Asa suna una dintre intrebarile adresate de o jurnalista, in dimineata asta, unei doamne care protesta in fata intrarii in Palatul Parlamentului. “De nervi”, a raspuns cu aplomb femeia.
Nota de suprarealism a dialogului era de un sublim desavarsit. Marturisesc ca m-a apucat rasul. Si n-am fost singurul. Sa mananci seminte de nervi in ziua motiunii este aproape un act de sabotaj. Solemnitatea momentului primea o lovitura grava dar, de cel putin o parte a microfonului, lucrul asta nu era sesizat.
Deznadejdea din tonul reporteritei in fata insuficientei mijloacelor de exprimare a scarbei si urii fata de actualul guvern era aproape comica desi interlocutorii nu faceau economie la interjectii si blesteme. Aproape ca te-ai fi asteptat sa continue: “Seminte, doamna? In halul asta v-au adus? Sa mancati seminte? Nu-i asa ca nu stiati ce-s alea seminte inainte sa fie Boc premier?” Catre camera, apoi: “Doamnelor si domnilor, in curand vom manca cu totii seminte. Ne vom ascunde cu totii in lanul de floarea soarelui, ultimul refugiu in fata urgiei”.
Nu, nu a continuat in felul asta dar, intr-un moment in care nu fusese informata ca e in live, aceeasi reporterita a putut fi auzita scapand o injuratura.
Marturisesc ca nu am reusit sa inteleg de ce Dumnezeu era nevoie de genul asta de abordare. De ce se face excesul asta de empatie furioasa? Cui foloseste? Eu am senzatia ca, din contra, face deservicii “cauzei”, oricare ar fie ea. E pe undeva o nefericita presupunere ca publicul care se uita la tv nu e capabil sa ingurgiteze informatia. Ca trebuie asezonata cu manifestari de solidaritate jurnalist/cetatean.
Am spus-o si o mai spun: publicul nu trebuie subestimat. Iar daca nu ma credeti, amintiti-va de alegerile prezidentiale.
Chiar daca redactia care relateaza de la evenimente de genul asta are o agenda politica, lucru pe care il pot intelege, ce rost are sa mananci seminte?
Citeste si comenteaza pe daily teo.
