Dupa ce mi-am terminat materialul despre nedreptatea si indiferenta cu care sunt tratati de catre autoritati cetatenii si totodata contribuabilii de pe strada Porolissum, am intrat pe internet sa caut mai multe date despre SC Cemacon SA.

Acolo am descoperit, pe site-ul www.greantransyvania.ro, urmatorul anunt: „Daca firma d-voastra respecta reglementarile in vigoare in ceea ce priveste protectia mediului, daca faceti tot posibilul pentru a nu avea un impact negativ asupra mediului inconjurator, va asteptam cu drag printre sustinatorii nostri.

Sa ne ajutati doar daca: doriti sa ajutati miscarea de protectie a mediului, doriti sa contribuiti la pastrarea valorilor si la imbunatatirea mediului, doriti toate astea din convingere si nu din dorinta de a trage foloase de pe urma ajutorului dat". Probabil ca va intrebati de ce va spun toate astea si ce legatura au cu Cemacon.

Ei bine, unul dintre sustinatorii campaniei de prevenire a distrugerii mediului inconjurator facuta de Asociatia Transilvania Verde, este nimeni alta decat SC Cemacon Zalau, societate care, prin exploatarile de la cariera Tunari, a facut orice, numai ajutor la conservarea mediului inconjurator nu se pare ca a dat...

Cine a gresit?

Nimeni nu zice ca societatea mai sus amintita este principalul vinovat, timpul, conducta veche de apa a Publiserv care s-a spart de nenumarate ori, sesizarile oamenilor si indiferenta cu care li s-a raspuns, exploatarile care au continuat sa se faca chiar daca toti stiau ca este o zona cu probleme si de mare risc, toate astea au contribuit la dezastrul creat pe strada Porolissum.

Acum, toti dau vina unul pe celalalt, nimeni nefiind in stare sa-si asume responsabilitatea.

Intr-adevar, nu se poate numi doar un vinovat, atata timp cat toate institutiile publice din Zalau, printre care Garda de Mediu, CJS, DSP, DSV, Sistemul de Gospodarire al Apelor, OCPI, Publiserv si lista poate continua la nesfarsit, au semnat autorizatiile necesare functionarii exploatarii, cu toate ca se stia despre starea terenului. Nimeni nu a sesizat nici o problema.

E adevarat ca si SC Cemacon SA si-a facut bine temele, reprezentantii acesteia prezentand toata documentatia necesara emiterii tuturor actelor si autorizatiilor de functionare.

Am aflat ca o exploatare miniera nu poate functiona fara licenta, licenta data de Agentia Nationala de Resurse Minerale (ANRM), care are obligatia de a face anual controale si de a verifica conditiile de exploatare si cantitatea care poate fi extrasa. Evident ca toate verificarile au iesit bine, desi terenul se deplasa in fiecare zi.

Totodata, SC Cemacon a fost obligata sa monitorizeze urmarirea „inclinometrica” a versantului, printr-un studiu anual facut de Institutul de Cercetari in Ingineria Mediului (ICIM). Pe anul 2005, acest studiu a aratat ca „terenul e stabil si nu arata o dinamica activa", iar pe 2006, s-a constatat o miscare redusa de circa 20 de milimetri la suprafata terenului, in martie a.c.

amplasamentele forajelor mentinandu-se stabile. „In forajul F12 se manifesta o tendinta de instabilitate cu miscari reduse de circa 12 milimetri la suprafata terenului fata de 2005", ne spune acelasi raport ICIM. Cu toate acestea, exploatarile au continuat.

Singurul mod in care acestea puteau fi oprite si autorizatia suspendata, era daca Agentia de Control demonstra ca obiectivul nu functioneaza conform normelor impuse. Lucru care nu s-a intamplat...

Cemacon se apara

Am luat legatura cu Ioan Crehul, directorul SC Cemacon SA, care s-a disculpat si mi-a spus ca oricum, „miscarea versantului va continua, chiar daca noi am inchis exploatarea de la Tunari.

Alunecari de teren au fost mereu in zona asta, dar factorul declansator din 2006 a fost cantitatea imensa de apa care a intrat in aval de drenuri, cantitate provenita de la conducta veche de apa care se afla in administrarea Publiservul, care, pe langa faptul ca a fost fisurata, s-a mai si deplasat din cauza miscarilor tectonice.

Toate studiile facute spun ca daca nu exista apa, terenul nu aluneca. Din cele trei bazine de apa pe care le pastoreste Publiserv, doua nu mai functioneaza de ani de zile din cauza scurgerilor. A facut cineva vreo expertiza sa vada daca nu sunt probleme si cu al treilea bazin? Sunt sigur ca nu, dar o vom cere noi, mai ales ca prima falie a aparut in 1970, cand bazinele se aflau in constructie.

Atunci, ele au fost inundate si s-au refacut de la zero, fiind executat si primul sistem de drenuri in jurul lor. Sunt interesat de aspectul uman si social si cred ca oamenii ar trebui ajutati, iar in acest sens noi le vom materialele promise.

Ne asumam partea noastra de vina, care este undeva pe la 28 la suta, restul fiind vina factorilor naturali si a celor care n-au stiut cum sa gestioneze situatia. Oricum, in momentul in care am observat schimbarea configuratiei terenului, am cerut un nou set de masuratori care ne-au aratat ca miscarile sunt intr-adevar mari, dupa care am decis sistarea exploatarii".

Ei cui raman?

Tot de la Ioan Crehul am aflat ca toate obiectivele din zona cu probleme valoreaza 32 de miliarde lei, iar costurile de consolidare ale versantului ating suma de 125 miliarde, calculul fiind facut in anul 2000! Sunt foarte curioasa sa vad daca cineva va scoate acesti bani din buzunar pentru a salva niste bunuri care valoreaza de aproape patru ori mai putin.

Desi, responsabilii de situatia creata ar trebui sa se gandeasca ca ei salveaza vieti. Asa ca, am ajuns de unde am pornit: nimeni nu este vinovat, nimeni nu face nimic pentru oamenii de pe strada Porolissum, strada nimanui...