Acuzele imprastiate fara discernamant si fara o minima verificare de ministrul Chiuariu denota disperarea unui cabinet care se indreapta marsaluind de la DNA spre comisia prezidentiala de care depinde declansarea urmaririi penale.

Cu dosare mai vechi si mai noi, in frunte cu insusi seful Justitiei, lista ministrilor asupra carora planeaza suspiciunea ca au comis fapte ce ar putea intra sub incidenta Codului Penal se lungeste cu fiecare zi ce trece. Atacurile dezlantuite la adresa societatii civile si a Monicai Macovei,

acuzele grave si invectivele lansate catre sefii DNA, Morar si Tulus, arata nu numai ca s-a ajuns in punctul culminant al luptei pentru sechestrarea dosarelor si adormirea vesnica a luptei impotriva coruptiei, ci si faptul ca este vorba chiar despre libertatea celor in cauza.

Evenimentele nu au comparatie si ies din orice tipar. Nici macar in momentele negre ale guvernarii pesediste nu i-am vazut pe Nastase sau Stanoiu iesind prin conferinte de presa duminicale si aruncand cu noroi in cele mai prestigioase ONG-uri care, sa nu uitam, le erau potrivnice si le monitorizau orice miscare.

Sub guvernarea liberala am avut ocazia sa asistam la un razboi urat declansat impotriva societatii civile si a intelectualilor care nu s-au inscris in corul aplaudacilor, abonatilor la sinecuri si proiecte grase din bani guvernamentali.

Observati ce liniste uleioasa s-a lasat asupra unor domni si doamne de prin diferite ONG-uri care fie, ca Renate Weber, isi descopera reala vocatie in viata alaturi de PNL, fie, ca Transparency-ul domnului Alistar, si-au extirpat glanda critica de cand cu anumite proiecte.

Dar nu asta e chestiunea, fiecare se decredibilizeaza pe pielea lui, ci faptul ca sub cabinetul liberal atmosfera a devenit uneori irespirabila datorita atacurilor la adresa neinrolatilor. Iesirea lui Chiuariu impotriva Freedoom House este doar un exemplu dintr-o lunga lista si masoara exact gradul disperarii.

Problema de fond este insa lista lui Morar. Aici e buba. Pentru ca lista lui Morar, condusa cu gratie infantila de Chiuariu - se aude ca dosarul are peste 2000 de pagini -, ar putea avea drept consecinta niste suspendari din functie si urmariri penale.

Chiar daca Guvernul Tariceanu rezista motiunii de cenzura, problema de coruptie ramane. Precedentul PSD arata ca o asemenea stampila este foarte rezistenta in timp, mai ales atunci cand partidul face front comun cu dosariabilul.

Din acest punct de vedere, Chiuariu este o piesa moarta, iar faptul ca premierul nu se delimiteaza discret, dar categoric, spune multe despre gravitatea si profunzimea implicarilor.

Din tonul pe care ministrul face "dezvaluirile" nu e clar daca e mai speriat de propriul viitor sau de neindeplinirea misiunii incredintate de sefi. Un lucru e sigur, daca guvernul cade, Chiuariu va deveni amintire chiar pentru partidul care acum il impinge la rele. Cel mult fostul patron Fenechiu ii va plati un avocat.

Pe de alta parte, campania de demonizare a DNA, venita dinspre toate partidele care au probleme cu dosarele, afirmatii de genul "DNA, noua Securitate", "DNA trebuie franat si controlat", "pericol pentru democratie" arata ca miza este uriasa si fara o interventie a blamatei societati civile, fara semnale clare dinspre Bruxelles, DNA va fi pus intre paranteze de parlamentari.