Multa lume se intreaba, in circumstantele astea, daca nu cumva Curtea Constitutionala de la noi, asa cum e instituita ea in legea fundamentala si in legea de functionare, are mult prea multa putere. In realitate, la acest capitol Constitutia noastra NU este originala. Institutii similare, in principiu cu aceleasi prerogative si imunitati, gasim in multe alte state. Curtea Constitutionala din Italia, Curtea Suprema a Statelor Unite sau Consiliul Constitutional francez, toate pot invalida o lege, toate dau decizii obligatorii pentru institutiile statului, decizii la care nu se poate face apel, scrie Doc, pe blogul lui.
Iar membri tuturor acestor Curti nu pot fi revocati altfel decat, eventual, in mod exceptional si in niciun caz pe un motiv legat de deciziile pe care le iau in exercitiul functiunii, oricare ar fi acestea.
Care e temeiul pentru care institutiile astea au o astfel de putere? Simplu, pentru ca trebuie sa i-o dam unei institutii, oricare ar fi ea. Daca statul e organizat dupa principiul suprematiei Constitutiei atunci trebuie sa existe o institutie care sa garanteze asta, ceea ce presupune sa aiba toate caracteristicile pomenite mai sus. A permite altei institutii sa atace deciziile Curtii Constitutionale, direct (prin apel) sau indirect (prin revocarea membrilor), nu ar face decat sa mute problema dintr-o parte in alta, de la o institutie la alta.
Si totusi, se pune intrebarea, cum se face ca, avand asemenea puteri extraordinare, institutiile acestea raman mereu pe planul secund in statele sus pomenite? Cum se explica faptul ca, cu toata puterea lor, ele sunt departe, nu doar de a lua controlul asupra statului, dar si de a juca un rol proeminent in conducerea sa politica? Raspunsul e simplu: puterea lor este extraordinara, dar la fel de extraordinare sunt si restrictiile in exercitarea ei. O Curte Constitutionala sau Suprema da, fara sa se teama de revocari, decizii care nu pot fi apelate si nici ocolite de orice alta institutie.
Dar aceste decizii nu se dau decat la capatul unui proces foarte strict formalizat si in limite la fel de stricte. Legea restrange drastic posibilitatile exercitarii puterii de a da decizii definitive si obligatorii, in principiu judecatorii insisi trebuie sa si le restranga si mai mult. De fapt, de vreme ce nu i se poate permite altei institutii sa controleze exercitarea atributiilor lor, tot judecatorii trebuie sa aiba si responsabilitatea de a recunoaste si respecta limitele impuse de lege.
Citeste restul articolului si comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.
