Oricare va fi rezultatul alegerilor din Statele Unite, lumea trebuie sa se astepte ca masinaria guvernamentala de la Washington sa devina ostila gandirii specific liberale laissez-faire laissez-passer, scrie telegraph.co.uk, intr-un articol semnat de Ambrose Evans-Pritchard si intitulat Razbunarea stangii la nivel global.

Problema nu este daca democratii vor obtine o victorie zdrobitoare in cele doua camere, probabil cu peste 60 de locuri in Senat, ceea ce le va conferi rolul cheie in stabilirea legislatiei. Problema este ca America anului 2008 are o noua filosofie: multi dintre americani nu mai cred - sau resping de-a dreptul - filosofia comertului liber si a pietelor libere.

"Marea intrebare este - Democratii vor obtine o simpla victorie in aceasta noapte sau vor realiza o victorie definitiva care va semnala, de fapt, o respingere a ideologiei conservatoare si va ucide ideea ca America este o tara de centru-dreapta?", se intreaba Markos Moulitsas, in Newsweek.

Liberul schimb - o vorba de luat in ras

Nu conteaza ca politicile etatiste sunt vinovate, in principal, de actuala criza financiara, dupa ce guvernele occidentale au mentinut o rata a dobanzilor prea mica, pentru prea mult timp, incurajand astfel intreaga populatie sa faca abuz de credite.

In acest timp, guvernele estice si-au mentinut devalorizate monedele nationale, pentru a realiza avantaje comerciale, acumuland rezerve importante de valute care acum trebuie reciclate. Democratii protectionisti au tot dreptul sa se planga ca jocul este masluit. Liberul schimb - o vorba de luat in ras.

La acest moment, am renuntat sa cred ca vom reusi sa tragem concluziile adecvate din aceasta criza. Verdictul universal este ca lumea capitalismului a luat-o razna.

In orice caz, pagubele provocate de restrangerea creditului asupra economiei reale sunt atat de mari incat Barack Obama va fi obligat sa caute politici absolut noi, la fel cum a facut Franklin Roosevelt dupa victoria din 1932. Intr-adevar, Obama – daca va castiga – ar putea fi obligat sa-si inceapa mandatul prin nationalizarea industriei auto din Statele Unite.

Criza este echivalentul dramatic al colapsului Uniunii Sovietice

Pentru cei care nu au apucat sa-l citeasca inca, recomand interviul realizat de BBC cu decanul scolii marxiste, Eric Hobsbawm.

"Aceasta criza este echivalentul dramatic al colapsului Uniunii Sovietice: stim acum ca o era istorica a luat sfarsit", sustine Hobsbawm, in varsta de 91 de ani.

"Este, cu siguranta, cea mai mare criza a capitalismului de la 1930 incoace. Asa cum Marx si Schumpeter au prevazut, globalizarea nu numai ca distruge mostenirea istorica, dar este incredibil de instabila. Globalizarea functioneaza printr-o serie de crize".

"Statul va avea, intr-un fel sau altul, un rol mult mai mare in viitor. Avem deja statul ca finantator de ultim moment, si s-ar putea sa revenim la ideea de stat ca ultim angajator. Statul va fi cel care va desemna trendul, si chiar va impune directia economiei private", afirma Hobsbawm.

Unii pot spune ca aceste vorbe reprezinta doar dorintele unui batran marxist, dar imi este teama ca viziunea sa este mai aproape de adevar decat aroganta suficienta a majoritatii economistilor.

Pentru cei care cred ca afacerile vor continua sa se deruleze normal acum, dupa ce contribuabilii din Uniunea Europeana au salvat sistemul financiar, nu pot decat sa ma intreb: ce se va intampla cu Londra daca se impune un sistem controlat de cursuri, sau daca raportul dintre creante si capital este supus unui control strict, prin legi draconice, asa cum cer partidele de stanga din Germania, Olanda sau statele nordice?

Va mai avea Marea Britanie dreptul de veto pentru a opri valul de directive al Uniunii Europene care ar putea inchide jumatate din activitatile City-ului londonez? Ma indoiesc.

Ascensiunea etatismului in UE

Cine mai spera ca cele trei principii centrale ale Comisiei Europene - piata unica, concurenta si liberul schimb – vor fi mentinute neschimbate de noua echipa de conducere care se anunta la nivelul principalelor tari europene?

In Germania, Oskar Lafontaine, unul dintre liderii Partidului Stangii, se bucura acum de un sprijin de 23% in randul populatiei din Saarland, pe baza unei ideologii marxiste care pledeaza pentru nationalizarea bancilor si a utilitatilor. Nu mai este nevoie sa spunem ca SPD inclina acum puternic spre politici de stanga, pentru a-si proteja bazinul electoral.

"Regula unei ideologii radicale a pietei, care a inceput cu Margaret Thatcher si Ronald Reagan, s-a incheiat printr-o explozie zgomotoasa", spune Frank-Walter Steinmeier, ministru de externe al Germaniei si candidatul SPD pentru postul de cancelar.

"Avem novoie de un nou start, pentru a putea sa reasezam societatea noastra pe o fundatie noua. Oamenii sunt cei care creaza valoarea, nu parazitii", continua el.

Franta vine si ea cu propria versiune Gaull-ista, cerand lansarea celei mai mari strategii interventioniste din 1970.

"Laissez-faire, c'est fini," spune presedintele Nicolas Sarkozy. "Vom interveni masiv ori de cate ori o intreprindere strategica are nevoie de banii statului".

Un astfel de limbaj poate fi auzit astazi de-a lungul intregului batran continent.

Bomba cu ceas a creditelor acordate Europei de Est

Bancile europene sunt de cinci ori mai expuse pietelor emergente decat cele din Statele Unite. Impreuna, detin o adevarata bomba cu ceas de 1.600 miliarde euro in imprumuturi acordate statelor din Europa de Est - care asteapta sa detoneze in Ungaria, Ucraina, Romania si chiar in Rusia.

Clasa politica din Europa va trebui sa admita, la un moment dat, adevarul amar ca ansamblul creditelor acordate este la fel de nociv - daca nu chiar mai rau - decat criza sub-prime din SUA. Pe masura ce acest adevar va deveni evident, socul va evolua de la repulsie la furie politica.

Profesorul Hobsbawm, care si-a petrecut tineretea observand ascensiunea lui Hitler, lanseaza insa un avertisment celor care cred ca actuala criza va ajuta revitalizarea stangii: "In anii '30, efectul net, din punct de vedere politic, al Marii Depresiuni a fost o intarire enorma a dreptei".

America a fost atunci marea exceptie si s-ar putea sa fie si acum. In ceea ce ma priveste, aleg in orice moment "socialismul" luminat al lui Barack Obama in locul supei hegeliene aproape de fierbere din Europa.