Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în România nu se poate”, probabil că aș strânge suficient cât pentru o săptămână în plin sezon la Mamaia. După care mi-aș petrece vacanța oriunde altundeva în afară de Mamaia, dar asta este altă discuție.
În urmă cu un an propuneam construcția unei Gări Centrale în inima Bucureștiului, sub Bulevardul Unirii. Atât mi-a trebuit. Degrabă au tăbărât pe mine “specialiștii lui nu-se-poate”, urbaniști și constructori deopotrivă, explicându-mi savant și superior că nu se poate construi sub Bulevardul Unirii unde am propus eu, pentru că acolo este lunca Dâmboviței, iar infiltrațiile de apă nu pot fi controlate.
Din fericire pentru occidentali, ei n-au avut parte de-a lungul istoriei de astfel de “specialiști”, motiv pentru care ei nu știu că nu se poate. Și necunoscători fiind în ale neputinței, ei continuă să construiască de câteva sute, chiar mii de ani, tot felul de lucruri “imposibile”.
De exemplu, linia de tren urban, RER C, care traversează centrul Parisului prin subteranul malului sudic al Senei, în lungul fluviului.Chiar dacă linia RER C a fost inaugurată abia în 1979, în centrul Parisului ea folosește foste linii subterane, construite la 1900. Acestea au aparținut Companiei de Căi Ferate Paris – Orléans (PO-Midi), a cărei gară terminus în centrul Parisului a fost Gara Orsay (Gare d’Orsay), transformată la începutul anilor ’80 în ceea ce este astăzi celebrul Muzeu de Artă Orsay (Musée d’Orsay).
Malurile Senei sunt în mare parte foste mlaștini, parte din lunca inundabilă a fluviului. Subsolul este de fapt un noroi, mustind de apă. Dar pentru că francezii de acum 120 de ani n-au știut că nu se pot săpa tunele și gări prin noroi, așa cum știu specialiștii lui nu-se-poate din România lui 2021, ei le-au construit pe toate încă de atunci. Inutil să mai adaug că tehnologiile de excavație de la 1900 erau net inferioare celor disponibile în 2021.
RER C trece prin inima Parisului, chiar pe la Catedrala Notre-Dame, kilometrul zero al orașului, zonă în care se intersectează cu o altă “lucrare imposibilă”, veche tot de peste un secol: subtraversarea Senei de către linia de Metrou M4 (Saint Michel – Cité – Châtelet)
Din cauza solului plin de apă, în care era imposibil de excavat, întreaga traversare, inclusiv stația de metrou Saint-Michel, a fost construită la suprafață și apoi a fost scufundată până la adâncimea proiectată, prin noroiul din malurile Senei. Se întâmpla asta în 1910! Pentru că atunci când nu știi că nu se poate, găsești soluții.
Cu alte cuvinte, în Franța se construia la 1900 ceea ce încearcă “specialiștii” din România să explice savant și superior că nu se poate în 2021!
Citeste continuarea pe Contributors.ro
