Valisoara, situata undeva la mijlocul drumului dintre Deva si Brad, face parte din Tinutul Zarandului, cel mai frumos tinut al Ardealului, cum cu mandrie spun localnicii. Practic, aici este poarta de intrare dinspre sud in Tara Motilor, zona plina de reminescente istorice. Atestata documentar la 1506, comuna are in componenta patru sate: Valisoara, Dealu Mare, Salistioara si Stoeneasa.

Spectrul somajului

Din cele mai vechi timpuri, ocupatia de baza a motilor a fost mineritul. Baiesii exploatau bogatele zacaminte de aur din zona Bradului inca de pe vremea dacilor. Multi locuitori ai Valisoarei au fost angajati la diverse mine, dar, odata pornit valul disponibilizarilor din minerit, mare parte a localnicilor a ramas fara loc de munca.

Dealtfel, la Valisoara rata somajului depaseste 30 la suta! Nefiind zona colectivizata, exista oameni care nu beneficiaza nici macar de o amarata de pensie de agricultor. Pentru multi de aici, singura sursa de venit o reprezinta cresterea animalelor.

Datorita reliefului deluros, care a facut ca mai toate casele sa fie construite in zona mai lina a comunei, pe raza localitatii nu fiinteaza nici o societate comerciala, cu exceptia celor de alimentatie publica. Totusi, primarul Ioan Huh nu se plange prea mult de aceasta stare de lucruri.

Cu beneficiarii ajutorului social s-a realizat, in limita fondurilor disponibile, reabilitatea unei bune parti din drumurile comunei. Cladirea primariei, veche de 120 de ani, arata ca una noua, cum, dealtfel, arata si cladirea scolii. Cand vezi scoala din Valisoara, situata pe coasta unui deal, in mijlocul brazilor, ai impresia ca te afli intr-o tabara de la munte.

Huh si Resiga

Acestea sunt numele cele mai purtate de localnici. Originea lor se pierde in negura timpului, nimeni de aici nemaistiind exact de unde provin. Interesant este faptul ca aceste nume sunt purtate numai in localitatea Valisoara, toponimia lor tradand originile celor care se numesc asa.

Si, cu toate problemele economice aparute in ultimul timp, motii de la Valisoara au cu ce se mandri. Ei duc in spate o istorie bogata, cum in putine locuri se poate intalni. Peste tot vezi tablouri, imagini, statuete reprezentand pe Horea, Closca si Crisan ori pe Avram Iancu. Si asta nu este tot.

La primarie, la scoala, la caminul cultural sau la biblioteca gasesti expuse, la loc de mare cinste, costume populare ori unelte agricole traitionale. Se lucreaza la renovarea bisericii din Salistioara, edificiu arhitectonic vechi de peste 150 de ani. Deasemenea, exista in Valisoara farmacie, dispensar si cabinet stomatologic.

Sub conducerea Emiliei Huh, directorul Caminului Cultural, se incearca editarea unei monografii istorice si etnografice a comunei. La loc de frunte in aceasta monografie vor sta, negresit, "Dubasii", participanti traditionali la renumitul festival "Colind Iancului", grupul de colindatori ce duc mai departe obiceiurile seculare ale sarbatorilor de iarna.

Sub indrumarea invatatorilor Gheorghe Resiga si Virgil Resiga functioneaza, la scoala, un grup vocal de muzica religioasa.

Foaie de informare locala

Cristina Male, bibliotecarul din comuna, are multe de povestit. In primul rand are un ghimpe impotriva presei, ca mai toti localnicii. In urma cu ceva timp, s-au prezentat niste date eronate despre Valisoara si satenii au ramas cu un gust amar. Chiar si prezentarea eratei nu a sters din memoria lor cele prezentate initial.

La biblioteca exista un impresionant fond de carte, cifrat la 8.000 de titluri. Din pacate, numarul cititorilor este intr-o continua scadere. Televiziunea (nu este cablu la Valisoara, dar oamenii si-au achizitionat antene performante, care capteaza zeci de posturi) si tehnologia moderna indeparteaza oamenii de lectura.

Copiii prefera sa mearga la Brad ori la Deva ca sa citeasca o carte pe Internet. Tot la biblioteca este organizat un colt al presei, unde, pe langa presa centrala si locala, pot fi studiate legile nou aparute, precum si hotararile Consiliului Local sau ale Consiliului Judetean. Si, bineinteles, nelipsitul colt cu articole de arta populara.

Lucru inedit, la Valisoara, primaria editeaza o "Foaie de informare locala", ce apare o data la doua luni - sau si mai repede, cand este cazul - si in care sunt publicate si centralizate hotararile Consiliului Local, precum si evenimentele cu importanta deosebita pentru localnici.

"Muntii nostri aur poarta / Noi cersim din poarta-n poarta" este emblematic nu numai la Valisoara, ci in toata Tara Motilor. Aurul, bogatia si fala tuturor motilor, pare sa ia alte drumuri. Buna parte din padurile seculare ale motilor isi mai asteapta adevaratii stapani. Ai putea spune ca aici domneste saracia.

Fals! Cu siguranta ca exista localitati unde starea materiala a populatiei este mai buna decat a locuitorilor Valisoarei. Cadrul natural deosebit este o trasatura comuna a majoritatii localitatilor rurale din judetul Hunedoara. Putine locuri poarta, insa, atata istorie si traditie in spate. Bogatia spirituala este, de multe ori, inestimabila si, din pacate, putini stiu sa o pretuiasca.

La Valisoara, ca si in orice alta asezare a motilor, oamenii stiu sa-si pastreze comorile, fie ele si spirituale. Iar aceste lucruri, daca nu le pierzi, nu ti le poate lua nimeni.