Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor a depus sesizarea de neconstituţionalitate în privinţa hotărârii Parlamentului de înfiinţare a Comisiei speciale pentru legile securităţii naţionale, informează un comunicat de presă al liberalilor.
”Între considerentele sesizate Curţii Constituţionale se numără lipsa de claritate şi precizie a obiectivului definit al comisiei speciale, fapt care generează impredictibilitate cu privire la procedura de legiferare, restrângerea competenţelor prevăzute comisiilor parlamentare permanente de a dezbate proiecte din domeniul de analiză alocat acestora, generarea unei neclarităţi asupra ordinii de sesizare a camerelor Parlamentului, încălcarea prevederilor constituţionale privitoare la iniţierea propunerilor legislative, îngrădirea accesului mass-media la lucrările comisiei speciale”, afirmă sursa citată.
Sesizarea făcută de PNL la Curtea Constitutională:
I.Admisibilitatea sesizării de neconstituţionalitate
Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 vizează aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea unei autorităţi de rang constituţional şi afectează valorile, regulile şi principiile constituţionale stabilite de art. 1 alin. (5) şi art. 64 alin. (4) din Constituţia României. În baza art. 146 lit. l) raportat la art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional poate controla constituţionalitatea hotărârilor parlamentare fără ca prin aceasta să fie afectat principiul autonomiei parlamentare.
În acest context, prin Decizia nr. 738/2012, Curtea a precizat că hotărârile Parlamentului adoptate în virtutea prerogativelor constituţionale ale acestei autorităţi, cum sunt şi cele de la art. 64 alin. (4) din Constituţia României, au făcut obiect al controlului de constituţionalitate întemeiat pe dispoziţiile art.146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr.47/1992.
II. Hotărârea Parlamentului nr.19 din 18 aprilie 2018 încalcă art. 1 alin. (5) raportat la art. 64 alin. (4) din Constituţia României
Aşa cum am arătat şi în alte sesizări de neconstituţionalitate referitoare la constituirea unor comisii parlamentare speciale, prin modul în care sunt formulate dispoziţiile de la art. 1 alin. (1) lit. b) şi lit. d) nu rezultă cu claritate şi precizie care este rolul acestei Comisii speciale prin raportare la rolul comisiilor permanente ale celor două Camere cu atribuţii în domeniul actelor normative cu incidenţă asupra domeniului securităţii naţionale, prin raportare la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în special cele de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Conform art. 64 alin. (4) din Constituţia României, "Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune". În aplicarea dispoziţiei constituţionale, art. 4 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerelor Deputaţilor şi Senatului prevede faptul că "Cele două Camere îşi pot constitui, în afara comisiilor comune permanente, comisii speciale şi comisii de anchetă parlamentară". De asemenea, art. 8 alin. (1) din acelaşi Regulament prevede faptul că "La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii". Obiectivele stabilite prin Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 pentru Comisie vizează aspecte care ţin de "analizarea" conţinutului unor acte normative, "modificarea" unor acte normative în domeniul securităţii naţionale, cât şi "centralizarea'', în vederea examinării iniţiativelor legislative care au incidenţă în materia securităţii naţionale aflate în procedură în cele două Camere ale Parlamentului.
Or, raportându-ne la textul constituţional din art. 64 alin. (4) teza a doua şi la dispoziţiile Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, nu este clar dacă această Comisie specială "avizează acte normative complexe", aflate în prezent în procedură parlamentară "elaborează propuneri legislative" sau doar analizează cadrul normativ actual în domeniul securităţii naţionale.
Din analiza obiectivului prevăzut la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c), precum rezultă faptul că nu ne aflăm în situaţia avizării unor acte normative complexe, întrucât avizarea presupune exprimarea unei opinii cu privire la acte normative aflate în procedură parlamentară şi nu elaborarea, modificarea ori completarea (ambele, proceduri cu caracter decizional), respectivelor acte normative.
Prin complexitatea şi modul de redactare a obiectivului de la art. 1 alin. 1 lit. c) pare că ne-am afla în situaţia în care Comisia specială elaborează propuneri legislative noi cu incidenţă asupra securităţii naţionale. Din această perspectivă obiectul enunţat la art. 1 alin. (1) lit, c) intră în contradicţie cu obiectivele detaliate prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) şi lit. d):"centralizarea, în vederea examinării, a iniţiativelor legislative care au incidenţă în materia securităţii naţionale, aflate în procedură în cele două Camere ale Parlamentului".
Dacă ne-am afla în situaţia detaliată de art. 1 alin. (1) lit. c) aceea de elaborare a unor proiecte de acte normative noi în materia securităţii naţionale, trebuie să ţinem cont de faptul că, ulterior elaborării propunerilor legislative de către o comisie specială, se vor aplica dispoziţiile art. 8 alin. (4)-(7) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Doar în acest caz propunerile legislative nu ar mai trebui supuse analizei altor comisii. Însă, întrucât obiectivul Comisiei este, conform art. 1 alin. (1) lit. b) şi d) şi elaborarea propunerilor de modificare şi sistematizare, după caz , a tuturor textelor legislative care reglementează materia, cât şi centralizarea , în vederea examinării iniţiativelor legislative care au incidenţă în materia securităţii naţionale, aflate în procedură parlamentară, precum şi a celor ce urmează a intra în procedură parlamentară pe toată perioada desfăşurării activităţii Comisiei speciale şi care vor fi transmise acesteia", rezultă că scopul Comisiei nu ar fi nici acela de a elabora propuneri legislative noi, ci acela de a amenda propuneri legislative deja formulate sau care vor fi formulate de titulari ai dreptului de iniţiativă legislativă, propuneri care se află/vor intra în procedura parlamentară.
Într-o asemenea situaţie ar trebui să ţinem cont de necesitatea ca aceste iniţiative legislative, după ce vor fi amendate în această comisiei, să intre sau să îşi continue procedura de legiferare obişnuită, ajungând în fata comisiilor permanente ale celor două Camere, respectiv în faţa plenului celor două Camere, astfel încât comisiile permanente şi fiecare dintre cele două camere să îşi poată realiza competenţele cu respectarea principiului bicameralismului diferenţiat şi funcţional instituit de Constituţie ulterior revizuirii din 2003.
Prin urmare, considerăm că nu se poate deduce care este scopul vizat de art. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018. Lipsa de claritate şi precizie a acestui scop prin raportare la celelalte obiective ale Comisiei speciale generează impredictibilitate cu privire la procedura ulterioară de legiferare pe care trebuie să o urmeze cele două Camere. Fie este vorba de o comisie specială ce elaborează propuneri legislative noi, caz în care procedura legislativă nu ar mai trebui să parcurgă etapa obligatorie a avizării de către comisiile permanente ale celor două Camere, fie este vorba de o comisie sui-generis, care se adaugă în procedura avizării legilor de către comisiile permanente. Această neclaritate este de natură să conducă la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât lasă loc arbitrariului şi incertitudinii în procesul de legiferare.
Totodată, dispoziţiile din art. 1 alin. (1) lit. d) sunt imprecise, creând impredictibilitate în aplicare. Astfel, în situaţia în care un act normativ care va intra în procedură legislativă chiar la finalul duratei de funcţionare a Comisiei speciale şi este transmis respectivei Comisii nu este clar dacă această situaţie va conduce fie la prelungirea duratei de funcţionare a comisiei, fie la lipsa dezbaterii respectivului act în cadrul Comisiei şi, deci, la încălcarea propriei hotărâri de înfiinţare. Prin lipsa de claritate şi precizie a obiectivului reglementat la art. 1 alin. (1) lit. d) prin raportare la celelalte obiective ale acestei Comisii speciale se încalcă şi dispoziţiile art. 64 alin. (4) din Constituţie, raportat la art. 4 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrucât nu rezultă scopul efectiv pentru care această comisie a fost înfiinţată şi creează confuzie între rolul comisiilor permanente ale celor două Camere şi rolul Comisiei speciale comune a celor două Camere.
III. Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 încalcă art. 61 din Constituţia României
Conform obiectivelor prevăzute la art. 1 lit. a), lit b), lit c) şi lit. d) din Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 se instituie o competenţă generală de examinare, modificare a tuturor actelor normative cu incidenţă asupra întregului domeniu al securităţii naţionale, deşi art. art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune prevede că la nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative, evident, într-un anume domeniu de reglementare, sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii.
Conform art. 60 pct. 13 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, are ca domeniu de activitate probleme privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională., aspect valabil şi pentru Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Senatului României.
În absenţa unui scop clar definit al Comisiei speciale prin raportare la art. 64 alin. (4) din Constituţie şi art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului (a se vedea argumentele de la pct. I), activitatea respectivei Comisii va consta în întocmirea şi transmiterea unui raport cu privire la actele normative cu incidenţă asupra securităţii naţionale dezbătute în cadrul Comisiei speciale atât către Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, cât şi către Biroul Permanent al Senatului, pentru a fi dezbătut împreună cu propunerile legislative atât de plenul Senatului, cât şi de plenul Camerei Deputaţilor.
Instituirea în beneficiul Comisiei speciale a acestei competenţe generale de a examina, modifica şi completa toate actele normative cu incidenţă asupra securităţii naţionale încalcă principiul bicameralismului, eliminând din competenţa comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aşa cum este aceasta stabilită pe cale regulamentară, dezbaterea iniţiativelor şi proiectelor legislative existente sau viitoare cu incidenţă într-un întreg domeniu de reglementare ce ţinea de competenţa lor exclusivă. Formularea contradictorie de la art. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 conduce la restrângerea competenţei comisiilor permanente ale celor două Camere prin transferarea unui domeniu esenţial din competenţa acestora către o Comisie specială.
Astfel, cum am arătat şi în alte sesizări de neconstituţionalitate cu obiect similar, prin restrângerea competenţei comisiilor permanente de a dezbate proiecte şi iniţiative legislative într-un anume domeniu de reglementare şi în condiţiile în care toate proiectele de acte normative dintr-un anumit domeniu de reglementare vor fi examinate, modificate şi completate de o singură comisie specială comună a celor două Camere este afectat principiul conform căruia dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Or, evaluarea în plenul celor două Camere este posibilă atunci când organele de lucru interne ale fiecărei Camere, competente să avizeze şi să întocmească rapoarte, se pot exprima cu privire la conţinutul respectivelor proiecte de lege sau propuneri legislative, aspect fundamental pentru respectarea principiului bicameralismului. Dezbaterea actelor normative în domeniul securităţii naţionale de către 70 de deputaţi şi senatori, membri ai comisiilor permanente sesizate pentru raport prin procedură parlamentară obişnuită, ar asigura pluralitatea opiniilor necesare elaborării, în condiţii de transparenţă a noilor reglementări într-un domeniu fundamental pentru buna funcţionare a statului.
Mai mult, instituirea acestei competenţe generale de examinare, modificare şi completare a tuturor actelor normative cu incidenţă asupra securităţii naţionale de către o singură Comisie specială comună implică şi faptul că respectivele acte normative nu mai sunt avizate de către alte comisii permanente, precum şi faptul că devine neclară chiar ordinea de sesizare a Camerelor în materia actelor normative cu incidenţă asupra domeniului securităţii naţionale.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în Deciziile nr. 48/1994 şi nr. 209/2012 că "deplasarea unui centru de decizie constituţional (Parlamentul) la comisii ale acestuia nu este conformă cu menirea celui dintâi, exprimată clar în prevederile art. 61 din Constituţie."
Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului. Aşa cum instanţa constituţională a reţinut în Decizia nr. 292/2012, "în cadrul procesului legislativ, Parlamentul are nevoie de suportul informaţional necesar pentru a-şi formula o opinie corectă asupra actelor normative adoptate. Camerele nu ar putea păşi direct la dezbaterea şi adoptarea unei legi, fără o pregătire corespunzătoare, prealabilă, a lucrărilor ce urmează a se desfăşura în plen."
În concluzie, considerăm că rolul şi finalitatea consacrate pentru organizarea şi funcţionarea comisiilor parlamentare, din perspectiva principiului bicameralismului, sunt afectate, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Constituţia României.
IV. Articolul 1, litera e) din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 încalcă art. 74 alin.(1) şi (4) din Constituţia României.
Conform obiectivelor prevăzute la art. 1 lit. e), Comisia poate avea rol de iniţiator al propunerilor legislative în domeniul securităţii naţionale, organizează dezbaterile asupra acestora şi întocmeşte rapoartele pe care le va înainta celor două Camere ale Parlamentului pentru dezbatere şi adoptare. Această prevedere din Hotărârea adoptată de Plenul Comun al celor două camere încalcă în mod vădit litera Constituţiei care la art. 74 enumeră limitativ cui aparţine iniţiativa legislativă la alin. (1): Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. De asemenea, la alin. (4) al aceluiaşi articol, Constituţia prevede că Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
Prin Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018, Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind analizarea şi actualizarea cadrului normativ cu incidenţă în domeniul securităţii naţionale îşi arogă, în mod explicit, rolul de iniţiator al propunerilor legislative încălcând prevederile exprese şi limitative ale Constituţiei.
Arătăm că dreptul de a formula propuneri legislative este atributul exclusiv al parlamentarului fiind un drept câştigat în baza obţinerii mandatului în circumscripţia electorală în care candidat. Acest drept fiind unul personal, pe perioada exercitării mandatului, nu poate fi delegat niciunei structuri parlamentare sau instituţii. Astfel în acest context însuşi scopul Comisiei este neconstituţional prin faptul şi-a propus să poată înainta propuneri legislative.
Această prevedere din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 nu poate fi considerată o simplă eroare de exprimare în text deoarece coroborând-o cu art.4 alin.(2) din Hotărârea supusă controlului de constituţionalitate care spune că Hotărârile Comisiei se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi rezultă că prin votul membrilor prezenţi se poate lua decizia de a împuternici comisia cu rolul de iniţiator de propuneri legislative contravenind flagrant cu norma constituţională expresă.
Având în vedere motivele exprimate mai sus, o propunere legislativă iniţiată de comisie şi nu de deputaţi şi/sau senatori în nume personal, ar genera în mod automat un viciu de constituţionalitate care nu poate fi acoperit în nicio formă, nici măcar dacă proiectul iniţiat ar fi votat în plenul fiecărei camere şi dacă ar deveni Lege prin promulgare. Astfel, există riscul ca legi iniţiate de comisie să poată fi declarate neconstituţionale în timp, la sesizarea unei părţi interesate lucru care ar genera probleme reale în societate şi care, în timp, ar face inutilă activitatea comisiei.
Tocmai de aceea solicităm Curţii Constituţionale a României constatarea art.1, lit. e) din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 ca fiind în conflict cu art. 74 alin. (1) şi (4) din Constituţia României.
V. Articolul 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 încalcă art. 68 şi art. 31 din Constituţia României.
Conform art. 3 din Hotărârea Parlamentului, şedinţele Comisiei sunt, de regulă, publice. Condiţiile în care reprezentanţii mass-mediei au acces la lucrările Comisiei se stabilesc de plenul acesteia. Această prevedere din Hotărâre contravine art. 68 din Constituţie care prevede imperativ că şedinţele celor două Camere sunt publice. Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete. Comisia specială, prin Hotărârea dedusă controlului de constituţionalitate, a primit atribuţii care adaogă la Constituţie, care prevede clar care sunt condiţiile în care o şedinţă poate fi secretă. Lucrările comisiilor parlamentare sunt, de regulă, publice şi doar plenul Camerei Deputaţilor sau al Senatului poate stabili condiţiile în care o şedinţă poate fi secretizată. Mai mult, Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 face o distincţie între şedinţe secrete şi şedinţe la care Reprezentanţii mass-mediei au acces la lucrările Comisiei care încalcă în fond art. 31 din Constituţie care la alin (1) prevede imperativ că dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
Din formularea adoptată de către Parlament a art.3 din Hotărâre reiese în mod vădit şi explicit intenţia Legiuitorului de a îngrădi exclusiv accesul mass-media la lucrările şedinţei şi de a încălca dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţii de interes public şi nu conferirea unui caracter secret al şedinţelor comisiei, neprevăzând nicio situaţie în care la şedinţele comisiei accesul publicului să fie restricţionat.
Pentru toate acestea, solicităm Curţii Constituţionale a României constatarea art.3 din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 ca fiind în conflict cu art. 68 şi art. 31 din Constituţia României.
Pe cale de consecinţă, Hotărârea Parlamentului nr.19 din 18 aprilie 2018 pentru constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind analizarea şi actualizarea cadrului normativ cu incidenţă în domeniul securităţii naţionale este neconstituţională în ansamblul său.
În drept, ne motivăm sesizarea pe dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi ale art. 27 alin. (1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale."
