O emisiune numită de obicei talk show politic, pe teme sociale, economice etc. pune în scenă o confruntare simbolică între jurnalistul-moderator şi invitaţii consideraţi sursă pentru informarea publicului, pentru explicarea unor fenomene politice, economice, sociale şi pentru motivarea unor decizii care influenţează viaţa omamenilor. Într-o lucrare apărută în Franţa, tradusă şi la noi, Patrick Charaudeau şi Rodolphe Ghiglione pun pe seama pierderii accesului cetăţenilor la decizie, deci pe seama crizei democraţiei reprezentative „deriva unor media care abandonează mai mult sau mai puţin progresiv rolurile lor identificate şi identificabile de a oferi informaţii, cunoştinţe, cultură, divertisment, pentru a-şi atribui roluri – imaginare – de intervenant capabil de a trata dezordinea socială”.
Organizatoric, de talk show răspunzători sunt producătorul şi şefii lui editoriali, precum şi moderatorul, jurnalist la acest gen de dezbateri, iar nu un actor, deşi transformarea în spectacol inclusiv a informaţiei este o tendinţă mai generală, cum o demonstreză şi Mirela Lazăr în cartea sa „Noua televiziune şi jurnalismul de spectacol”, apărută în 2008 la Polirom. Rolul moderatorului este de a pune întrebările revelatoare pentru subiect, de a intermedia poziţiile opuse şi a le face inteligibile pentru public, de a stimula dezbaterea.
Ce vede telespectatorul român pe canalele de ştiri şi nu doar acolo? Vede false dezbateri pe false teme unde moderatorul nu întrebă ci insinuează, nu se documentează ci face speculaţii, nu păstreză neutralitatea faţă de invitaţi, ci se războieşte cu cei care, conform agendei stabilite adesea direct de la patron, sunt asimilaţi ca inamic. Mai presus de orice, moderatorul se pune pe sine în centru, experienţa proprie este folosită ca referinţă universală, cum face Radu Moraru (10 TV). S-a dus DNA la cuscra ministrului Borbely suspectat că ar fi oferit influenţă? Da, e subiect, însă după ore de vorbărie pe B1 TV la Actual B1, la mai toate emisiunile de pe Realitatea TV şi Antena 3, la Ultima ediţie de pe TVR 1, n-am aflat nimic în plus, nu s-a clarificat nimic fiindcă nici nu s-a obosit nimeni să cerceteze, iar talk showul must go on în regim de speculaţie. Dacă publicul a aflat câte ceva, este pentru că presa scrisă şi unele site-uri de ştiri au făcut anchete proprii în acest caz.
E greu să nu te întrebi, după testul revelator al Bacalaureatului naţional, câţi dintre moderatorii de televiziune risipiţi în numeroasele studiouri din România ar trece, după criterii riguroase şi exigente, probele obligatorii de cunoştinţe generale. Întrebarea nu se vrea nici retorică, nici generalizatoare, e însă adecvată: telespectatorul surprinde prea des agramatisme, este martor la pocirea numelor ce aparţin culturii universale, la perplexităţi în faţa unor informaţii de nivel gimnazial, la ifosele unor mici inchizitori gata să bage indexul în ochii invitatului, la moderarea de harţă. Sorina Matei (B1 TV) a atins deja performanţe în pocirea curentă a numelor, Andreea Creţulescu (Realitatea TV) sau Gabriela Vrânceanu-Firea (Antena) urcă în topul stridenţelor, al stilului răstit-istericos ai cărui campioni sunt Dana Grecu şi Radu Tudor. Mai avem învârtitul în cerc cu Cătălin Striblea şi Răzvan Dumitrescu, trivialitatea zilei cu Ciutacu, abordarea când subversivă, când complice cu Andrei Bădin sau Silviu Sergiu ş.a.m.d. Fac diferenţa câţiva jurnalişti care iau distanţa cuvenită ca moderatori şi nu uită scopul confruntării: Laura Chiriac (Realitatea TV), Robert Turcescu (B1 TV), Cristian Leonte (Pro TV), Mihai Rădulescu şi Luca Niculescu (TVR). Ar mai fi de adăugat vreo zece – şi aici n-am vorbit despre moderatorii de emisiuni culturale – semn că jurnalismul de soi n-a sucombat de tot.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
