Iti ia o jumatate de ora buna ca sa ajungi din Barsana in Glod. Daca nu ai o masina sanatoasa, de teren, incepi prin a injura din tot sufletul gropile cu care e plin drumeagul care duce in sat.
Doi dintre amici venisera din Austria, iar unul din Vrancea. Nu stiau cum arata Maramuresul istoric si nici la ce sa se astepte.
Cand am intrat in sat gospodarii se adunasera deja in ograda mirelui. Fiecare avea straie de sarbatoare si tinea in mana cate o sticla sau macar un pahar cu horinca. ”Pantru sanatate! Casa da piatra!”, s-a auzit vocea unui batran si toata lumea, ascultatoare, a dat pe gat licoarea ”fierbinte” a maramuresenilor. Cu totii erau imbujorati si nerabdatori sa ii vada pe ”sarbatoriti”.
Dupa cateva minute oamenii au inceput sa se agite. Unii fugeau catre poarta mare din lemn impodobita cu crengi de brad si se uitau atent in lungul drumului. Altii urcau pe deal si scrutau de acolo cararea. Coconii au luat-o in schimb, de-a valma, prin noroi inspre centrul satului. Veneau calaretii. Semn ca incepe petrecerea!
Ajunsa in casa „scocrilor mici”, am fost putin dezamagita sa vad ca mireasa nu avea pe cap coronita traditionala, cum vazusem in muzee. Statea la masa impreuna cu familia si privea imbujorata in jur. Babele m-au linistit spunandu-mi ca se respecta intocmai obiceiurile locului. Marioara, mireasa de doar 16 ani, nu are voie sa poarte cununa. Ea si mirele au fost fugiti de acasa…
