Realitati dure,
Problemele rromilor nu cunosc frontiere
Minoritatile nationale, unul dintre subiectele nenumaratelor discutii purtate la nivel inalt dar nu numai, au fost tema recent incheiatei excursii de documentare initiate de Centrul Regional PER pentru Europa Centrala, de Est si Sud Est si Centrul pentru Jurnalism Independent.
Itinerariul deplasarii, la care au participat si 12 jurnalisti din tara, a vizat comunitati ale minoritatilor nationale din localitatile Sfantul Gheorghe, Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc si Targu Mures.
Comunitatea „Örkö”, la capat de lume
Intocmai programului initiat de organizatori, jurnalistii au vizitat comunitatea de rromi Örkö aflata la marginea localitatii Sfantul Gheorghe, si parca... in marginea civilizatiei.
In preambulul vizitei, in urma discutiilor purtate cu reprezentantii rromilor s-au evidentiat problemele cu care comunitatea Örkö se confrunta. O prima concluzie... problemele romilor nu cunosc frontiere.
De ce ai parte cand n-ai... carte
De departe problema acuta a comunitatilor de rromi este cea a scolarizarii. Daca in judetul nostru autoritatile au venit in intampinarea acestei situatii cu solutii ce se dovedesc a fi viabile, scolarizarea rromilor este inca o problema, acestia neintelegand importanta procesului de scolarizare.
„Am discutat cu fiecare in parte, incercand sa-i conving sa isi dea copiii la scoala. Nu am avut cu cine. Erau familii care ne intrebau ce primesc in schimb. Pe o parte dintre acestia i-am convins asigurandu-i de alocatiile primite de copii de la stat.
Alte familii ne-au spus ca nu au bani nici pentru mancare, darmite pentreu a tine unul dintre copii in scoala”, ne-a declarat directorul Asociatiei „Pro Nobis”, Kernászt Huba Attila.
Un prim pas in scolarizarea copiilor de etnie rroma a fost facut de Centrul Comunitar, care, cu ajutorul unei fundatii a bisericii catolice, a ridicat in sanul comunitatii Örkö scoala „Nyeri Szent Fulop” in care in prezent invata elevi in majoritate rromi.
De asemenea, Centrul Comunitar, gazduit intr-o cladire recent ridicata, a venit in sprijinul rromilor asigurandu-le servicii de asistenta medicala prin contractarea unui medic de familie si a doua mediatoare sanitare.
In comunitatea Örkö, 600 de persoane beneficiaza de asigurari de sanatate platite de Primaria Sf. Gheorghe. In sediul Centrului Comunitar a fost infiintat un modern cabinet stomatologic, din utilitatea caruia, din cauza lipsei de bani, lipseste chiar... medicul de specialitate.
Rromii, inca oameni cu identitate necunoscuta
Reprezentantii etniei rrome din judetul Covasna au initiat servicii de consiliere si consultanta menite sa rezolve problema increderii rromilor in institutiile publice si, nu in ultimul rand, cea a actelor de identitate.
Ca si in judetul Braila, rromii intalnesc dificultati in constientizarea importantei acestor acte. Serviciul de consiliere si consultanta a initiat intalniri cu reprezentantii institutiilor publice.
„Am constatat ca rromii nu au incredere in majoritatea institutiilor publice. Lipsa de carte, lipsa experientei, intr-un cuvant necunoasterea, au dus treptat la o autoizolare. Am intreprins astfel de intalniri pentru a-i convinge de importanta integrarii in societate, pentru a-i ajuta sa-si recapete increderea.
Multi dintre ei refuzau sa-si faca acte de identitate pentru simplu motiv ca acestea erau facute de Politie, iar Politia era ceva de care trebuiau sa se fereasca”, a precizat Dima Mihaly, presedintele Asociatiei „Amerkha”.
Problema actelor de identitate este, cel putin pentru rromii din Örkö, una pe cale de a fi rezolvata. In acest sens, in repetate randuri, Politia a organizat caravane ale Serviciului de Evidenta Informatizata a Persoanei in mijlocul comunitatii. In prezent, dintr-un total de 1800 de persoane, aproximativ 800 au acte de identitate.
Lipsa banilor conduce adesea la situatii de o gravitate greu de imaginat. Parintii nu isi permit contravaloarea certificatelor de nastere ale copiilor, iar lipsa acestora atrage dupa sine noi probleme.
Tot in sprijinul medierii relatiilor dintre rromi si autoritati, Centrul Comunitar a initiat un serviciu de consiliere juridica.
Una dintre concluziile noastre este ca rromii urmaresc in mare parte un castig imediat. Daca primesc ceva... orice, sunt de acord cu scolarizarea copiilor lor, iar daca devin beneficiari ai ajutorului social, conform Legii 416, sunt de acorde sa-si faca acte de identitate. Exemplele pot continua.
„Consider ca problemele minoritatii rrome sunt aceleasi peste tot. Marturisesc ca peisajele de la Örkö par a fi desprinse din Grecia, Bulgaria, Ungaria, Austria Polonia si alte tari din Europa. Recunosc, sunt rromi care, mai mult sau mai putin, s-au realizat. Imi place sa cred ca rromii au potential.
Ce le lipseste?! O sansa! Cand spun probleme in legatura cu comunitatile de rromi din Europa, spun, in primul rand izolare, lipsa de scolarizare, de educatie, lipsa unui sistem sanitar, a locurilor de munca, a oportunitatilor de a intra in rand cu lumea, cu noi toti.
Nu trebuie sa uitam ca si rromii sunt oameni”, este de parere Andrei Mirga, coordonator al Consiliului Consultativ PER pentru problemele rromilor si presedinte al Grupului de Experti pentru problemele rromilor de la Consiliul Europei.
Örkö, o lume... altfel
Intreaga delegatie a initiat o scurta incursiune pe strazile comunitatii Örkö. O imagine de ansamblu... comunitatea parea o copie fidela a unui tablou cu iz grigorescian.
Locuintele, ce aduceau mai curand a bojdeuci, spuneau multe despre starea financiara a celor care locuiau in ele. Cei mai instariti dintre rromi erau, de departe, posesorii de carute, respectiv de cai. Prezenta delegatiei a atras atentia intregii comunitati. Copiii au inceput a roi in jurul nostru, desculti, modest imbracati, dar curat.
Am observat chiar oameni la lucru. Sarmani, unii rromi erau cocotati pe acoperisul casei, incercand sa-l „carpeasca” cu ce aveau la indemana, pregatindu-se pentru sezonul rece.
Imaginile, majoritatea dure, exprimand o realitate crunta, ni se derulau prin fata ochilor.
Cele mai sugestive dintre ele erau cea a doua copile ce nu pareau a avea mai mult de 12 ani, care cu greu duceau o caldare cu apa catre casa dupa ce petrecusera cateva zeci de minute la coada la una dintre cele doua fantani (singurele surse de apa din comunitate) si o alta a unui baietel imbracat sumar si descult care se oprise in pragul usii larg deschise a cladirii ce gazduia scoala.
Privea cu interes. Nu parea a dori sa cunoasca scopul vizitei delegatiei cat mai cu seama parea curios de ceea ce se afla in spatele acelei usi. Aveam sa aflam ca, pentru el, din motive financiare, nu se va deschide prea curand. Tacea, iar ochii lui mi-au tradat o dorinta fierbinte : „Vreau sa invat!...”
Daca imaginea institutiilor publice in ochii rromilor pare a se limpezi, imaginea lor in acceptia majoritarilor... lasa inca de dorit.
Un exemplu in acest sens: Bursa locurilor de munca special organizata pentru rromii din judetul Harghita, la care s-au prezentat 200 de solicitanti si doar doua firme interesate, una de salubritate si cealalta de confectii. Oare doar la munca de jos pot fi angajati minoritarii de etnie rroma?!
„PER este pentru dialog. Personal sunt de parere ca indiferent de etnie, indiferent de culoare ori de natura culturii, suntem mai intai oameni si ar trebui sa ne privim unii pe altii ca atare. Cu totii avem probleme in viata de zi cu zi, iar mai toate sunt aceleasi indiferent de apartenenta noastra etnica.
Daca vreti, suntem egali in fata vietii si a mortii”, ne-a declarat Livia Placks, director executiv al Project of Ethnic Relations - PER SUA.
O mana de ajutor sau... dimpotriva
Organizatiile nonguvernamentale de profil initiaza diferite proiecte in sprijinul rromilor la care, mai mult sau mai putin, primesc sprijinul administratiilor locale. Din dorinta de a-i ajuta, aceste organizatii se implica pana acolo incat ii scutesc pe unii de stresul birocratiei, in aceste situatii majoritarii fiind cei discriminati.
Cate dintre aceste organizatii s-au intrebat daca nu cumva ajutand pe cineva sa devina intr-un fel oameni, ii vor obisnui... prost? Daca rromii se vor invata „ajutati” ori de cate ori au nevoie? Oare n-ar fi mai indicat sa-i ajutam sa se ajute singuri? O intrebare fara frontiere.
Nicolae DAN
