(P) Mi-am petrecut intreaga viata la oras, printre blocuri, strazi asfaltate si cu apa care curgea de la robinet.
Toate vizitele la tara erau insotite de dorul confortului de acasa, al betonului pe care puteam circula si cand ploua, al telefonului prin intermediul caruia pastram legatura cu prietenii si al agitatiei specifice unui mare oras.
La tara, timpul curgea molcom si oamenii imi spuneau ca viata adevarata e acolo la ei, la aer curat, in natura, si nicidecum in agitatia, praful, betoanele si poluarea orasului. Nu-i credeam si nu-i intelegeam atunci.
Acum, cand orasul a devenit un furnicar de masini, oameni grabiti, gaze de esapament, betoane pe orizontala si pe verticala, imi aduc aminte vorbele lor. Si tanjesc dupa “un picior de plai/ si-o gura de rai”, dar mai ales dupa o gura de aer curat si-o apa pura. Voi nu?
Comenteaza pe Think Outside The Box.
