S-a comentat si s-a scris intens despre ultimul sondaj al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, cu toate astea, am avut senzatia ca majoritatea comentariilor au evitat sa puna punctul pe un adevar oarecum banal, dar crucial in explicarea rezultatelor - esecul sistemului actual ca factor determinant al preferintei pentru comunism. Nu cred ca este vorba doar de un esec al discursului anti-comunist promovat de intelectuali: discursul nu creeaza, ci legitimeaza realitatea, iar atunci cand discursul e complet rupt de realitate si isi urmeaza propria logica, ca in cazul nostru, la un moment dat intre cele doua se casca o prapastie si dialogul e intrerupt.
Dezvrajirea prezentului si valorizarea trecutului
Propun sa iesim din realitatea romaneasca: nostalgia pentru comunism e intalnita si in tarile vecine, cum ar fi Ungaria, Bulgaria, ba chiar in proportie mai mare, de aceea cred ca fenomenul are explicatii mai ample, care nu tin doar de evolutia lucrurilor in societatea romaneasca. Revalorizarea trecutului are legatura cu traumele si deziluziile produse de tranzitia la democratie si la economia de piata. Acestea au produs o scadere a suportului pentru democratie, care aproape ca s-a prabusit in ultimii zece ani (1999-2009) - scaderea a fost de - 42% in Ukraina, -24% in Bulgaria si -18 in Ungaria. In mod similar, s-a diminuat si suportul pentru capitalism: cu -34 in Ungaria, cu -20 in Bulgaria si -16 in Ukraina. Pe acest fondal al dezvrajirii noului sistem se produce valorizarea trecutului. Atunci cand romanii proclama superioritatea regimului comunist si sustin ca a fost o idee buna, ei se raporteaza automat la prezent - orice judecata de valoare se bazeaza pe comparatii, nu se face in abstract.
La ce altceva ne-am fi asteptat? Ce a oferit tranzitia romanilor? Le-a cerut mereu sacrificii, de dragul unor utopii mereu impinse in viitor - democratia, economia de piata, integrarea in UE si prosperitatea ce va veni o data cu asta, iar mai nou - redresarea economica. Toate traumele sociale produse de tranzitie - somaj, disponibilizari, saracire - au fost mereu justificate prin utopii ale caror beneficii intarziau sa se faca simtite. La 20 de ani de la Revolutie, inca suntem o democratie "viciata", conform Economist Intelligence Unit, situandu-ne sub nivelul unor tari exotice precum Capo Verde sau Botswana in privinta democratiei. Nici economia de piata nu a produs recoltele promise: in anii de crestere economica, cand economia "duduia", decalajul dintre bogati si saraci se adancea, iar procentajul celor aflati sub pragul saraciei a crescut. Desi PIB-ul s-a dublat si triplat, iar salariile s-au aflat de o panta ascendenta fara precedent, salariul minim a continuat sa reprezinte doar 30% din ponderea salariului mediu pe economie, in timp ce in alte state europene aceasta se ridica la 50% si peste. Sa vorbesc de protectia sociala, semi-inexistenta? Sa vorbesc despre salariile de mizerie si despre proportia imensa a ceea ce se cheamaworking poor? Sau despre faptul ca un procent urias din populatia tarii (apr.33%), nemaiintalnit nici intr-un stat UE si comparabil doar cu Turcia, sustine ca banii castigati nu le sunt suficienti pentru produsele alimentare?
Preferinta pentru comunism denota falimentul sistemului actual in a pune la dispozitia indivizilor acel set minimal de bunuri publice pe care comunismul l-a oferit. Este dezvrajirea democratiei si a capitalismului - regele e gol, striga romanii prin intermediul acestui sondaj!
Pretul economic al democratiei
Acest text nu este o pledoarie impotriva democratiei - ci una impotriva esecurilor ei, care pot fi periculoase. Propun sa vedem insa partea plina a paharului, uitandu-ne si la sondajul IICC din luna septembrie- majoritatea aspectelor pentru care sistemul comunist este considerat superior sunt de natura economica. Locuri de munca sigure, lipsa somajului, locuinte garantate etc, astea sunt argumentele principale aduse in favoarea comunismului...Chiar si pentru cei care declara ca au avut de suferit de pe urma comunismului (13%), aspectul dominant este tot cel material - lipsa de alimente si servicii pentru 49% in sondajul din septembrie si 28% in cel din noiembrie. Pare-se ca la romani fundamentul nemultumirii fata deoriceregim este unul preponderent economic si social. In linii mari, romanii imputa comunismului aceleasi lucruri care ii nemultumesc si in democratie si tind sa acorde o importanta deosebita aspectelor socio-economice atunci cand evalueaza functionalitatea unui sistem. Conform datelor agregate ale World Values Survey (2005-2008), 57% din romani considera taxarea celor bogati si subventionarea saracilor ca fiind o trasatura importanta a democratiei, la fel ca si acordarea ajutorului de somaj (80%). Deci, logica oamenilor e simpla - daca statul nu ofera protectie sociala adecvata, democratia nu este buna, prin urmare comunismul e mai bun (pentru ca oferea mai multa prosperitate si protectie sociala).
De aceea, tind sa cred ca de fapt valorizarea comunismului se face mai ales prin raportarea la neo-liberalismul salbatic care a dominat intreaga perioada de tranzitie si care se afla in plina ascensiune in momentul de fata. Dar aceasta imi da o speranta - aceea ca "domolirea" paradigmei neo-liberale (chiar daca improbabila dupa cum arata lucrurile) in combinatie cu mai multa prosperitate economica si un sistem social solid si mai just vor avea un efect pozitiv asupra increderii in democratie a romanilor.
Libertatea saracilor
Poate parea cinic ca nu am mentionat pana acum nimic despre libertate, principalul beneficiu adus de democratie. Oare libertatea castigata dupa '89 nu merita sacrificiul unor drepturi sociale, se vor intreba unii? Dar a clama superioritatea morala a libertatii in fata unei natiuni care e preocupata de plata intretinerii la sfarsitul lunii este la fel de cinic si ipocrit ca atunci cand in Evul Mediu crestinismul incerca sa "aline" durerile celor suferinzi incredintandu-i ca astfel se mantuiesc intru Domnul. Nu proclamarea virtutilor libertatii este calea catre consolidarea increderii in democratie, ci garantarea unui trai decent, siguranta zilei de maine. Nu avem nevoie de mai multe discursuri anti-comuniste, ci de mai multe masuri economice si sociale.
Ce valoare are libertatea atunci cand terenul pe care ea poate fi exercitata este saracia? Una intrinseca, dar nicidecum una practica! In ce consta libertatea saracului - in a urla sus si tare ca ii e foame, in a striga in gura mare ca vrea un loc de munca sau a intra in greva foamei fara ca guvernului sa ii pese nici cat e negru sub unghie de aceasta? Libertatea de care se bucura saracul este una foarte limitata. Cum cresterea economica de una singura nu rezolva problema inegalitatilor crase sau a saraciei - asa cum am vazut in anii de crestere economica - e nevoie de garantarea unor drepturi pozitive, precum protectie sociala, egalitate de sanse, etc. Drepturile negative (libertatea) nu pot fi exercitate cu adevarat daca nu sunt dublate de drepturi pozitive. Este o lectie de baza, pe care guvernantii nostri, prinsi in vartejul unui discurs de dreapta radical, care are menirea de a justifica masurile contabilicesti ale puterii, il ignora. Problema nu e doar ca se reduce din 2011 alocatia de somaj, problema e ca astfel de masuri, combinate cu recesiunea economica, submineaza grav increderea in democratie. Poate suna catastrofal, dar ma tem ca pe termen lung perpetuarea acestei situatii va duce la confirmarea tristei spuse a lui John Adams, care spunea ca "nu a existat democratie care sa nu se fi sinucis".
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
