​PIAȚA

Cea mai frumoasă nebună din lume. Arată ca Greta Garbo și a mers ieri fără bilet în tramvaiul 23

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Duminică, 26 iulie 2020, 8:26 Actualitate | PERSPEKTIVA


Istodor privind Piata
Foto: Cosmin Bumbut
N-am știut-o niciodată în mințile ei. N-am vorbit niciodată cu ea. Și nu știu cum o cheamă. Dar de vreo zece ani mă tot întâlnesc cu ea. La Unirii, la Piața Romană. Ieri, în tramvaiul 23. S-a urcat la piață la Râmnicu Sărat. Știu multe despre ea. Că-i din carne și oase. Are sâni încă tari. Ieri i se vedea buricul. E ca o Greta Garbo la față, Marilyn Monroe ca trup. Ieri s-a urcat în spatele tramvaiului 23 și spunea: omul e o minune! Acest articol vorbește despre frumoșii nebuni ai orașelor. Acest articol vorbește despre prejudecăți. Acest articol vorbește despre cum să privim și să ne bucurăm de privirea noastră, adică să privim și să nu regretăm-rănim.

Acum lucrurile stau astfel. Femeia superbă despre care vorbesc există cu adevărat, e lunatecă, iar legat de frumusețea ei, doar Eu cred c-o văd astfel: unică.

Deci, este părerea mea contra părerii celorlalți. Eu supremul cred astfel. Deci, eu mi-am făcut o părere în timp despre cum arată rătăciții acestei lumi, și cred eu că între nebuni am de a face cu o femeie frumoasă.

Acum să spun cum am ajuns eu să cred că este cea mai frumoasă.
Și unde? Tocmai într-o piață ca Râmnicu Sărat București.
De Râmnic mă apropie copilăria și de câte ori am puterea ajung la Râmnic. Deci, cred că-i frumoasă, nebuna mea, pentru că-i legată de nostalgii, melancolii. De lumea copilăriei mele.

Deci, femeia din tramvaiul 23 este cea mai frumoasă nebună din lume pentru că s-a urcat ieri tocmai la stația de tramvai Râmnicu Sărat și, pentru că, dintre chipurile văzute ieri, chipul ei era senin, deloc doborât de căldură, cu părul prins ca o școlăriță.

Ah, da, și pentru că, să nu uit, eu am privit-o cum știam eu mai bine.

Cum știu eu să privesc? În piață ca și-n office poți căpăta lecția privirii/vieții.
Uite cum. Maică-mea răscolea Piața. O lua de la un cap la altul de câteva ori. Era ca la război, dar nu răscolea marfa. PRIVEA legume, compara marfa cu prețurile. Lua de la cunoscuți, dădea o șansă noilor târgoveți. De câte ori mă trimitea în piață, eu imitam acest ritual. Era un ritual să nu dau greș, dar, desigur, m-am înșelat de multe ori. Bunicii mei făceau la fel în târg. Explorarea lor era însoțită și cu o descriere estetică a țelinei, morcovului, roșiei. Împreună, bunicii mei, își șopteau, uite, aici nu-i bine că fasolea este bătrână, dincoace ceapa e câlțoasă, curca asta nu-i bună de ouă. Maică-mea prefera să PRIVEASCĂ și să tacă. Bunicii să PRIVEASCĂ și să povestească. Bun, bunicii îmi dădeau și o gogoașă firbințică făcută în piață, așa că mersul prin piață era și gustos. Cam așa m-am învățat să privesc. Așa m-am învățat, deși de multe ori sub privire, fierb turbat.

Așa se fac prejudecățile prejudecăți, așa ne apărăm fiecare în fața necunoscutului.
Cine poate crede că privind tarhonul, mărarul, spanacul nu poate înțelege lumea, greșește. În piață se nasc și mor bârfe, se nasc și mor feluri de a fi. În piața de legume se naște mărarul, cartoful, mărul, ghimbirul. Dacă nu se vînd în piață, mor în ladă, se duc în lumea neagră și singură.

În piață, lângă taraba de brânză un puști poate fi tarat pe viață de vorbele unora sau altora. Bă, ce urât ești! De astea nu ți-ai găsit fată!
În piață, lângă maldărul de piersici și cartofi o fecioară poate să-și întâlnească ursitul. "Nu vă supărați, 3 lei kilu vi se pare mult?"
O mamă care te-nvață de mic cu mâncarea de bame, niște bunici care-ți dau gogoși pe răcoare, niște fasole "fără ațe", o mână de smeură te mai învață ceva.
Că lucrurile sunt relative. Trec. Că depinde foarte mult cum privești. Ca să nu rănești. Ca să nu ai mustrări de conștiință. Cum zicea bunica mea: să nu-l ai pe ăla pe conștiință. Să nu te bântuie.


De ce PRIVIREA? Uite dece.
Piața din Râmnicu Sărat pentru oricine vine din Paris Franța sau Dorobanți București este o mizerie. Poate pentru că nu-i curată. Poate pentru că n-are ghimbir.
Așa și cu nebuna mea frumoasă.
Doar pentru că bate drumurile nu-i neapărat vagaboantă. Este “fără casă”. Dar cum mă văd cu ea de atâta amar de ani înseamnă că pe undeva doarme bine. Ori cred că somnul este mai important decât casa. Uite fața ei este fără urme de nesomn.

Pentru că hainele ei sunt zdrențe o pot crede la fel de bine “ieșită din trenduri și neglijentă”.
Un duș face minuni. Dar câți din piață sunt proaspăt dușați?

Pentru că spune lucruri fără noimă, ca de exemplu lumea e minunată, în tramvaiul 23, asta mă poate face s-o judec ca pe un copil, dece nu, ca pe un om minunat ieșit proaspăt din paginile unei cărți de filosofie.

Frumoasă? dece nu. Pentru că arată ca Greta Garbo și Marilyn Monroe, pentru că și-a păstrat chipul curat, senin, pe care nu citesc nici pic de frământare sau viață grea.

acum, spuneți-mi de ce oare i-am spus frumoasă și nebună?

În tramvaiul 23, dacă ea spune că omul este o minune. De ce să n-o cred? Când spune că "omul este minune" nu cumva și ea este o minune?

De ce minunile n-ar arăta așa? De ce minunile trebuie să fie mereu spălate și pe cal alb?
Minunea mea merge gratuit cu tramvaiul 23? Merge. Arată ca Greta Garbo la chip și Marilyn Monroe la trup? Arată. Dacă nu știi, uite-o pe Greta!



Dacă nu știi, uite-o pe Marilyn.



Acest om din tramvaiul 23 are "nebunia" ei că omul e minune? Are. Atunci de ce-i nebună?
Acum când stau să mă gândesc nu știu.
Nu știu.
Un leu este chita de pătrunjel. Tarhonul este doi lei. cert.
Dar dece frumoasa din tramvaiul 23 este și nebună?

Nu știu și aș prefera să nu mă mai întrebați pe mine.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















50822 vizualizari

  • +10 (14 voturi)    
    share (Duminică, 26 iulie 2020, 9:06)

    sitizan [utilizator]

    Pai, nu faceti un selfie sa ne bucuram si noi ?
    • +4 (12 voturi)    
      Și eu sunt curios, (Duminică, 26 iulie 2020, 10:13)

      comentatordiletant [utilizator] i-a raspuns lui sitizan

      dar cred că nu-l lasă GDPR.
      • +3 (11 voturi)    
        Am primit minusul (Duminică, 26 iulie 2020, 13:19)

        comentatordiletant [utilizator] i-a raspuns lui comentatordiletant

        pentru că e vorba de o persoană fără adăpost sau de o persoană presupus nebună?
        Oare una dintre aceste două condiții să o excludă a priori din rândul celor protejați de legea de care am pomenit? Dacă ea nu are posibilitatea (materială), abilitatea (psihică/intelectuală) sau dorința de a intra pe (social) media virtuale ne putem folosi de acesta pentru a face din chipul ei obiect de entertaining on-line? Fără să-i cerem - sau să vedem dacă e capabilă să-și dea - acceptul?
        E drept că - în filmele americane mai ales - homeless-ul pitoresc a devenit un arhetip, dar în România e cam greu să-ți închipui așa ceva. Nu afirm că nu ar exista, poate nu-i vedem pentru că nu-i mai individualizăm. Tocmai de aceea mi s-a părut interesant articolul.
        Și mi-a trezit și amintiri - în orășelul copilăriei mele (sunt vreo 40 de ani de atunci), când urcam treptele spre intrarea în liceu vedeam uneori așezată o cerșetoare bătrână. Era o bătrână frumoasă, așa cum sunt cele filmate/ fotografiate prin satele „României profunde”: mărunțică, ridată într-un mod frumos - cute mari pe obraji și frunte, dar dacă le-ai fi întins tenul ar fi rămas proaspăt și catifelat (asta știu pentru că așa era și bunica), și niște ochi de un albastru pe care nu l-am mai văzut de-atunci ... decât la lentilele de contact :-)
        Nu i-am dat niciodată bani (sau poate foarte rar, nu mai țin minte), nu aveam nici eu prea mulți - când primeam bani de-acasă, drămuiți cu grijă de părinți, puneam deoparte pentru nevoile stricte ale perioadei următoare și cu restul intram în librărie :-) - dar o căutam cu privirea și când reușeam să-i văd albastrul ochilor simțeam că voi avea noroc la școală.
        • +1 (3 voturi)    
          Frumos comentariul tău (Duminică, 26 iulie 2020, 16:20)

          Observatory [utilizator] i-a raspuns lui comentatordiletant

          ești înzestrat cu cu suflet nobil...
      • +3 (11 voturi)    
        P.S. (Duminică, 26 iulie 2020, 13:25)

        comentatordiletant [utilizator] i-a raspuns lui comentatordiletant

        Ar mai fi o posibilitate - am luat minus pentru că am postat un comment serios la un articol de Istodor. Dar cred că deși nu dă impresia, omul e de multe ori serios în miștocăreala lui - și că cel puțin de data asta articolul chiar e sincer.
  • +11 (11 voturi)    
    ... (Duminică, 26 iulie 2020, 10:16)

    Remarque [utilizator]

    The beauty is in the eye of the beholder.
  • -1 (11 voturi)    
    Frumoasa nespălată cam pute totuși (Duminică, 26 iulie 2020, 13:27)

    Dan Mihalache1 [anonim]

    Mă rog...
  • 0 (4 voturi)    
    cine poate recomanda o alterantiva (Duminică, 26 iulie 2020, 13:29)

    dessik [utilizator]

    la aceasta "resursa", va rog?
  • -2 (8 voturi)    
    Garbo si Marlin... (Duminică, 26 iulie 2020, 14:29)

    Namaste! [utilizator]

    intellectual beauty vs beautiful commodity...
    Masca, obligatorie in tramvai!
  • +2 (8 voturi)    
    Istodoare, te cred cu cea mai frumoasă nebună, (Duminică, 26 iulie 2020, 14:38)

    comentatordiletant [utilizator]

    dar te desfid să-l încoronezi tu pe cel mai frumos „nebun”...
    (Am vrut să-ți răspund de cum am citit articolul, nu era nici un comment publicat, dar având o dimineață aglomerată am zis să amân pentru prânz; între timp am căzut victima provocărilor și am dat replici, apoi am argumentat, așa că o parte din idei le-am risipit prin alte comment-uri.)
    ... pentru că cel mai frumos „nebun” – nu și homeless – e fiul meu autist.
    În copilărie (și e născut în perioada de maximă natalitate din România post-revoluționară) se opreau oamenii pe stradă și se mirau de frumusețea lui angelică (autismul îi dădea o privire senină, meditativă și un zâmbet de persoană împăcată cu lumea și cu ea însăși), de obrazul bucălat, alb-lăptos cu bujorei, de ochii albaștri, de părul ondulat. Medicul de familie ne spunea că n-a văzut copil mai frumos și mă întreba dacă nu mi-aș dori să pozeze pentru reclame de lapte praf (nu, nu-mi doream).
    Acum e un tânăr superb (până când începe să „vorbească” pe limba lui – altminteri e nonverbal – sau să gesticuleze simptomatic, lumea îl privește admirativ, iar unele domnișoare chiar îi fac ochi dulci ��; e amuzantă reacția lor când își dau seama cu cine au cochetat – „idila” nu durează niciodată prea mult). De unii oameni se ferește instinctiv, pe alții îi abordează de parcă ar fi vechi cunoștințe – nu reușesc să descifrez criteriile, dar... nu prea se înșală. Cât despre domnișoare, a avut de mic o afinitate pentru ele: îi plac (încă de pe la 4 ani) cele de vârstă adolescentă – aproape adultă (liceene și studente), drăguțe și fine - educate, la majoritatea se vede că frecventează școli bune, sunt îmbrăcate cu gust și machiate discret; cele de condiție mai modestă sunt genul „rușinos”, crecute „cu frica lui Dumnezeu” – cu o bună educație primită în familie; NICIODATĂ nu s-a apropiat de genul „pițipoancă” cu followeri pe instagram.

    va urma
  • 0 (6 voturi)    
    Episodul II (Duminică, 26 iulie 2020, 14:38)

    comentatordiletant [utilizator]

    Ce m-a făcut să-ți răspund?
    O amintire – crezută uitată – stârnită de articolul tău.
    Ca (destul de proaspăt) părinte speriat de diagnosticul primit de copilul lui, urmăream cu aviditate tot ce găseam despre autism, inclusiv în media on-line de atunci (între timp m-am lecuit). Într-un articol de la nu mai știu ce ziar, am citit un comment de compasiune-solidaritate, în care se făcea referire și la aspectul autiștilor. Și a venit replica unui „informat” – bă, tu ai văzut vreodată CUM ARATĂ autiștii?
    (Al meu arăta divin; am întâlnit mulți copii autiști cu un aspect fizic extraordinar; privirea tâmpă, cu capul într-o parte e de multe ori efectul medicației pe bază de neuroleptice care se -mai- administrează -încă- în România, ca protocol de bază, și nu aspectul omului-autist a cărui stare semi-letargică e o ușurare pentru cei din jur și nu o îmbunătățire a simptomelor tulburării).
  • +2 (4 voturi)    
    Niciodată nu știi pe cine ai in fata.. (Duminică, 26 iulie 2020, 16:35)

    Observatory [utilizator]

    de curând s-a încheiat competiția americană “American Idol” care a fost cucerit de o cântăreața -cerșetoare prin metroul new yorkez, Simple Sam,
    O voce spectaculoasa, lalent de o adevarata diva , a reușit pe drumul întortochiat sa ajungă la poarta succesului .
    Orfana de părinți și întreținută de bunica cea iubitoare , s-a transformat peste noapte luată din cerșit și prezentată publicului american care au răsplătit povestea ei cu marele premiu și un contract pentru un album muzical, desigur...
  • +2 (4 voturi)    
    Rectificare (Duminică, 26 iulie 2020, 16:39)

    Observatory [utilizator]

    PS
    Numele câștigătoarea competiției :
    Just Sam
    Numele adevărat Samantha Diaz.
    Mulțumesc pentru înțelegere ...
    Avem talente și valori , doar sa le dam atenția cuvenita ..
  • -1 (3 voturi)    
    P.S. (altul) (Duminică, 26 iulie 2020, 22:19)

    comentatordiletant [utilizator]

    Până acum, pentru mine cea mai frumoasă nebună din lume era Nebuna din Chaillot :-)
  • -1 (3 voturi)    
    Ambele actrițe erau frumuseți (Luni, 27 iulie 2020, 3:17)

    Namaste! [utilizator]

    geniale!
  • -1 (1 vot)    
    Voyeurismul nu îndreptățește estetismul (Luni, 27 iulie 2020, 11:25)

    Namaste! [utilizator]

    cinematografic, nici psihanaliza "instant"...:-(


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by