"Revolutia incalcita", cum a numit-o intr-o carte celebra Nestor Rates prin care prezenta Revolutia romana publicului american, "revolutia furata" - numita apoi de opozitia politica "revolutia copiilor", "revolutia confiscata", "revolutia neterminata", toate acestea au fost sintagme care au insufletit nu doar dezbaterea de doua decenii despre anul 1989, dar si lupta politica. Anul trecut, la 20 de ani de la acele evenimente, au aparut putine sinteze sau monografii, putine dezbateri, aveam senzatia ca lumea a uitat sau ca vrea sa uite acel eveniment. Eroic, dupa unii, tragic in viziunea altora. Mi-a parut rau ca nu am avut din timp ideea de a face o cercetare de opinie publica pe aceasta tema, dar lipsa de pregatire publicistica a celor douazeci de ani m-a descurajat atunci.
Aveam senzatia ca societatea noastra a obosit sa-si puna intrebari despre acest eveniment, ca s-a indepartat chiar si de tragismul acelor ani sub presiunea ambiguitatii evaluarii lui sau a urmarilor social-politice care au anulat marile sperante puse in viitorul liber care se deschidea in fata. Nici la 21 de ani interesul liderilor de opinie si a celor care fac agenda publica nu este mai mare pentru Revolutia romana. Doar organizatiile de revolutionari mai incearca, destul de timid, sa aduca aminte despre acel eveniment.
In aceste conditii am realizat in zilele de 20 si 21 decembrie un sondaj de opinie care are ca obiect amintirea Revolutiei romane. Nu ne asteptam sa gasim enigmele si paradoxurile Revolutiei rezolvate de trecerea timpului in mintea oamenilor. Am centrat mai mult cercetarea noastra pe urmele afective sau emotionale lasate de Revolutie in memoria sociala, insistand mai putin pe evaluarile sau verdictele care sunt amestecate cu simpatiile politice sau sunt ecouri ale razboiului politic de doua decenii dintre comunisti si anticomunisti. Am avut surpriza sa descoperim in aceasta cercetare cea mai diferentiata atitudine in functie de o serie criterii socio-demografice folosite de noi: varsta, scolaritate, rezidenta si altele. Un lucru este definitoriu: experienta traita la Revolutie structureza diferit atitudinea in comparatie cu experienta mediata, indirecta. In majoritatea evaluarilor tinerii si cei varstnici se afla departe unii de altii in evaluarea unor aspecte ale Revolutiei. Este clar o ruptura sociala care propaga si alte diferente sau incompatibilitati la nivelul optiunilor si valorilor. Probabil, mersul impleticit al Romaniei si lipsa sinergiei inter-generationale se poate explica pornind si de la astfel de falii existente intre generatii, dar subiectul acesta merita o atentie speciala in studiile viitoare.
Evident, influenta dezbaterii publice "incalcite", cu verdicte mereu contestate, se vede si in modul in care se structureaza unele evaluari ale trecutului. Se vor putea observa unele raspunsuri pe care le putem considera contradictorii in ceea ce privesc optiunile oamenilor. Noi nu avem destule date si motive sa incercam a rationaliza ceea ce nu au putut decanta doua decenii de experienta, prezentam faptele de opinie si posibilele explicatii, dar exista o tendinta justitiara normala legata de crimele de la Revolutie, dar care nu se prelungeste intotdeauna la nivelul tuturor alegerilor facute.
Teoria complotului rezista
Mediatizata indelung mai ales de presa internationala in prima parte a anului 1990, teoria interventiei straine in evenimentele din 1989 ("Le Point" fiind campion la acea vreme) este prezenta si structureaza raspunsul la intrebarea fundamentala celor doua decenii care au trecut: revolutie sau lovitura de stat. Inca scorul este indecis (45% la 45%). Cei care au fost persoane active la acel moment si cei cu nivel mai inalt de studii cred mai mult in teoria loviturii de stat, tinerii si cei cu nivel mai slab de studii adopta concluzia ca a fost o revolutie, la fel si ardelenii si moldovenii. In privinta interventiei externe, 65% sunt de parere ca ea a existat. Rusia este principalul "suspect", 51% dintre romani cred intr-o asemenea interventie, urmeaza Statele Unite ale Americii (13%) si Ungaria (4%).
Amintirea Revolutiei - o trauma colectiva.
Asocierea amintirii Revolutiei cu o serie de emotii de baza sau emotii secundare ne aduce in lumina o veritabila o trauma emotionala colectiva. Preponderenta alegerii unor emotii indreptate spre interior, dar si spre exterior ne arata ca tema Revolutiei are inca un potential conflictogen destul de puternic. Respingerea emotiilor pozitive ca fericire si mandrie si preferinta pentru cele negative ca: durere, furie, dezgust, revolta, regret, suferinta este un indiciu pentru explicatia unei memorari selective a informatiilor congruente cu discursul despre Revolutie, dar si cu experienta lor sociala din cele doua decenii de crize sociale, decenii incepute cu Revolutia romana ca derapaj de la cursul normal al evenimentelor.
De altfel, 45% dintre romani considera ca daca nu ar fi fost revolutia ar fi trait mai bine acum, doar 28% cred ca ar fi trait mai rau, iar 17% sunt de parere ca ar fi trait la fel. Executia sotilor Ceusescu fara o judecata corecta este apreciata negativ de 84% dintre romani, iar 60% dezaproba astazi executia lui Nicolae Ceausescu. Regreta mai mult cei de peste 51 de ani, cei cu scolaritate redusa, moldovenii si femeile. Romanii cu studii superioare nu regreta eliminarea violenta a dictatorului. In cadrul perceptiei privind vinovatia pentru executia Ceausestilor pe primul loc sunt cei care nu se pronunta (33%), Ion Iliescu (23%), cei care au preluat puterea (5%), completul de judecata (3%). 61% dintre romani cred ca le merge mai prost decat inainte de 1989. Amintirea unor slogane de la Revolutie este inca vie pentru 61% dintre romani, iar 64% dintre romani nu cred ca au existat teroristi la Revolutie. In ceea ce priveste castigul cel mai mare al Revolutiei libertatea este aleasa de 36%, libera exprimare de 18% si libera circulatie de 12%. Simptomatic, democratia este doar pe locul 4 cu 3% dintre optiuni, iar cei care considera ca revolutia nu a adus nimic bun sunt 22% si s-ar clasa pe locul al doilea, daca am face clasamentul introducand si aceasta valoare negativa. La capitolul pierderi, locurile de munca sunt pe primul loc (24%), nivelul de trai, industria si siguranta zilei de maine cu 6%, economia, vietile omenesti si increderea cu 5%. Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara nu si-l mai reamintesc 57% dintre romani, el fiind prezent in memorie doar pentru majoritatea ardelenilor si banatenilor. Cu toate acestea, cand operatorul le aminteste continutul acestui document 79% dintre romani sunt de acord ca el ar fi trebuit aplicat.
Cum sa scriem istoria?
Cu toate ca amintirea Revolutiei si aprecierea evolutiei generale sunt preponderent negative pentru experientele individuale, 62% dintre romani cred ca istoria trebuie sa consemneze acest eveniment istoric ca si unul pozitiv. Sa fie oare acesta un reflex al unei dezirabilitati sociale, al unei norme culturale care defineste istoria ca fiind istoria faptelor pozitive cu rol educativ, creatoare de identitate? Sa cuantifice romanii castigurile legate de libertati ca fiind mai importante decat nivelul de trai sau chiar adevarul despre acest eveniment?
Greu de gasit explicatia la acest moment al cercetarii noastre, cert este ca romanii par a fi buni prescriptori pentru istorii "nesincere", plasmuire de povesti eroice despre evenimentele cele mai importante ale neamului. Chiar daca doar 28% dintre romani se considera a face parte din grupul celor care au castigat si 51 % din grupul celor care au pierdut in urma schimbarii generate de Revolutie, romanii sunt generosi cu acest eveniment in ceea ce priveste evaluarea lui istorica.
Final fericit
Vocatia de cronicari si de istorici pentru romani s-a verificat si la final cand am intrebat subiectii daca discutia cu operatorul de interviu pe tema Revolutiei le-a provocat un sentiment placut sau unul neplacut. Amintirea, chiar compusa din emotii negative, se pare ca este una care produce placerea de a comunica. O aplecare spre masochism sau poate nevoia de dialog si cautarea aprobarii sau compasiunii. Revolutia romana din memoria sociala este o poveste trista, obscura, dar buna de inchis intre copertile istoriei faptelor pozitive.
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
