La 29 de ani, Șerban* a avut o dublă cumpănă. În decurs de două săptămâni, l-a părăsit brusc iubita și a pierdut o sumă de bani importantă pentru afacerea începută recent. A clacat psihic și s-a apucat să bea, iar în scurt timp a fost diagnosticat cu tulburare bipolară. De atunci și până acum, la 43 de ani, a schimbat mai mulți medici psihiatri, a fost internat de câteva ori la spitalul Obregia, ba pentru hipomanie, ba pentru depresie, și avut și un episod psihotic – o fantasmă incredibilă pe care nu a povestit-o medicilor vreodată. Dincolo de tratamente, internări și stările de entuziasm sau de apatie care vin la pachet cu boala, povestea lui Șerban înseamnă multă singurătate. Într-o discuție despre cum e viața lui, ca bărbat cu tulburare bipolară, aduce deseori vorba despre iubire. Singurul lucru după care tânjește și despre care crede că l-ar putea salva.
Șerban are 43 de ani. În urmă cu aproape 15 ani a fost diagnosticat cu tulburare afectivă bipolară. În succesiunea de etape maniacale și depresive care a urmat diagnosticului, a schimbat mai mulți medici psihiatri, a avut câteva internări la Obregia și un episod psihotic pe care nu l-a povestit doctorilor.
Chiar dacă scopul întâlnirii noastre e să-mi povestească despre felul în care experimentează el tulburarea bipolară, discuția alunecă pe alocuri către filme, universuri paralele, cărți, relații și, în general, sensul vieții. Șerban e un tip inteligent și sensibil și când vorbește despre problema lui psihică o face cu naturalețe și umor.
Ne-am întâlnit la o terasă din Cotroceni și-am stat de vorbă mai bine de trei ore, timp în care-au trecut trei ploi, s-au băut câteva halbe de bere, s-au fumat multe țigări și s-a vorbit, mai în glumă, mai în serios, despre ce înseamnă să fii bipolar.
Declanșarea tulburării bipolare: „Mi-a căzut sistemul”
„La 29 de ani, în decurs de două săptămâni, am avut două probleme de viață majore. M-a părăsit iubita de atunci și, într-o săptămână, s-a căsătorit cu primul ei prieten. Pe plan profesional aveam atunci o firmă de brokeraj de credite și trebuia să încasez o sumă destul de măricică, vreo 4.000 de euro, iar cel care trebuia să mi-o plătească nu mi-a mai plătit-o. Deci, pe plan emoțional, care e cel mai important pentru mine, lucrurile au intrat într-o criză majoră. Și apoi și pe plan profesional. Și-atunci mi-am zis că eu n-am nicio soluție în viața asta, nici pentru partea emoțională, nici pentru cea personală”, începe Șerban să-și amintească.
0
2
