Probabil ca NATO are strategi militari cu o predilectie accentuata spre cultura clasica greaca sau poate au un umor extrem de “special” cand isi denumesc operatiunile militare pe frontul libian. De la prologul NATO, reprezentat de operatiunea “Zorii Odiseiei – Odyssey Dawn”, ajungem probabil la epilogul “Sirena – Sirene”. Epilog in care drumul spre casă al sarmanului Odiseu este îngreunat de sirene, ale căror glasuri fermecate duc marinarii la pieire, ademenindu-i să îşi zdrobească corăbiile de stânci. Chiar nu stiu daca strategii NATO au vrut sa-l transforme pe dictatorul Gaddafi intr-un erou homeric, lucrurile arata ca ar putea insa lua turnura unei tragedii antice, de sorginte elena.
Dupa exuberanta cu care relata mass-media internationala situatia lui Gaddafi si iminenta cadere a ultimelor puncte de aparare a dictatorului din Tripoli, astazi lucrurile incep sa dezvaluie alte realitati, poate mai diferite de cele din capitala libiana, Tripoli. In primul rand nici unul dintre fiii lui Gaddafi nu se afla in prizonieratul revolutionarilor, mai mult preferatul si combatanta odrasla a dictatorului, Saif al-Islam Gaddafi , este bine merci si da un interviu pentru BBC (aici). Cel de al doilea fiu al lui Gaddafi, Muhamad este la randul lui liber, nefiind clar daca a fost prins si a evadat sau daca nu a fost prins de loc.
Lucrurile arata ca o operatiune PSYOP (psychological operations), prin care rebelii coordonati de aliatii occidentali incearca creerea unui moment de demoralizare a acolitilor lui Gaddafi si a trupelor loiale lui. In orice caz este mai mult decat clar ca rebelii se afla in Tripoli si ca Operatiunea Sirena este o operatiune militara bine pusa la punct si mult prea sofisticata militar pentru a fi gandita de revolutionari. Cred ca am idee cine si cum a pus-o la punct, voi incerca zilele urmatoare sa-mi probez ideile pentru a nu le pune pe hartie sub forma unor speculatii fara probe.
Patrunderea revolutionarilor in Trippoli a putut fi posibila printr-o intelegere intre revolutionari / aliatii occidentali cu tribul Harabi, printr-unul dintre liderii revolutionarilor libieni, Mustafa Abdel Jalil, care din nefericire este extrem de suspect avand in vedere legaturile pe care le intretine cu fundamentalisti islamici si cu teroristi de la al-Qaeda. Aceasta intelegere a dat posibilitatea revolutionarilor sa patrunda in capitala prin sud-vest, cucerind destul de facil o garnizoana a trupelor loialiste, prin aceasta intrare creand o surpriza tactica. O alta forta a revolutionarilor a patruns in oras prin nord, ca desant trimis din Misrata, port aflat in mainile revolutionarilor
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
