula invecinata, La Gomera. Nu trebuie ratat nici Garachico, unde localnicii, in lipsa unor plaje traditionale, au transformat stancile de lava ce patrund mult in mare in veritabile bazine naturale, alimentate cu apa adusa de fluxul Oceanului.
