Manastirea Vladimiresti se afla la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, la distanta egala intre Galati si Tecuci. Este un loc de pelerinaj si hrana sufleteasca pentru cei ce-i cunosc istoricul sau il afla cand ajung aici ca vizitatori.
Manastire de maici cu sobor numeros (aproape 200), in prezent se situeaza pe locul trei in tara ca numar de personal dupa manastirile Agapia si Varatec, dar pe primul loc intre manastirile cu vietuire de obste. Reprezentantele Clubului Femina "Tinerete fara Batranete" au vizitat de curand aceasta manastire.
Cu ocazia sfintei sarbatori a Bunei Vestiri, credincioasele au asistat la slujba cuvenita si au primit binecuvantarea de la stareta manastirii, Maica Veronica."De fiecare data cand venim aici ne simtim \ncarcate spiritual.
Este extraordinar de frumos, maicile ne-au primit cum nu se poate mai bine iar Maica Veronica ne-a dat de fiecare data binecuvantarea sa", ne-a declarat Georgeta Balan, vicepresedinta Clubului. Istoria acestei manastiri este impresionanta si la fel de zbuciumata ca viata maicilor vietuitoare de aici.
Constructia Manastirii Vladimiresti a inceput in anul 1938 in urma vedeniilor avute de sora Lica - Vasilica Barbu Gurau, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareta si stavrofora acestei manastiri. Intr-un lan de porumb ce apartinea familiei (mamei si unchiului Ionica Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a vazut o lumina coborand din cer.
Mantuitorul prezent in acea lumina i-a spus sa construiasca o manastire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeiesti a fost asezata o cruce de lemn (aflata astazi in muzeu). La est de Biserica mare este situat Paraclisul (Biserica Mica) iar la sud Micul Altar de vara.
Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finantat constructia si care a dus-o la Parintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvantarea pentru inceperea construirii manastirii. Pictura s-a realizat abia in anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfintita de catre Prea Sfintitul Episcop Casian Craciun.
Batranii locului povestesc ca pe aceste meleaguri a existat in timpuri trecute o manastire de calugari greci stabiliti pe pamant romanesc. Staretul Ghimnazie a asistat neputincios la masacrarea soborului sau de catre turci, dupa care a fost el insusi decapitat. Cu ocazia sapaturilor pentru fundatie au fost dezgropate oseminte ce sustin realitatea istorica a legendei.
Relicvele calugarilor martiri, curatate si spalate, au fost ingropate la piciorul mesei Sfintului Altar de Vara. In mai 1990, Inaltul Arhiepiscop Antim Nica al Galatiului si Prea Sfintitul Episcop Vicar Casian Craciun, au sustinut in fata Sfantului Sinod redeschiderea manastirii. Pe drept cuvant pot fi considerati ctitorii noii Manastiri Vladimiresti.
Maicile ramase in viata (160) au revenit, iar obstea s-a intarit prin primirea de surori tinere. Toate au participat la refacerea chiliilor, trapezei, bolnitei si arhondaricului (transformat ulterior in atelier de pictura).
Viata zbuciumata a maicilor de la Vladimiresti care au luptat pentru ortodoxie si carora cerul le-a acordat biruinta reintoarcerii pe locul pe care l-au numit Rai, este o marturie de credinta binecuvintata de Dumnezeu. In muzeul manastirii se afla o icoana cu Maica Domnului lasata maicii starete de mama sa pe patul de moarte.
In staretia manastirii se pastreaza opt potire de argint masiv din cele 12 gasite in fata sfintei proscomidii in biserica mare (ascunse de o persoana necunoscuta, la inchiderea manastirii).
Daca edificiul manastirii apare ca o oaza de reliefuri intr-o regiune oarecum monotona, dominata de terenuri agricole, cei ce ajung aici descopera o oaza de viata, o "manastire vie" – asa cum o caracteriza patriarhul Iustinian in 1949 – care traieste prin unitatea si dragostea vietuitoarelor sale un imn neincetat de lauda inchinat lui Dumnezeu.
Ada MIHALIAN
