„Limba este sufletul unei țări și merită multă atenție”, a spus scriitoarea catalană Mercè Rodoreda. A spus-o cu toată considerația pentru limba catalană, elementul de bază al țării noastre, Catalonia, care ne constituie și ne unește. O limbă care ne definește ca europeni, la fel ca toate limbile romanice. O limbă milenară, care contribuie la îmbogățirea diversității culturale și lingvistice a Europei și care departe de a fi minoritară, își păstrează toată vitalitatea, fiind una dintre cele mai vorbite 15 limbi oficiale de pe continent.
Catalana, ca orice limbă, merită o atenție deosebită. Pentru Guvernul Cataloniei, apărarea, promovarea și normalizarea deplină a limbii constituie o prioritate absolută, motivul pentru care revendicăm de ani de zile ceea ce va dezbate Consiliul Afaceri Generale al Uniunii Europene pe 19 septembrie: ca limba catalană să fie și ea oficială în Uniunea Europeană. O decizie pe care cele 27 de state membre trebuie să o ia în unanimitate.
Pentru Europa și pentru societatea catalană, aceasta este o mare șansă de a remedia grava anomalie istorică pe care o presupune faptul că, în prezent, milioane de cetățeni europeni încă nu își au drepturile lingvistice garantate în condiții de egalitate cu marea majoritate a cetățenilor europeni. În Catalonia suntem conștienți că această oportunitate poate fi privită cu suspiciune din unele colțuri ale Europei. Însă noi, catalanii, nu cerem un tratament favorabil, ci pur și simplu egalitatea lingvistă. Suntem Europa și credem în Europa. Și cerem doar să vorbim cu Europa așa cum o fac concetățenii noștri, în limba noastră.
În Catalonia am suferit timp de secole efectele unui naționalism spaniol bazat pe excludere, care a folosit toate instrumentele statului pentru a încolți restul limbilor istorice. În timpul dictaturii lui Franco, limba catalană a fost interzisă și persecutată, ca un alt instrument de represiune față de diferență. În momentul de față, există, de asemenea, anumite partide spaniole care încearcă să împiedice normalizarea deplină a limbilor noastre. Este aceeași atitudine, contrară egalității, plurilingvismului și diversității, care a produs atât de multe conflicte în Statul spaniol și în Europa însăși și care este departe de valorile pe care le reprezintă Uniunea. Din Catalonia și împreună cu Europa, ne propunem să împiedicăm ca aceste atitudini de excludere să prevaleze oriunde.
Există unele voci care au invocat dificultăți financiare pentru recunoașterea noilor limbi. Noi înțelegem că apărarea drepturilor cetățenilor nu ar trebui să fie subiectul unei discuții economice, însă, în orice caz, ar fi indicat să ne amintim că cheltuielile anuale pentru traduceri reprezintă doar 0,2% din bugetul comunitar și că noile tehnologii pot reduce semnificativ costurile în următorii ani. Guvernul Cataloniei este la dispoziția instituțiilor pentru a explora mecanisme de depășire a tuturor obstacolelor.
Alte voci sugerează că ar trebui să se impună o limită pentru a adopta noi limbi oficiale. Acest argument este contestabil, însă trebuie să ținem cont că singura condiție pentru a intra în clubul limbilor oficiale ale UE este ca limba să fie oficială într-un stat membru al Uniunii. În Europa există doar cinci limbi care, momentan, nu sunt încă oficiale în UE, deși sunt oficiale în statul membru în care se vorbesc. Limba catalana este una dintre ele, fiind pe deplin oficială în mai multe teritorii ale statului spaniol și mult mai larg vorbită decât un număr bun de limbi deja oficiale în instituțiile europene.
Nu în ultimul rând, știm că există suspiciuni datorate credinței eronate că aceasta este o cerere conjuncturală a Guvernului spaniol, care prezidează în prezent Consiliul, într-un moment de complexitate politică în Spania, după alegerile parlamentare, în timp ce se negociază învestirea primului-ministru și formarea unui nou guvern. Nimic mai departe de adevăr. Promovarea limbii catalane în instituțiile europene este un angajament luat de guvernul spaniol în urmă cu mai bine de un an, în cadrul negocierilor dintre guvernele Spaniei și Cataloniei pentru a rezolva conflictul de suveranitate dintre părți. Dar revendicarea de a putea vorbi în limba noastră, în Europa, vine de foarte demult. Ea se bazează pe vocația pro-europeană profundă a societății catalane și este recunoscută în Statutul nostru de Autonomie.
La 19 septembrie, Consiliul Afaceri Generale al Uniunii Europene nu va dezbate realegerea lui Pedro Sánchez în funcția de prim-ministru al Spaniei. Acestea nu-i sunt atribuțiile și nici nu îi aparține decizia. Consiliul va dezbate recunoașterea drepturilor lingvistice a 10 milioane de cetățeni europeni, iar aceasta ar trebui să fie singura prismă care să-i ghideze în această alegere. Este în joc angajamentul Uniunii Europene față de libertate, egalitate și plurilingvism, precum și față de motto-ul care ne unește, „uniți în diversitate”.
Noi, catalanii, nu cerem să fim o excepție în Europa. Cerem să nu mai fim această excepție.
Pere Aragonès García
Președintele Guvernului Cataloniei
Hablar catalán en Europa
«La lengua es el alma de un país y merece muchas atenciones», dijo la escritora catalana Mercè Rodoreda. Lo decía con toda la estima por la lengua catalana, el pilar básico de nuestro país, Cataluña, que nos vertebra y nos cohesiona. Una lengua que nos define como europeos, como todas las lenguas románicas. Una lengua milenaria, que contribuye a enriquecer la diversidad cultural y lingüística de Europa y que, lejos de ser minoritaria, mantiene toda la vitalidad y es una de las 15 lenguas oficiales más habladas en el continente.
El catalán, como todas las lenguas, merece muchas atenciones. Para el Gobierno de Cataluña, la defensa, la promoción y la plena normalización de la lengua es una prioridad absoluta y por eso llevamos años reclamando lo que el próximo día 19 de septiembre debatirá el Consejo de Asuntos Generales de la Unión Europea: que el catalán se convierta también en lengua oficial de la Unión Europea. Una decisión que los 27 estados miembros deben tomar por unanimidad.
Para Europa, y para la sociedad catalana, esta es una gran oportunidad para corregir la grave anomalía histórica que representa que millones de ciudadanos europeos todavía no tengan a día de hoy garantizados sus derechos lingüísticos, en términos de igualdad con la inmensa mayoría de la ciudadanía europea.
Desde Cataluña somos conscientes de que esta oportunidad puede ser vista con desconfianza desde algunas partes de Europa. Pero los catalanes no reivindicamos un trato de favor, sino simplemente la igualdad lingüística. Somos Europa y creemos en Europa. Y solo pedimos poder hablar con Europa como lo hacen casi todos nuestros conciudadanos, en nuestra lengua.
En Cataluña hemos sufrido durante siglos los efectos de un nacionalismo español excluyente que ha utilizado todos los instrumentos del Estado para arrinconar las otras lenguas históricas. Durante la dictadura franquista, el catalán fue prohibido y perseguido, como una herramienta más de represión hacia lo diferente. A día de hoy, también existen determinados partidos españoles que intentan impedir la plena normalización de nuestras lenguas. Es la misma actitud —contraria a la igualdad, al plurilingüismo y a la diversidad— que ha generado tantos conflictos en el Estado español y en la propia Europa, y que se aleja de los valores que representa la Unión. Desde Cataluña, y con Europa, queremos evitar que estas actitudes excluyentes prevalezcan en cualquier sitio.
Algunas voces han alegado dificultades económicas para el reconocimiento de nuevas lenguas. Nosotros entendemos que la defensa de los derechos de los ciudadanos no debería pasar por una discusión económica, pero, en cualquier caso, recordemos que el gasto anual de las instituciones en traducciones supone solo un 0,2 % del presupuesto comunitario y que las nuevas tecnologías pueden reducir de forma notable los costes en los próximos años. El Gobierno de Cataluña estamos a disposición de las instituciones europeas para explorar mecanismos para superar todos los obstáculos.
Otras voces sugieren que hay que poner un límite a la adopción de nuevas lenguas oficiales. Es un argumento debatible, pero hay que tener en cuenta que el requisito previo para entrar en el club de las lenguas oficiales de la UE es ser oficial en algún Estado miembro de la Unión. Solo hay cinco lenguas en Europa, en estos momentos, que aún no son oficiales en la UE pese a serlo en su Estado miembro. El catalán es una de ellas, es plenamente oficial en varios territorios del Estado español y es mucho más hablada que un buen número de lenguas ya oficiales en las instituciones europeas.
Por último, sabemos que existen suspicacias por la creencia errónea de que ésta es una petición coyuntural del Gobierno español, que actualmente preside el Consejo, en un momento de complejidad política en España, después de unas elecciones generales y mientras se está negociando la investidura para formar un nuevo gobierno. Nada más lejos de la verdad.
El impulso del catalán en las instituciones europeas es un compromiso del Gobierno del Estado adoptado hace más de un año en el espacio de negociación entre los gobiernos de España y Cataluña para resolver el conflicto de soberanía entre las partes. Pero la reivindicación de poder hablar nuestra lengua en Europa viene de muy lejos, está basada en la profunda vocación europeísta de la sociedad catalana y está reconocida en nuestro Estatuto de Autonomía.
El próximo 19 de septiembre, el Consejo de Asuntos Generales de la Unión Europea no debate sobre la reelección de Pedro Sánchez como presidente del Gobierno español. No tiene sus atribuciones ni le corresponde. Debate sobre el reconocimiento de los derechos lingüísticos de 10 millones de ciudadanos europeos. Y éste debe ser el único prisma que guíe su decisión. Está en juego el compromiso de la Unión Europea con la libertad, la igualdad y el plurilingüismo, y con el lema que nos hermana, unidos en la diversidad. Los catalanes no estamos reclamando ser una excepción en Europa. Estamos reclamando dejar de serlo.
Pere Aragonès García
Presidente de la Generalitat de Catalunya
