Adrian Novac: Tunisia, Egipt, Yemen, Libia, Bahrain, Siria, Iordania. Ce se intampla exact in lumea araba si de ce acum?
Dr. Malik Mufti: Ce se intampla in prezent in regiune reprezinta o revolta populara generala - care poate fi numita, in mod legitim, o revolutie - impotriva ordinii nationaliste autoritariste care a dominat scena politica araba din anii '50, dar care a fost in stare de faliment din punct de vedere politic, economic si social de cel putin doua decenii.
"De ce acum" este un mister, cum se intampla cu toate revolutiile. Ingredientele revoltelor au existat de ceva vreme, dar, dintr-un motiv anume, a fost nevoie de o scanteie in Tunisia pentru a aprinde focul ce ulterior s-a raspandit peste tot.
A.N.: Sunt revoltele arabe o lupta pentru democratie? Sau regimurile dictatoriale vor fi inlocuite de guverne islamiste nedemocratice?
M.M.: Razmeritele urmaresc multe lucruri: conditii economice mai bune, mai putina coruptie, mai multa libertate si, deasupra tuturor, demnitate - adica oamenii nu mai pot tolera sa fie tratati ca vitele de catre propriile lor guverne. Toate aceste cereri sunt exprimate in limbajul democratiei, ceea ce reprezinta un lucru semnificativ deoarece chiar si miscarile islamiste vor fi ele insele constranse, in anumita masura, sa respecte regulile democratice.
A.N.: Unii sugereaza ca CIA, Mossad sau chiar telegramele WikiLeaks au fost adevaratele forte din spatele acestor revolte. Au dreptate?
M.M.: Nu - dinamica din spatele acestor revolte este cu adevarat indigena, domestica. Statele Unite n-au stiut cum sa reactioneze, iar guvernul din Israel se simte amenintat pozitiv.
A.N.: Vedeti cumva influenta Iranului in unele din aceste revolte? Ce urmaresc iranienii?
M.M.: Iranul a incercat sa se asocieze cu revoltele arabe, dar influenta sa este, de fapt, foarte limitata. Ar putea de exemplu sa joace un anumit rol in Bahrain, cu populatia sa siita, insa nu prea mult in alta parte. In plus, in cazuri precum cel al Siriei, revolta ameninta chiar regimurile care sunt, de o lunga perioada, pe aceeasi linie cu Iranul. In sfarsit, exemplul oamenilor care se ridica impotriva regimurilor autoritariste nu poate fi primit cu prea multa placere de actualii conducatori ai Iranului.
A.N.: Care este rolul pe care organizatia Al-Qaeda il joaca in toate aceste revolte? E posibil ca revoltele din regiune sa creeze un vid de putere de care sa profite Al-Qaeda si asociatii sai?
M.M.: Dupa parerea generala, Al-Qaeda a fost luata prin surprindere la fel de mult ca si restul lumii, iar organizatia pare sa fi jucat un rol foarte scazut pana in prezent. Este posibil ca vidul de putere din unele tari (asa cum este Yemen) sa creeze temporar noi oportunitati pentru Al-Qaeda, insa perspectiva mai generala a unei schimbari democratice autentice in regiune poate doar slabi interesul in aceasta organizatie.
A.N.: Sunt aceste revolte similare cu revolutiile din Europa de Est, de la sfarsitul anilor '80?
M.M.: Bineinteles ca exista multe diferente semnificative in ceea ce priveste contextul istoric si dinamica sociala, insa ambele evenimente sunt exemple pentru raspandirea continua a mobilizarii populare si a democratizarii in intreaga lume.
A.N.: Statele Unite par sa fi fost prinse pe picior gresit de valul de revolte din lumea araba. Ce ne puteti spune despre reactia americana la aceste revolte? Cum au reactionat Rusia si China?
M.M.: Administratia Obama pare inca sa ezite intre doua impulsuri: (1) de a mentine stabilitatea regionala continuand sa sprijine regimurile care le-au fost aliate de multa vreme; si (2), sa se plaseze de partea corecta a istoriei, facand sa para ca nu sustin regimurile autoritare care sunt destinate sa se prabuseasca.
Deoarece situatia variaza de la tara la tara, este posibil ca Statele Unite vor continua sa adopte o atitudine in mare parte reactiva - fara sa submineze in mod activ regimurile existente, dar trecand la sustinerea revolutiilor odata ce ele au trecut de punctul in care nu mai exista cale de intoarcere.
Rusia si China nu au niciun fel de influenta reala si sunt doar spectatori.
A.N.: Unde se indreapta revoltele arabe? Care credeti ca va fi urmatorul lider care va disparea?
M.M.: Este foarte greu sa prevad cine va fi urmatorul care va cadea. In general, pare ca regimurile caracterizate de existenta unui singur partid conducator sunt mai vulnerabile decat, de exemplu, regimurile monarhice, care sunt mult mai capabile sa se adapteze la o scena politica cu mai multe partide.
De asemenea, regimurile mai putin brutale sunt susceptibile de a cadea intr-o maniera relativ usoara (asa cum a fost in Tunisia si Egipt), in timp ce regimurile mai dure, mai agresive (cazul Libiei) se vor confrunta cu mai multa violenta.
A.N.: Ce se va naste din revolta din Orientul Mijlociu: democratii de tipul celor occidentale, pseudo-democratii anarhice, regimuri jihadiste, mai mult haos?
M.M.: Dinamica pe termen lung este favorabila unei democratii reale in intreaga regiune, insa, pe drumul pana acolo, va exista un grad mare de variatie de la tara la tara - incluzand aici posibilitatea instaurarii anarhiei, conflicte civile, ocoluri autoritariste sau totalitare. La fel ca in Europa.
A.N.: Care este tara ale carei influenta si interese sunt cele mai amenintate de schimbarile care au loc in lumea araba: Statele Unite, Israelul, Arabia Saudita, Iranul etc.?
M.M.: Cele mai amenintate sunt evident regimurile autoritariste, cum sunt cele din Arabia Saudita si Iran.
Pentru israelienii care urmaresc sa continue insusirea pamantului palestinian (si care prefera, prin urmare, status quo-ul regional), revoltele arabe reprezinta o veste foarte proasta din doua motive: (1) deoarece mai multe guverne arabe reprezentative vor fi mult mai eficiente in sprijinirea palestinienilor, si (2) ca urmare a acestui fapt, Statele Unite se vor simti la randul lor mult mai presate sa se adapteze aspiratiilor arabe, rezolvand conflictul israelo-palestinian o data pentru totdeauna.
Pe de alta parte, israelienii care sunt gata sa faca pace cu palestinienii si, in sens mai larg, cu lumile araba si islamica, au toate motivele sa salute democratizarea regiunii.
In sfarsit, pentru democratiile care cauta sa-si extinda influenta in Orientul Apropiat - asa cum sunt Statele Unite, dar si Turcia - revolutiile arabe atrag dupa ele si riscuri, dar este inca foarte posibil ca revolutiile de-acolo sa se incheie intr-un mod pozitiv.
Alegeri SUA
Doi, de vite zice bine. Asa si e. nu-i de valoare viata. In primul rand a lor proprie, apoi a altora.
Chestia cu influentarea pozitiva a guvernului israelian - asa e. De cand isi dau in cap arabii unul la altul, parca s-a lasat si pacea in jurul Israelului. De aia tot dau aia din Gaza cu rachete - poate, poate ii baga cineva in seama...nu Armata de Aparare a Israelului, ca ea ii asculta cu urechea de fiecare data, pana la capat.
Rusia nu e chiar de lapadat, daca zice ea ca Libia e nashpa... ceva-ceva a inteles si daca e asa, sa vezi consecinte pentru fostii ei parteneri din lumea araba. Ca tot au confundat Minsk-ul cu Moscova...Nota 2 la geografie....Dar rusii de gluma nu stiu...
China... inca nu s-a scris...sau inscris. :-)
Gata, ca ma apuc de scris articole la Hotnews.... :-)
Secolul pierdut
Dictatura este o piesa de viata saraca in optiuni. Dictatorul cere obedienta, iar obedientul primeste o rutina a zilei. Exacta , precisa si placuta celui care il subjuga.
In dictatura vedem aplicarea sociala a organizarii naturale.Intodeauna ea va respira, pana in cea din urma clipa stabilitate si forta. Nu are de ales....
Democratia este perfecta si perfectibila, continuu. Ca rezultat al gandirii si prin atenta punere in aplicare de idei, ea creste greu si plapand. Ofera libertate spiritului dar lasa problemele zilei in seama fiecaruia in parte. Legea, care si ea respira liber, nu indeamna la rutina, ci la corecta aplicare in orice situatie imaginabila. si situatiile sunt multe. Fericiri si nefericiri atat de inegale bantuie....
In conditiile astea, a spera intr-o intrare in democratie, iesind dintr-o dictatura e o ideie mai mult decat utopica.
Si cu toate astea pentru ideia si speranta asta omul e gata sa sacrifice totul, uneori chiar pe sine. Intr-atat de umana este libertatea incat in fata ei, daca nu o pot avea unii sunt gata sa moara, iar altii atunci cand simt ca ii ameninta ceruta fiind si de altii isi pierd orice forma de umanitate. Ucid. In numele unor vorbe in vant.
Ceea ce se intampla acum in lume, preponderent in spatiul arab nu desminte nimic din afirmatiile de mai sus.
Speculatiile privind vectorul religios, daca nu ar fi tragice ar fi de-a dreptul hilare. In fata unor organizatii care te cer cu sangele tau cu tot pe mainile altora omul, arabul, de cele mai multe ori are o retinere, daca nu direct o reactie interna de respingere.
Ca s-au adunat cei care considera ca un verset-doua aduce zece mii de voturi, asta e alta treaba...
- citeste continuarea....
Pardon, LOVITURILE DE STAT
Sau, RAZBOI DE SECESIUNE PLANETAR
1 ACTIUNI DE PROTEST LA AMBASADE pe toata planeta( vezi si impotriva Chinei pentru AUTONOMIE IN TIBET si sustinerea lui Dalai Lama) impotriva tarilor sau guvernulor TINTA, asa trezesc jidani de la B`nai B`rith si Opus Dei - PAPA VATICAN de la ONU comunitatea internationala, vine presa propaganda sionista CNN (Christiane Amanpour), BBC, Radio Europa Libera si altele si condamna guvernul tarii respective, pentru coruptie, saracie, foamete, voturi furate si altele, pentru a justifica ulterior interventia militara ONU, NATO in aceste tari, adica pentru a formula o REZOLUTIE ONU necesara si justificativa de atac militar, sa nu fie acuzati pentru crime de razboi.
2. PROTESTE de strada in tarile TINTA (Romania, Iugoslavia, Egypt, Libia, Tunisia si altele) cu ajutorul spionilor lor, sau mai nou pentru Romania DISIDENTI - DUMITRU MAZILU-Romania, ELBARADEI - Egypt, ori refugiati ai statelor TINTA pregatiti militar in numeroase tari din occident (vezi, Ungaria care a pregatit militar refugiati romani si maghiari sa atace Romania in 1989), sprijiniti de ambasadele straine (in Romania, Olanda a fost cea mai activa)acreditate in tarile TINTA, ambasade care sunt UNITATI MILITARE pe teren INAMIC si de propaganda sionista CNN -Christine Amanpour in decembrie 1989 filma in galeriile subterane al Bucurestiului, BBC, Radio Europa Libera si altele si incep atacul cu sticle indendiare.
3. Vin trupele militare straine imbracati in civil ori in uniforme militare ale tarilor TINTA cu arme cu luneta si cartuse vidia tip NATO si altele (vezi, Tunisia - militari suedezi imbracati in civil au fost prinsi in direct cu presa) si incep sa ucida cetateni nevinovati (asa, au fabricat in Iran in 2009 -Ingerul Iranian) care participa la proteste pentru a creste presiunea populatiei asupra guvernelor respective.
Atunci ce?
Secolele pierdute. Eu m-am restrans la unul singur - secolul 20. Trait de spatiul geografic acoperit acum de revolte, ingust, in doua, cel mult trei dictaturi, ori poate doar una si aceasi.
De ce m-am restrans la un singur secol? Nu ca sa fiu darnic cu celalalte, ci pentru ca el s-a rasplatit fata de cei ce n-au apucat sa-l traiasca decent. Le-a oferit, la final, Internetul. Fereastra de unde, cu mirare, puteau cu totii vedea si auzi alte lucruri - lumea, muzica, frumusetea, urletele, spasmul si viata ei. dincolo de dunele de nisip, dincolo de cartierele insalubre, dincolo de scolile fara vise.
Daca comunismul a cazut sub legiile economice brute care au dat avantaj celor care au automatizat in baza calculatoarelor procesele de productie, lumea revolutiilor din 2011 urmeaza cablurile de fibra optica, raza de acoperire a telefoniei mobile si a satelitilor de telecomunicatii.
Abia acum ajungem la preponderenta tinerilor in aceste tari si la victoria Facebook.
Tinerii, deja stim, isi vor pierde repede tineretea, iluziile, ramanand poate doar cu idealurile si cu convingerea ca vor avea puterea de a creste ei o generatie libera.
Facebook, se stie, totdeauna va exista pe net si ceva mai frumos si ceva mai nou.
Internetul a facut istorie.
Toate cele bune,
Andrei
Mai departe, exista doua posibilitati rele: 1) sa se ajunga la razboaie zonale care nu se mai temina (gen Afganistan); 2) sa se ajunga la regimuri de genul celui din Iran. Oare ce sanse or fi sa se ajunga la moduri de organizare de genul democratiilor europene? Mi-e teama ca sunt putine sanse.
statele arabe sunt deocamdata prea religioase ca sa prinda democratia. sunt conduse de religie si administrate de catre guverne si lideri influentati de religie.
o schimbare majora de mentalitate colectiva, ceea ce este efectul democratiei, tolereaza ca sa fii tolerat, inseamna a intra in contradictie cu invatamintele sfinte ale coranului.
iar america, respectiv US of A, este condusa de interese economice, petrol, petrol, petrol, resurse, resurse, resurse.
nu prea merge mana in mana linia religioasa cu linia economica.
va fi greu!