În contextul digitalizării, au apărut o serie de „erori ale pieței”, precum asimetria informației (în special în materia prelucrării datelor cu caracter personal), care au ridicat dileme în rândul autorităților la nivel european cu privire la legislația din perspectiva căreia un anumit comportament ar trebui investigat.
Deseori, legislația de concurență este văzută ca fiind cel mai la îndemână instrument pentru sancționarea practicilor și clauzelor abuzive impuse de platformele dominante online utilizatorilor finali. Cu toate acestea, abordarea este neunitară, existând și păreri conform cărora astfel de clauze ar trebui lăsate mai degrabă în sarcina autorităților de protecție a datelor sau de protecția consumatorilor.
În Germania, la început de 2019, Bundeskartellamt a considerat necesar să intervină și să interzică drept anticoncurențiale termenii și condițiile Facebook prin care utilizatorii care doreau să folosească platfoma erau constrânși să își dea consimțământul cu privire la colectarea de date despre aceștia de către alte website-uri sau aplicații și atribuirea acestor date contului de pe Facebook.
Ordinul Bundeskartellamt a fost suspendat în septembrie 2019, iar motivele principale care rezultă din decizia judecătorului german sunt (i) faptul că autoritatea de concurență nu a analizat care ar fi fost nivelul „competitiv” de date care ar fi putut fi prelucrate de Facebook; (ii) utilizatorii au agreat să furnizeze datele către Facebook prin semnarea termenilor și condițiilor, iar aceste date le sunt și lor disponibile în continuare; (iii) mai mult de jumătate dintre persoanele fizice din Germania nu dețin cont de Facebook, deci există o opțiune reală pentru consumatori (aceea de a nu adera la o anume platformă online) sau (iv) autoritatea nu a demonstrat cauzalitatea dintre dominanța Facebook și pretinsa conduită ilegală (prelucrarea unor date excesive).
Observăm astfel cum ambele autorități au investigat fluxul automat de date cu caracter personal între Facebook și terțe părți, însă din perspective total diferite. Analizate în paralel, cele două decizii ridică o întrebare legitimă: cum și când știm ce autoritate va interveni cu privire la un anumit comportament privind prelucrarea datelor?
Riscul este cu atât mai mare cu cât tendința la nivel european și național este de aliniere a regimurilor sancționatorii la cel existent în materie de concurență și, mai nou, de GDPR.
Cu toate acestea, un astfel de răspuns nu aduce predictibilitate companiilor, pentru că nu este justificat de factori obiectivi, ușor de apreciat și de înțeles de către companii.
În acest context, considerăm că devine esențială cooperarea între autoritățile de reglementare, fiind preferabilă mandatarea aceleia dintre ele care are instrumentele necesare pentru a investiga și analiza în întreaga complexitate conduita vizată, pentru a se asigura astfel înțelegerea completă și corectă a impactului și gravității sale, înțelegând că doar în acest mod poate fi asigurat caracterul proporționat al sancțiunilor aplicate.
Un articol semnat de Carmen Peli, Partner și Oana Ambrozie, Senior Associate, PeliPartners