Drog, fericire? 10 minute de ușurătate a ființei. Și apoi nu-ți știi limita. Și-ți place. Te duci de-a dura. Te rupe durerea de oase. Ai parte de moartea fericiților / de sinucideri repetate. VIDEO interviu cu Cristian Fulaș, scriitor și traducător, la #cabinetuldeperspektive

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Vineri, 3 mai 2019, 14:31 Actualitate | PERSPEKTIVA


1
Foto: Hotnews
Cristian Fulaș, scriitor. Cărțile sale abordează dependența de droguri. O mărturisește: am fost dependent, am trecut “prin fericire”. M-am întors. Nu a trecut dela dependența de droguri la cea de scris. Mult timp s-a luptat cu ieșirea din "plăcerile" drogului. Despre răul lor a povestit aici, la #cabinetuldeperspektive. Aici este blogul Fulaș. Aici este contul lui de facebook


Uite ce spune Cristian Fulaș, om trecut prin experiența drogurilor:





Dacă vrei video, uiite aici întreaga întâlnire PERSPEKTIVAi:



Da, și parte din cele spuse sunt transcrise:

Fulaș: Eu sunt omul care în anii din urmă și-a redus la minimul necesar viața socială. Social media ne-a redus chiar asta: viața socială. Sunt din ce în ce mai conștient că devenim o imagine. Social media ne smulge din lumea fizică. Suntem mult mai importanți în online. Pe afiș. Prezența noastră fizică e din ce în ce mai redusă.

Reporter: Ne ferim de suferință, vrem o lume septică.

Fulaș: Lumea o ia razna încet încet și nu într o direcție bună. Contează doar cercul tău social imediat. Nimic mai mult. E o formă de monahism. De tăiere a legăturilor cu lumea. Ne întorceam în Evul Mediu

Reporter: Începi dialogul cu o dependență. Tu ai scris despre apăsătoarele limite omenești. Despre altfel de dependențe. Feroce. Dece suntem Dependenți?

Fulaș: Suntem foarte diferiți. De ce suntem dependenți? De multe lucruri. Ultima teorie care a apărut: ar fi o genă care cumva ne creează în felul ăsta. Prenatal se poate detecta asta chiar. Cu adevărad cred că suntem dependenți din motive care ne scapă. Poate veni din singurătate, poate veni din niște încercări care se termină foarte prost. Am întâlnit cazuri. Poate veni cumva din apăsarea lumii. Oamenii nu rezistă la presiune și scapă în drog, scapă în alcool.

Reporter: Ni se dă timp și noi vrem să îl pierdem.

Fulaș: Străduiește-te și gândeștete-te câte chestii inutile facem în viața de zi cu zi ar putea fi evitate fără niciun fel de problemă ar supăra nimeni.

Reporter: Personajele tale de ce sunt dependente?

Fulaș: Personajele mele vin din limită și sunt toxicomani în general. E limita aia unde dependența nu se mai definește foarte clar. Nu eȘti Dependent de heroină sau de altceva. EȘti Dependent. Le-ai încercat pe toate și ai rămas cu unul care acoperă 60 la sută din plaja de consum. Dar în fond le folosești pe toate. Acolo e limita unde viața asta de care vorbim nu prea mai există. Totul e pentru drog. Te trezești dimineața pentru el Și adormi cu el în cap și o iei de la cap și totul e o cavalcadă. Reporter: Și cauți, de fapt, ce?

Fulaș: Să scapi de răul fizic.

Reporter: După limită, ce mai urmează?

Fulaș: Fie mori. Te iartă Dumnezeu și scapi. Fie te înhami, cum am făcut câțiva. E un proces care durează ani.

Reporter: Ce se întâmplă? Bun, te droghezi. Nu poți păstra distanța aceasta fabulatorie față de realitate mereu?

Fulaș: Nu. Mori. Știi ce nu înțelegi tu? Nu mai conȘtientizezi ruptura de realitate, infernul, purgatoriul, cum vrei să le numeȘti. Nici nu mai știi de ele. Nici nu mai contează. Problema este că ți-e rău continuu. 24 de ore din 24. . Nu contează că dormi. Ți-e rău Și în somn. Și la un moment dat. Dacă nu te doboară epuizarea fizică, te omoară supradoza. E o stare fizică. Greu de dus. Macină. Macină ca o durere de oase foarte tare. Așa se explică la morfinomani. Îi dor oasele foarte tare. În momentul în care consumi heroină și ajungi la partea injectabilă și apeși un pic pe pedală se produce o deteriorare a substanței osoase și oasele dor fizic. Foarte foarte rău. Oamenii ăia pe care îi vezi ieșiți din fire luptă cu o durere care nu mai are nimic omenesc. Te doare din creștet pănă-n tălpi. Și dacă nu-ți iei doza, alegi să intri în sevraj oricum te vei tăvăli două luni. Nu ești lăsat în pace. DeȘi ai ales să intri într-o lume fericită. Este, pentru tine, fericirea. Te trădează oasele. Există o literatură întreagă despre fericire. Personal, aș zice să se mai gândească băieții ăia la fericirea asta a lor. O fi frumos, dar cred că nu au ajuns pănâ unde trebuie. Ai putea să te apuci. Dintr-o nefericire. O prostie. O Presiune. Un chef, că n-ai ce face cu timpul. Te întreb din nou: e fericire această desprindere de realitate? Nu seamănă a fericire, seamănă a ușurare. Vreo 10 minute nu mi-e rău. Bune Și zece minute. Pentru mine n-a mai avut rost. Pentru mine, sunt oameni care se duc pănă la capăt. Nu mai percep lumea.

Reporter: Tu de fapt ce faci, fără să Știi?

Fulaș: Tu faci ca trupul tău să cedeze până la urmă. Picătură cu picătură. Chiar dacă tu ai acolo nu știu ce reverie a ta, tu îți omori trupul.

Reporter: Problema este că avem niște limite fizice, suntem atât de fragili.

Fulaș: Da, chiar dacă părem tineri, inepuizabil și duri. Dacă te uiți puțin pe o carte de medicină de fapt putem muri foarte uȘor fără atâtea droguri. Dacă ne scade temperatura corpului cu două grade. Hipotermie și murim. Atât de fragili suntem. Limitele sunt atât de mici ale umanului, este atâta fragilitate implicată în toată alcătuirea noastră. Tu ce faci? Provoci trupul, provoci propria fragilitate. Nu știm când se întâmplă. De exemplu, cei care folosesc droguri injectabile mor de obicei prin sufocare. Există o deprimare respiratorie și corpul nu mai respiră și Mori. Se așează acel calm atât de mult încât te oprești din funcționare. Ai moartea celor fericiți. Măcar nu știi. Ce e mai rău e când ajungi în partea cealaltă, suicidul ratat și starea de Șoc. Și o iei de la cap. Acolo-s adevăratele tragedii. Sunt unii care trec prin zeci de încercări de suicid. Te faci praf. O iei de la capăt.

Reporter: Cărțile tale?

Fulaș: În romanele mele asta trebuie văzut. Orice carte despre dependență este o Carte a Morților. Aduni feluri de a muri. Eu nu am înțeles niciodată cum s a ajuns la idealizarea asta mi se pare o prostie nemăsurată. Pe bune să-i învățăm pe copiii de 16 de ani să se sinucidă. Să le spunem ce frumos este?

Reporter: Revin. La Astăzi Și lipsa de eȘec e o problemă îți dai seama? Omenirea vrea Și ea să trăiască experiența, fără niciun motiv.

Fulaș: ÎȘi dă drumul și să se aruncă în experiență. Asta facem toți. Întrebarea e unde te duci? Culmea e că nimeni nu a reușit să stabilească o dată unde începe chinul. De încercat e ok. Aici se numește viață. Așa ne-a definit viața. Dar. întrebarea e cât reziȘti, când te opreȘti? Nu mai ține de știință de la un punct încolo. Dimineața e rău. Ține de psihicul fiecăruia. Am auzit în jur. Ce bine ar fi fost să știu unde e limita. Când simți limita? Când? Poate ți se dau semnale. Ori, tu te faci că nu auzi. Trupul îți spune: gata! Simți că mori dacă mergi mai departe. Trebuie să stai pe un scaun sau mergi pe o stradă noaptea. Obicei se întâmplă noaptea așa ai făcut. Nu știu. Ce simți. Toată lumea o știe că simți că mori acolo. Dă rezultând când și dacă nu ai ști că o să mori de frică să nu mori. Ai limită. și poate să dureze niște ore. Până rezolvi. Trăiești într o stare. De panică și de. Sufocare.

VEZI în VIDEO și lupta sa cu cuvintele, ca traducător



CINE ESTE CRISTIAN FULAȘ

Debutează în 2015 cu Fîşii de ruşine (Gestalt Books; Premiul Observator cultural pentru debut; Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu“; Premiul revistei Accente; nominalizat la Premiile USR pentru debut; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iaşi). Fragmente din roman s-au tradus în franceză, italiană, germană, engleză, bulgară, croată, suedeză, maghiară.

În 2015 publică Jurnal de debutant (Editura Tracus Arte), iar în 2016 După plîns (Casa de Editură Max Blecher & Gestalt Books; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iaşi). A tradus aproximativ cincizeci de titluri din engleză, italiană şi franceză, printre care: Visul lui Machiavelli (Christophe Bataille), Vorbeşte-le despre bătălii, regi şi elefanţi (Mathias Énard), Mituri clasice (Jenny March), Igitur. O aruncare de zaruri (Stéphane Mallarmé). Din 2016 este organizatorul principal al festivalului internaţional Lofest din Bucureşti. De acelaşi autor, la Editura Polirom a mai apărut volumul de proze scurte Cei frumoşi şi cei buni (2017).


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















9548 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version