Din romanul "Cum se falimenteaza o cooperativa de credit", va prezentam filmul falimentului Cooperativei de Credit "Zorile" din Satulung. Manevrele contabile determinate de ridicarea unui sediu propriu au generat prejudicierea a zeci de membri cooperatori.

Totul sub privirile blajine si parintesti ale conducerii Cooperativei "Baimareana", la vremea aceea forul superior al cooperativei din Satulung (sub denumirea de Casa Teritoriala a Cooperativelor de Credit). Politia confirma ca impotriva conducerii cooperativei din Satulung s-a declansat urmarirea penala.

In doar cativa ani, fosta Cooperativa "Zorile" din Satulung a trecut de la profit la cel mai crunt faliment. Cum a fost realizata aceasta „performanta"? Printr-o strategie foarte riguros respectata. Urmeaza „scenariul" unui faliment anticipat.

Desi in 1998 a fost desemnata cea mai profitabila cooperativa de credit din judet, astazi doi dintre presedintii Cooperativei „Zorile" si contabila-sefa sunt cercetati de politie.

Scandalul s-a declansat in momentul in care zeci de membri cooperatori care aveau depozite la acea cooperativa si-au dat seama ca institutia a devenit incapabila de a le restitui depozitele! A urmat un potop de plangeri la politie.

Decizia

Cei implicati sustin ca declinul cooperativei a inceput o data cu achizitionarea unui sediu nou. Pana in 1996, Cooperativa "Zorile" functiona in cladirea primariei, iar presedinte onorific (pana in anul 2000 cooperativa neavand un presedinte „plin") era, din 1986, Bujorel Muresan (fost primar al comunei pana in 2004).

Evolutiile de pe piata bancara au determinat transformari si in activitatea cooperativelor de credit. Pentru a corespunde cerintelor Bancii Nationale (BNR) s-a hotarat ca toate aceste institutii de credit sa dobandeasca un sediu corespunzator cu activitatea prestata.

Cei din Satulung au amanat momentul achizitionarii pana in 1996, cand printr-o sedinta a membrilor cooperatori, desfasurata la Casa Teritoriala a Cooperativelor de Credit (actuala Cooperativa "Baimareana"), s-a dispus construirea unui nou sediu in perspectiva autorizarii cooperativei de catre BNR.

Achizitia si renovarea

Cea care s-a ocupat de achizitionarea sediului cooperativei a fost contabila-sefa Floarea Pogacias. Practic, cu suma de 6 milioane de lei s-a cumparat o casa cu gradina in Satulung, achizitie care la vremea aceea nu s-a dovedit a fi un efort financiar consistent pentru cooperativa.

Conform legilor contabile din acea perioada, contabila-sefa a propus sa se constituie un fond de investitii din profit, iar din acel fond sa se construiasca sediul.

In timp, renovarea sediului a presupus alte cheltuieli, care nu au mai putut fi acoperite din fondurile de investitii si s-a ajuns la cheltuirea unor depozite, fara a se tine o sedinta cu membrii cooperatori, care au fost pusi in fata faptului implinit.

Evidentele contabile arata ca s-a renuntat la crearea unui fond de investitii si s-a recurs la un artificiu contabil de transformare a cheltuielilor curente (legal la acea vreme), care nu prezenta concret deficitul cu care se confrunta cooperativa.

Indatorarea

In perioada 1998-2000 evolutiile de pe piata bancara au inrautatit situatia cooperativei. Pentru a iesi din impas s-au contractat credite in valoare de 300 de milioane de la Cooperativa "Baimareana" si cate 100 de milioane de la alte doua cooperative din judet.

Cei din conducerea cooperativei sustin ca toata operatiunea de imprumut s-a desfasurat cu girul conducerii Cooperativei "Baimareana" (respectiv al presedintelui Ludovic Filip), care era forul superior, cooperativa din Satulung platind cheltuieli de coordonare celor din Baia Mare.

Desi initial nu s-a incheiat un contract de ipoteca, la cateva luni de la acordarea imprumutului, cei din Baia Mare au solicitat incheierea unei ipoteci, stabilindu-se si dobanda aferenta impumuturilor. Astfel, cele 500 de milioane de lei imprumutati au devenit 800 de milioane de lei. Din acest moment, soarta cooperativei a fost pecetluita. Urmatorul pas a fost declansarea operatiunii de lichidare.

Lichidarea

In calitate de for superior, de aceasta operatiune s-a ocupat tot Cooperativa "Baimareana", care a stabilit ca lichidator SC Petun Consulting, o societate condusa de Gavrila Tuns (societate ce pare a fi agreata de conducerea Cooperativei "Baimareana"). Lichidatorul a recuperat din creditele societatii si a restituit oamenilor 20% din valoarea depozitelor avute.

Teoretic, aceasta operatiune ar fi trebuit sa fie un colac de slavare, dar realitatea a aratat altfel. Desi s-a promis lichidarea cooperativei in cateva luni, situatia s-a intins pe durata a aproape doi ani, timp in care s-a platit un casier si un presedinte. Pe langa aceste salarii, lichidatorul si-a incasat si un procent consistent.

Cum singura sursa de venit existenta provenea din depozitele membrilor cooperatori, rezulta ca toate aceste sume s-au amortizat din banii cotizantilor.

Apoi, sediul cooperativei din Satulung, ultima sansa a membrilor cooperatori de a-si mai recupera banii depusi, a intrat in patrimoniul Cooperativei "Baimareana" (curand vom detalia modul in care cei de la "Baimareana" au reusit sa fie si cei care organizeaza licitatia pentru vanzarea sediului, si cei care liciteaza, si cei care achizitioneaza sediul).

In prezent, fosta conducere a Cooperativei „Zorile" este cercetata de organele de politie, care au confirmat ca impotriva lui Floarea Pogacias (fosta contabila-sefa), Bujorel Muresan (fostul presedinte onorific) si Aurel Buciuman (presedintele comisiei de cenzori) s-a inceput urmarirea penala si s-a instituit sechestru asigurator pe bunurile proprietate personala (aceasta fiind metoda de recuperarea a depozitelor membrilor cooperatori).

Bujorii lui Bujorel

Bujorel Muresan, fost presedinte onorific in perioada 1985-2000, pare a fi persoana de care faptele penale se lipesc ca marca de scrisoare (vezi cazul instrainarii ilegale a Castelului Teleki, cladire de patrimoniu): "in ‘97, conducerea Creditcoop de la municipiu (actuala Cooperativa "Baimareana", n.red.) ne-a impus sa cumparam un teren pentru construirea unui sediu, sa ne putem desfasura activitatea bancara.

Am cumparat un teren cu o casa veche de la o persoana fizica. A venit intr-o zi presedintele Ludovic Filip, cu contabila Floarea Pogacias, casiera Maria Stanciu si contabila de la Somcuta. Ei au purtat negocierile si s-a cumparat casa. S-au dat si autorizatiile, totul a fost legal. In contul bancii erau bani, pentru ca aveam beneficii.

Nu s-a platit din depozite, ci din beneficii, doar se pot lua deconturile. Am fost verificati printr-un control intern al Cooperativei. Toate au fost aprobate de la judet, fiind in subordinea lor. Eu nu am fost chemat niciodata la sediu. Ceea ce s-a intamplat acolo dupa aceea, trebuie intrebata noua conducere, pentru ca eu am plecat.

Totusi, intreb si eu de ce s-a ipotecat sediul fara a se consulta membrii cooperatori si fara a fi convocata Adunarea Generala a Actionarilor (AGA)? Dupa ipotecare, s-a facut procesul verbal si s-a convocat AGA, spunandu-se ca sediul va fi scos la vanzare. Oamenii au fost de acord cu vanzarea, daca isi vor primi banii.

Doar Pampa (vicepresedintele Cooperativei "Baimareana) i-a asigurat ca sunt banii si se vor primi. Dar s-au luat banii si nu s-au dat la oameni. Doar dupa lichidare s-a dat ceva. Apoi, sediul a fost vandut cu 700 milioane lei, dar valoreaza mult mai mult, peste 1 miliard jumatate." Si castelul valora mai mult, Bujorel. Te-mbujorezi?