Ziua de 1 iunie trebuia sa fie pentru copiii de la Centrul de Plasament Nr.5 din Ludus ziua in care ar fi urmat sa se mute in alta "casa" * Decizia de desfiintare a centrului se cunostea de multa vreme, dar locul in care acesti copii ar fi trebuit mutati reprezenta un mister *Mutarea lor la centrul Apalina din Reghin, la eventualele case de tip familial, totul era posibil * Zilele au trecut creand in sufletele copiilor institutionalizati o stare de neliniste.
Ceva s-a intamplat probabil pentru ca zilele de vineri, sambata si duminica au fost "zile de foc", pentru copiii institutionalizati * "Vineri a ars o camera cu tot ce era in ea si noroc ca angajatii centrului au vazut la timp fumul si doi copii care dormeau intr-o camera vecina nu au patit nimic * Sambata, probabil acelasi copil a dat foc la lambriurile de pe hol, dar focul a fost repede descoperit si stins. Copiii dau foc pentru ca nu ii mai intereseaza nimic, sunt dezorientati si speriati", ne-a spus unul din copiii care inca mai locuiesc la Ludus * Duminica, de teama unui nou incident, copiii au fost tinuti in mare parte a timpului, afara in curte.
Apropiata inchidere a centrului de la Ludus a creat o stare de confuzie si de incertitudine in randul personalului si al copiilor.
Pentru a risipi indoielile, conducerea Directiei Generale de Asistenta Sociala si pentru Protectia Copilului Mures le-a explicat angajatilor si copiilor ca aceasta inchidere a portilor centrului Ludus este o etapa necesara si fireasca pentru modernizarea sistemului de protectie a copilului si ca la iesirea din centru, in functie de varsta si nevoi, toti vor fi cazati in casute de tip familial, in centre de tranzit pentru tineri sau vor fi redati familiei naturale. Dar pentru ca aceste variante nu exista inca decat in stare de proiect, portile Apalinei s-au cascat had in imaginatia copiilor pentru a-i inghiti. Si probabil aceste incendieri consecutive au fost rezultatul angoaselor.
"Copilul care a incendiat vineri o camera goala in care nu locuia nimeni, a recunoscut fapta, dar a spus ca incendierea a fost nepremeditata si ca focul a aparut dupa ce s-a ars la degete cu un chibrit pe care apoi l-a scapat pe jos. Acum se afla in consiliere si discutii cu psihologii centrului, pentru evaluare", ne-a spus Lucretia Lung, directoarea Centrului de Plasament Nr. 5 din Ludus.
Piromani necunoscuti
Informatiile pe care le detineam pana in acest moment erau dureroase dar confuze, astfel ca pentru a lamuri ceea ce s-a intamplat si cum a fost posibil acest lucru am apelat la sprijinul direct al DGASPC Mures. De aici am aflat ca evenimentele de vineri, sambata si duminica au existat cu adevarat, insa autorii au ramas necunoscuti.
"Copilul care a incendiat vineri o camera este in grija pshihologilor care il consiliaza si poarta discutii cu el pentru a afla motivele faptelor sale. Copilul recunoaste fapta de vineri, dar neaga ca ar fi avut vreo legatura cu celelalte doua tentative. Urmeaza sa vedem cine sunt autorii celorlalte doua focuri si daca intre desfiintatea centrului si aceste acte exista vreo legatura.
Probabil exista, dar cu certitudine vom afla doar dupa terminarea evaluarilor. Centrul de la Ludus trebuia sa se inchida la 1 iunie acest an, dar pentru ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului nu ne-a dat inca un raspuns la proiectele pe care noi le-am trimis la Bucuresti, inchiderea se amana pentru inceputul anului viitor.
Premeditare din disperare
"Pentru copii, inchiderea centrului nu constituie o noutate si tocmai de aceea aparitia acestor fenomene, acum, ni se par ciudate", ne-a spus Magda Colceriu, purtator de cuvant a DGASPC Mures. Copiii din Centrul de Plasament Nr.5 din Ludus se tem ca de acum lumea ii va considera piromani, pentru ca nu de multa vreme, in urma unor asa zise dezvaluiri care au aparut in presa, toti erau catalogati cu epitete deloc demne. Copiii din acest centru se tem de urmarile pe care gestul probabil disperat, probabil influentat, le va aduce interdictii si o supraveghere mult mai stricta.
Toti cei care pun umarul la modernizarea sistemului de protectie al copilului institutionalizat se tem de o noua avalansa de critici, de interpelari si de urmari. Avand in vedere insa gravitatea si frecventa faptelor, nu putem sa nu ne gandim la ceva premeditat, nu din rautate ci din disperare.
Experienta ne spune ca in asemenea cazuri, cand sufletul copilului e zdrobit de incertitudini, psihologii nu mai au cautare. Adevarul tasneste din gura copiilor. Ei doar vor sa fie ascultati de cine trebuie.
