ale piesei “Purificare”, scrisa de Sarah Kane. Premiera spectacolului este programata pentru luna septembrie.

Reporter: Ce aduce nou aceasta repetitie cu public?

Andrei Serban: Ce aduce nou? Faptul ca putem avea printre noi oameni vii carora ne adresam si nu scaune goale. Suntem foarte aproape de a fi gata de premiera dar nu tocmai.

Si in cazul asta e foarte bine sa simtim pulsul oamenilor, sa vedem cum reactioneaza, ce inteleg, ce e clar, ce se transmite, si aceste repetitii vii sunt pentru actori, pentru spectatori un lucru minunat pentru ca vad intr-un fel cum se face un spectacol si participa la crearea unui spectacol.

Rep.: Ce rol va mai avea premiera?

A.S.: Premiera va fi asa-zisul moment oficial in care nu mai putem schimba nimic, totul este deja desavarsit, aparent desavarsit, pentru ca de fapt in teatru nimic nu este niciodata perfect. In teatru totul este in evolutie ca si in viata, doar in film, pe pelicula e desavarsit pentru ca nu mai poate fi schimbat, dar asta nu inseamna ca este cel mai bun exemplu al posibilitatilor.

Avem aceasta imensa, imensa sansa de a schimba ceva chiar si dupa premiera. Lucruri mai subtile, nuante, nu miscari mari, nu decoruri, dar ceva tot timpul poate sa fie transformat.

Rep.: Cum reactioneaza clujenii la piesa scrisa de Sarah Kane?

A.S.: Pana acum am avut trei repetitii deschise, asta seara a fost cea mai buna. Asta seara spectatorii au fost cei mai atenti, nu s-a miscat nimeni, nu s-a foit nimeni, nimeni nu a fost socat in sensul negativ, toata lumea a inteles ca aceste socuri sunt niste socuri ale vietii si pe care trebuie sa le recunoastem.

Sunt niste intentii noi care sunt niste intetii negative, chiar criminale, pe care le avem cu totii si daca nu le oprim in noi insine, aceste tendinte ale diavolului, nu vom reusi niciodata sa vedem lumina.

Si ca sa vedem lumina trebuie mai intai sa recunoastem intune-ricul din noi si in asta seara spectatorii au inteles cel mai bine, de aceea aplauzele la final mi se pareau niste aplauze foarte calde si foarte umane, de recunostinta a faptului ca suntem asa cum suntem.

Rep.: De ce ati ales aceasta autoare?

A.S.: Pentru ca este o autoare a zilelor noastre, care vorbeste despre pulsul vremii noastre si care vorbeste in acelsi timp despre evenimente care sunt universal valabile, ale subconstientului uman, care in toate epocile de la greci pana astazi au reactionat la fel.

Este ceva in subconstientul omului care este misterios, care este plin de refulari, plin de dorinte nespuse si care este plin de violenta in acelasi timp, dar toate aceste porniri periculoase pe care le avem in noi pot fi stapanite, pot fi oprite, daca putem vedea lumina care este cea care vine de sus, care este lumina biblica, si doar vazand lumina putem sa oprim si sa punem sub control intunericul care este in noi toti.

Rep.: Ce a schimbat Sarah Kane in oameni ?

A.S.: Ne-a dat libertatea sa vedem cu mai mult curaj viata in toate aspectele ei care sunt si ingrozitoare, care sunt si pline de mizerie.

In acelasi timp, in orice moment este posibila o speranta, pentru ca aceste personaje sunt indragostite de viata, de frumusete, duc lipsa iubirii, vor sa iubeasca si sa fie iubite, desi totul se intampla in noi, desi misterul care ne face sa nu ne cunoastem pe noi insine ne da obstacole in a fi asa cum Dumnezeu ne-a vrut, in a fi buni, in a fi iubitori, in a fi credinciosi.

Toate aceste precepte ale Sfantului Pavel, de dragoste, de speranta si de credinta sunt puse sub o foarte grea incercare de aceasta autoare care s-a sinucis la varsta de 28 de ani, dupa ce a incercat sa inteleaga preceptele Bibliei intr-o lume ingrozitoare, o lume decandenta, o lume apocaliptica, lumea in care traim si noi acum in Romania.

Rep.: E un spectacol romantic?

A.S.: Da, eu cred ca e un spectacol pur romantic, aveti dreptate, chiar aceste imagini expresioniste si care pe alocuri sunt destul de socante sunt contrabalansate de imagini extrem de poetice si de purificatoare, cele ale filmului, cele ale muzicii care sunt foarte mangaietoare, care aproape te alina, aproape iti dau un fel de alinare a lucrurilor rele care se intampla, este contrabalanta care este foarte binevenita si spectacolul are de fapt o nota foarte romantica.

Rep.: Credeti ca tinerii vor fi socati?

A.S.: Nu asta e important, daca vor fi socati tinerii, nu vreau sa sochez pe nimeni si nici Sarah Kane nu vrea sa socheze. Ceea ce spectacolul vrea si piesa vrea este sa le arate ca exista o alta posibilitate decat aceea a violentei si a crimei. Televiziunea nu face altceva decat sa arate violenta, sa ne lase in baltoaca.

Traim in viata cand trecem strada, cand ne imbrancim unul pe altul, traim in aceasta mocirla a subumanului. Viata nu ne invata ca putem sa ne trasformam, ca putem sa devenim mai buni, teatrul si aceasta piesa si acest spectacol ne transmit un alt mesaj, ca morcirla e acolo, mizeria e acolo, dar exista si posibilitatea sa le transcendem, sa devenim altfel.

Rep.: Ce cititi in ochii spectatorilor ?

A.S.: In ochii spectatorilor citesc cat de multa vibratie exista, cat de multa umanitate si de multa lumina exista in ochii lor. Cand ochii lor sunt surprinsi si sunt mirati ca ai unui copil, atunci teatrul si-a atins tinta.

Rep.: Ati intervenit foarte putin la aceasta repetitie cu public. De ce?

A.S.: Nu vreau sa intrerup, este ca un fel de ritual aceasta piesa si nu vreau s-o intrerup, e intr-o stare in care poate sa mearga fara mine. Am intrat pe scena de cateva ori, dar n-am vrut sa-i deranjez pe actori.