Pe 5 aprilie are loc o noua proiectie a filmului Qveta. E un film facut de tineri de 19-20 ani, in frunte cu Achim Scarlat. Inspiratia i-a venit din “Artistul”, filmul de Oscar. Prejudecatile de infruntat au fost destule. Timpul de a se gandi la sensul vietii, iarasi prelung. Dar dincolo de orice, pretextul dialogului meu despre Qveta este acela de a vedea cum se vede lumea la 19 ani. Cum s-au dizolvat in mintea lui chestii care pentru mine sunt sacre: educația, autoritatea. Cu atat mai mult cu cat in vara asta are de gandsa ignore orice “legamant” si sa o ia tot inainte in lumea mare. Pur si simplu. Se scoala din pat, se imbraca, isi ia sculele de filmat si o ia inainte. Sa vada unde ajunge, cu resursele pe care le are, fara vreun fel de “testament".
Reporter: Inspiratia. Ai pus Q in loc de “chiu”. A iesit titlu Qveta.
Achim Scarlat: Ideea lui Parazan. Era noaptea tarziu, statea intins in pat. Nu dormea. Era in stare de veghe. Si-a zis asa: Scrie si tu Q in loc de “chiu”. Da, chiar n-are nicio importanta. Dar chestia aia inseamna acum totul. Am terminat filmul, l-am prezentat.
Chiar si acum mi se spune ca e catchy, ca trebuie inregistrat. Cine sa foloseasca numele asta? O fabrica de chiuvete?
Reporter:De unde Qveta?
Achim Scarlat:In 2011 a aparut Artistul, era facut in stil noir. Mi s-a parut o idee geniala. Eu aveam mereu probleme cu sunetul. Artistul nici macar nu avea sunet. Si din momentul ala mi-am spus ca trebuie sa fac si eu un film noir. Fara sa consume multe resurse, fara sa necesite multa experienta. Pentru cativa ani, a devenit o tema recurenta. Intai, am intrat la Festivalul Super cu un film noir de un minut. Apoi, m-am jucat cu lumina. Am vazut cum venea lumina unei veioze in intuneric pe chipul meu. Si mi-am spus ca trebuie sa fie cu detectivi. Si, nu stiu, imi placea aerul asta.
Cred ca filmul a crescut si dupa intalnirea cu niste oameni dispusi sa treaca prin aventura asta, alaturi de mine.
Reporter:Si ai facut un film despre o chiuveta malefica care spala lumea prea tare. In stilul anilor 1950.
Achim Scarlat:Scenariu scris intr-o saptamana in vara lui 2015. Parea simplu. Filmam intr-o camera de hotel, montam si facem o proiectie. Si n-a fost asa. Am trimis emailuri catre manageri de hotel pentru o locatie, noaptea. N-am vrut sa spun ca eram liceeni. Am vrut sa parem profesionisti. Ni s-a spus: veniti ziua. Nu putem, trebuie noaptea! Totusi, fara alte oferte, am filmat ziua si tot chinul filmarii, harababura, am filmat-o. Erau perdele cu telecomanda, era pat rabatabil. Si am descoperit ca povestea filmarii e mai misto decat filmul in sine. Si asta a dus la un serial de comedie despre cum am facut noi filmul.
Reporter:Cum e lupta cu prejudecata?
Achim Scarlat:Prima oara n-am inteles de ce eram respinsi de catre manageri. Apoi, eram invitati la discutii “ca sa nu fie ceva indecent” in filmare. Si chiar nu mi-a trecut prin minte, dar cu totii credeau ca facem filme porno, fiindca ceream filmare de noapte. Intr-un final, un prieten de-al meu, Mono, mi-a spus clar: pai, ba, cred din email ca vrem sa facem filme porno. Nu voiam sa spun ca-s pusti.
Reporter: Dece?
Achim Scarlat:Nu stiam ce-i mai bine. La inceput, mi-era jena sa le spun ca suntem niste pusti. Poate era ok sa le spunem. Poate ca-n felul asta nu am fi platit camera de hotel. Pe parcursul filmarilor am gravitat intre nu le spunem ca suntem pusti, ca or sa faca misto de noi, respectiv hai sa le spunem ca suntem pusti ca sa ne dea chestii gratis. Dar mereu am facut pe invers. Cand am cautat o sala de cinema pentru proiectie am spus ca suntem liceeni, ori nu li se parea posibil ca niste liceeni sa proiecteze un film. Si ne-au cerut bani. Poate daca nu stiau ca eram liceeni nu ne purtau pe drumuri. Vazand ca nu gasim gratis o sala de proiectie am strans bani. Dar era greu sa gasesti pe cineva sa-i ia. Am umblat cu o mie de euro in buzunar o vreme, incercand sa convingem oamenii care se ocupau de rezervari sa ne lase sa inchiriam sala.
Reporter:De unde vin prejudecatile?
Achim Scarlat:Nu li se parea plauzibil ca o sa le dam banii aia. La urma urmei, cat de des se duc adolescentii sa inchirieze sali de cinema?
Reporter:Ironia ta? Este marketing.
Achim Scarlat:Anul trecut pe vremea asta ma gandeam: ce fac? invat pentru BAC sau montez un film despre cum am facut filmul? Mergeam pe ideea ca pun serial dupa serial, creste audienta si vin toti la film in cele din urma. Asa s-a intamplat. A fost o idee buna. Facebook 1600 like-uri. Mi-am impus eu. Banuiam ca o cincime din cei care dau like la pagina or sa si vina sa vada filmul. Asta inseamna ca din 1600 doar vreo trei sute ar veni. Ceea ce s-a intamplat.
Reporter:Ce te-ar face pe tine sa dai like-uri si sa nu te duci?
Achim Scarlat:Cred ca asa e normal sa fie. Fiecare om are propriile griji iar proiectia unui film nu e mereu prima pe lista de prioritati. Oricum, am avut o relatie destul de buna cu publicul. Filmul in sine a devenit un pretext de a ne intalni pe noi, personajele din serial. Au aparut defectiuni tehnice la premiera.
Reporter: Ce-a fost?
Achim Scarlat:Nu mergea sunetul. S-a asteptat vreo 40 de minute ca sa porneasca din nou. Eu nu mai dormisem de nu stiu cate zile. Montam, lucram pe detalii, imi scriam un speech. Si am rugat pe cineva din echipa sa transfere filmul catre proiectionist. Tipul m-a sunat cu doua ore inainte de proiectie ca fisierul nu merge. Asa ca am refacut fisierul, l-am transferat eu si se transfera foarte greu. Lumea care a venit sa vada filmul a fost foarte rabdatoare. Si cred ca multora li s-a parut distractiv cum ne straduiam sa indreptam situatia.
Reporter:Societatea traieste acum din acest spalat pe creier. Qveta?
Achim Scarlat:Da, ideea este: o data ce te-a atins qveta nu mai esti intreg. A fi foarte curat nu e de bine. Tot ce spala qveta are o stralucire nenaturala. E absurd.
Reporter:Cum vezi lumea dincolo de qveta?
Achim Scarlat:Am facut un an de pauza inainte de facultate. Mi-am spus ca voi lucra la proiectele mele, ceea ce am si facut. Am avut perioade in care, stand in casa toata ziua si montand, am inceput sa ma intreb: de ce fac eu asta? Viata n-are un scop vizibil.
Reporter:Ce se intampla?
Achim Scarlat:Nu stiu si nu stiu daca o sa stiu vreodata. Poate ca scopul vietii nici nu este important, poate ca totul tine de parcursul pe care-l avem. Mergem la scoala si ni se dau chestii de facut. Si la servici, la fel. Deci ne obisnuim ca cineva sa ne spuna ce sa facem. Dar eu? Am ajuns in ipostaza in care eu trebuie sa decid ce este important pentru mine. Nu stiu daca vreo inteligenta umana, cu iq ridicat poate intelege scopul nostru, al universului.
Reporter:Care e rolul nostru, al omului?
Achim Scarlat:E amuzant ca stam pe o planeta mica, intr-un sistem solar mic, printre miliarde si miliarde de galaxii si totusi te trezesti de dimineata, ai un cos pe frunte si e sfarsitul lumii.
Reporter: Secolul neintelegerii: parinti-copii, profi-elevi
Achim Scarlat:Fiecare isi protejeaza identitatea lui. Parintele, copilul, parintele. Va fi o bataie permanenta atata timp cat nimeni nu renunta la aroganta asta, la identitatea asta limitata. Zicem ca nu ne plac ungurii, dar daca cineva ar ataca si ungurii si romanii? Cad si unii si altii din copac, nu?
Reporter: Si ce se-ntreaba?
Achim Scarlat:Cine ne-a facut sa cadem? Gravitatia!
Reporter:Care-i faza in conflicte?
Achim Scarlat:Fiecare isi protejeaza identitatea. Concluzia mea: toti au dreptate si cred ca fac bine in acelasi timp. Nu cred ca zice cineva: sunt terorist, sunt om rau. Asta nu-nseamna ca e ok sa arunce in aer o scoala, dar el crede ca face bine, ca are dreptate. Problema e ca nu realizeaza ca dauneaza altor oameni. N-am un raspuns. Probabil ca o sa tot caut raspunsuri. Nu cred ca ajung la un punct final.
Reporter: Ce-i justitia?
Achim Scarlat:E un fel de algoritm. Ar trebui aplicata de un calculator. Din nefericire, justitia e aplicata de oameni. Oameni carora ba le e foame, ba le e frig, ba le e somn. Problema se rezolva foarte usor in momentul in care iti propui sa fii corect indiferent de situatie. Altfel, justitia se va aplica mereu incomplet.
Reporter:Cum esti tu corect?
Achim Scarlat:Tot ce e bine si e rau trebuie raportat la ceva. La logica, de exemplu. Daca vreau sa trag un scaun spre mine, il trag incoace, nu-l indepartez. Altfel, corect nu exista.
Reporter:Balamuc?
Achim Scarlat:Cel mai interesant acum e ca foarte mult timp am crezut ca lumea din exterior ma influenteaza. Facand un an de pauza, mi-am dat seama ca de fapt gandurile si starile mele sunt doar o reactie chimica in capul meu. Viata arunca cu chestii in tine si tine de tine cum reactionezi. Nu e ca esti blestemat.
Reporter:De ce un an pauza de facultate?
Achim Scarlat:Lucram la qveta de mut timp. Voiam sa termin qveta. Am fost la colegiu in America, m-am intalnit cu studentii si parca ceva lipsea. Eu voiam sa trec direct la fapte, ei voiau sa mai invete si sa se distreze. Nu intentionez sa ma duc de anul viitor. Aici, in echipa Qveta, avem planuri marete. Sa ignoram orice “legamant” si sa ne trezim intr-o dimineata din pat si s-o luam tot inainte, in lumea mare. Pur si simplu. Sa vedem unde ajungem, cu resursele pe care le avem fara vreun fel de “testament".
