Infernul carantinei

de Corina Albota     Zi de Zi
Miercuri, 31 mai 2006, 0:00


(Foto: )

Carantina instituita la Sighisoara a creat numeroase controverse, afectiuni medicale si suparare mare. Copiii din zona de carantina sunt stigmatizati la scolile la care invata. Cei ai romilor au compus deja manele cu aviara. Stapanii isi ameninta cateii ca vor fi dezinfectati daca nu sunt cuminti. Pasarile au fost ingropate pe un teren proprietate privata.



Iar copiii se joaca nestingheriti langa mormantul aviar. Nimeni nu crede ca a fost gripa aviara si l-au desemnat pe medicul Petru Oprean ca purtator de cuvant. Acesta a trimis deja sesizari la Bucuresti. Extremele din zona de carantina nu au termen de comparatie intr-o societate normala. Actorul principal, care ilustreaza perfect conflictul social si etnic latent: Marius.



Sighisoara este, fara exagerare, unul dintre cele mai cunoscute orase din tara. Atat pentru straini, cat si pentru romani, cetatea este cunoscuta ca un loc mistic, plin de istorie si atractii nebanuite. La cateva strazi, acum opt zile a fost declarata zona de carantina de gradul I.



Bariera este pusa pe strada Viilor. Mascatii in alb stau cu un ghiozdan de dezinfectant in spate, iar traseul pietonal este delimitat de covoare ceausiste imbibate la refuz cu lichid. Nu avem voie cu masina. "Doar cei de la aprovizionare au voie sa treaca de bariera", ne spune un jandarm. Trecem pe jos, iar in fata ni se deschide un paradis pentru orice orasean, plictisit de trafic si galagie.



Casute ingrijite, aliniate langa gradini pline de zarzavaturi. Strada este pustie si incredibil de curata si se intinde pana sus, pe un deal. Batranii stau la colt de strada si vorbesc cu tristete de pasarile ce le-au fost omorate acum o saptamana. Sunt revoltati, iar sanatatea le este subreda. "Suntem distrusi. Vecina avea 200 de pasari, celalalt vecin 105 prepelite.



Acuma facem coada la Consiliul Local sa ne dea bani pe gaini. Dar unii sunt asa de batrani ca nu pot merge", spune Viorica Filip, o batrana care nu crede ca ar fi fost ceva mai rau pe lumea asta decat sa i se omoare gainile. Tanti Silvia e foarte suparata. "In 30 de ani nu mi-a murit nici o gaina. Iar acum au venit cu forta, au intrat si ni le-au luat. Nu tu o hartie, nu tu o stampila.



Ne-au tratat ca pe niste copii de gradinita, care nu trebuie sa stie ce se intampla in jur. Eu 17 gaini aveam. Le-am taiat pe toate cand am auzit. Acum sunt la congelator. Am sunat la consiliu si le-am zis sa vina sa mi le ia din bucatarie daca vor, ca eu nu le dau".



Oamenilor le este frica. Multi spun ca nu-si dau numele, ca poate nu isi mai primesc despagubirile.



O femeie ne conduce prin cartier. Dar nu se poate abtine sa nu ne spuna oful ei. "Cand s-a inchis fabrica de caramida am gasit pe jos un porumbel ranit. L-am luat si l-am dus acasa. De atunci am avut grija de el, ca nu putea sa mai zboare. Au venit si mi l-au luat. Am plans ca un copil", spune femeia, care nu uita de propriul copil, un baiat care merge in clasa intai.



"La scoala, cand am mers cu el, colegii ii spuneau aviarul. Iar invatatoarea, directoarea (n.red. de la Scoala Generala Nr. 2), nu spuneau nimic. Baietelul meu a venit plangand acasa".



"Nici pe vremea rusilor n-a fost asa"



O batrana sta cu batista la gura si plange, parca fara sa se poata opri. "De suparare mi-a iesit sangele pe nas. Si de atunci nu dorm noaptea. Am probleme cu tensiunea in fiecare zi", povesteste una dintre batranele care nu inteleg de ce au trebuit sacrificate pasarile lor sanatoase. Un batran sta la poarta in baston: "Nici pe vremea rusilor nu a fost asa. Mi-au luat mie puisorii mei.



I-a luat si le-a dat in cap si i-a bagat in cosurile alea de gunoi". Sfatul batranilor, organizat ad-hoc pe strada, devine un adevarat protest: "Ca macelarii au intrat si noi am fost tratati ca niste animale. Sotul sufera de angina pectorala"(...) "Inainte de alegeri, domnul primar a venit cu portbagajul plin de bautura.



Acuma uita ca le-a promis la tiganii de sus ca le baga apa"(...) "Mama mea este bolnava pe patul de moarte. Si a venit fratele din Germania sa o vada si nu l-au lasat pana dimineata sa intre. Acum sa vedem daca-l mai lasa cu masina inapoi".



Cadavre pe teren privat



Pasarile omorate de autoritati au fost ingropate intr-o groapa sapata pe proprietatea privata a unui barbat. Acesta se uita cu spaima cand aude ca suntem de la presa. A luat bataie de la cei care ingropau pasarile, iar martori ii sunt multi vecini. Acum se gandeste ca acolo vroia sa isi construiasca o casa.



Fiecare dintre cei prezenti a mers luni la primarie, ca sa isi recupereze banii pentru gainile omorate. Aici, surpriza. Desi au mers pe jos, pentru ca nu au voie cu masina, cei afectati au fost trimisi acasa dupa ce au fost "luati in evidenta" si li s-a recomandat sa isi deschida un cont la Raiffeisen.



"Adica maica, cum sa imi fac io cont la banca la 70 de ani pentru cele trei gainuse pe care le-am avut si mi le-o omorat", spune lacrimand o batranica.



Medicul avocat



Toti cei care locuiesc pe Viilor sunt revoltati ca le-au fost omorate pasarile. Asa ca l-au delegat pe medicul Petru Oprean ca reprezentantul lor in fata autoritatilor. Acesta a compus joi o sesizare pe care spune ca a trimis-o autoritatilor judetene si locale, Guvernului Romaniei, Presedintiei si Avocatului Poporului.



Semnatarii acuza ca li s-au incalcat patru drepturi elementare: de informare corecta, de proprietate si confiscare de bunuri personale, de libera circulatie si cel de munca. Fiecare dintre cei prezenti



l-au lasat pe doctorul Oprean sa spuna ce au pe suflet. Sotia lui Petru Oprean, medic de familie in zona de carantina, era epuizata dupa o saptamana de munca intensa. "Nu mai stiu ce sa fac. Lumea vine mereu si ma intreaba ce sa faca, vin cu probleme, au insomnii si sunt suparati. Sunt batrani care nu aveau nevoie de asa o sperietura", spune medicul.



In plus, aici nimeni nu crede in gripa aviara. Toata lumea aminteste "jocurile politice", iar semnatarii spun ca sunt de acord sa plateasca testul din Anglia, despre care, spun ei, ca nu ar fi fost facut. Majoritatea l-au auzit pe cel ale carui pasari au murit ca, de fapt, s-ar fi otravit cand au mancat boabe de porumb puse pentru sobolani.



La unul dintre magazine, vanzatoarele spun ca nici acum nu au voie masinile sa intre. "Nu avem zahar si orez de doua zile. Painea o treceam in fiecare zi peste bariera, de la soferii care ne-o aduceau", confirma Vali Popovici, sefa magazinului.



Infernul



La capatul cartierului au fost mutati, acum cativa zeci de ani tiganii adunati din diferite cartiere. Oameni muncitori, si-au ridicat niste case, chiar daca Primaria nu a introdus nici pana astazi apa, canalizare sau curent electric. Mai sus, pe deal, locuiesc alti 300 de romi, adusi toamna trecuta de prin Sighisoara si imprejurimi. Acestia nu au case, ci doar niste baraci de lemn.



Pentru care platesc o chirie de 8,4 lei pe luna. Batjocura autoritatilor este fara margini, iar gripa aviara este cel mai mic pericol pentru cei aproape 500 de oameni, care traiesc cu apa de la o singura fantana, langa care musteste mizeria. TBC, hepatita sau meningita sunt cateva denumiri de care autoritatile ar prefera sa nu auda.



O luam incet, pe deal si, din cartierul de poveste de pe Viilor, casele se imputineaza. Pe un deal, in stanga se zareste un mormant, cu pamantul proaspat. Ca la cimitir. Langa, o gloata de copii se joaca cu pofta. Majoritatea pui de romi, dar copii inainte de toate. Fug fericiti cand il vad pe doctor.



Sunt murdari pe maini si pe haine, dar, in conditiile in care drumul e plin de noroi, nu ar putea fi altfel. Inaintam in primul cartier si ne afundam, la propriu, pe ulita care, din cand in cand e pavata cu tigla de casa. Acolo, la colt este fantana, roasa pe jumatate de timp si apa. "Aseara era sa cada un batran.



Copiii nu, pentru ca nu-i lasam sa se apropie", spune o batrana inconjurata de trei copii care i se tin de fuste. In dreapta, drumul urca, anevoios.



Pe stanga si dreapta case, unele care au pe post de acoperis nailon, altele abia terminate. "Am cerut un loc de casa de la Primarie. Atat. Ca sa nu mai stam cu copilul nostru epileptic aici, in casuta asta de 5 metri patrati, opt persoane, spune un tanar curat si ingrijit.



Marius, dovada nepasarii



Doctorul Oprean il striga pe Marius. Ne povesteste ca baiatul, care are o ureche aproape taiata si zambeste timid pe sub caciula, este cel pe care l-a gasit pe pod. "Era descult si avea doua plase cu paine. Venea din oras, de unde a luat de-ale gurii pentru ai lui", spune doctorul. Marius aproba si spune ca a luat-o "pe deal, prin padure, apoi peste apa".



Povestea lor vine in contextul in care miercuri era instituita in cartier carantina de gradul I.



Doctorul il ia pe copil si ii promite o ciocolata daca vine sa faca o poza la bariera, unde este pus un panou de carton pe care scrie "Carantina de gradul I. Accesul interzis".



In timpul asta, toti se plang. Fara sa stie, romanii si ungurii din vale au ceva in comun cu tiganii de pe deal. Vorbesc la gramada, nu inteleg necesitatea sacrificarii gainilor si nici de ce autoritatile i-au tratat ca pe niste animale. "Ne-a mutat in baracile astea si ne-a promis marea cu sarea. Am stat cu apa sub pat toata iarna" (...) "Avem o camera si o bucatarie si stam 10 oameni.



La ce ne trebuie bucatarie nu stim, ca n-avem apa sau lumina" (...) "Cand ploua trebuie sa ne ducem in spate copiii la gradinita. Daca se murdaresc in namolu' asta ii trimite acasa ca nu-s curati". Copiii canta o manea despre aviara, compusa probabil ad-hoc. Iar un caine latra ca turbat "Taci, mai, ca te dezinfectez daca nu esti cuminte", rade o tiganca.



In timpul acesta o fetita zambeste de pe deal. Acolo sunt construite baracile, probabil pentru a le proteja de apa de pe ulita. Copila este dezbracata complet si tine in mana murdara de noroi un colt de paine. Este imaginea unor oameni care traiesc asa pentru ca au avut incredere in autoritati. "Noi muncim cu ziua. Daca nu, caram cu carutele nisip sau piatra.



Vrem sa muncim, dar nu ne angajeaza nimeni daca nu suntem spalati", spune Stangaciu, unul dintre romii care a invatat de la niste voluntari cum sa construiasca o casa. Pana acum, el impreuna cu cativa tineri, au facut noua.



In loc de concluzii



Zona de carantina este exemplul perfect, la scara mica, pe care un asemenea eveniment, controlat insuficient de autoritati, poate crea tragedii.



De la investitorii italieni de pe Viilor care marturiseau ca au pierdut 5.000 de euro pe zi, pana la copiii care sunt strigati la scoala "aviarii" sau batranii carora le-au fost omorati gainile.



Ca o coincidenta, pe strada locuieste cel care, timp de zece ani a fost primar al urbei, Constantin Stefanescu. "Am stat in carantina, desi puteam iesi lejer prin spatele casei. Este un exemplu al incompetentei", incheie epopeea celor din carantina, Constantin Stefanescu.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.















.*.


77 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by