Avem piețe de tranzacționare pentru gaze și pentru energie eletrică. Pentru gaze, piața principală este Bursa Română de Mărfuri și pentru electricitate este OPCOM. Electricitate se tranzacționează și pe BRM, dar numai contracte bilaterale pe termen lung. Ne vom ocupa mai mult de OPCOM și vom simplifica explicațiile pentru că foarte mulți dintre cititori nu sunt familiarizați cu tranzacțiile bursiere.
Ce este BRM?
Bursa Română de Marfuri este organizata ca orice bursă de marfuri: avem bursa în sine care standardizează mărfurile și organizează ringurile unde se tranzacționează produsele specifice, tranzacționarea încheindu-se cu un contract de bursă, avem brokerii – companii specializate în tranzacții bursiere care trăiesc din comisioanele de tranzacționare și casa de clearing – cei care garantează tranzacțiile, adică dacă vânzătorul dă marfa și cumpărătorul dă banii.
La bursă lucrurile sunt simple: îndeplinești condițiile de a tranzacționa și garantezi marfa pe care o vinzi, tranzacționezi. Ai greșit, casa de clearing te execută, aceasta avand rorul de a asigura terminarea tranzacției. Pentru o marfă sunt mulți vânzători și mulți cumpărători, ringul fiind reprezentat de o platformă informatică unde se întâlnește cererea cu oferta și unde negocierea electronică duce la un preț concret și real al mărfii pentru care se execută tranzacția. Acesta reprezintă cotația mărfii. Toate tranzacțiile sunt înregistrate, la sfârșitul fiecărei zile existând un raport al tuturor tranzacțiilor cu referire la preț, cantitate, locul și data (ora) de livrare. Există un termen de execuție al contractului de bursă, când vânzătorul furnizează marfa și cumpărătorul plătește. Asta în teorie la BRM. În practică bursa noastră de mărfuri are câteva defecte, brokerajul nu este profesionaliza, de exemplu.
Ce este OPCOM?
În primul rând trebuie spus ca OPCOM aparține Transelectrica – acea companie națională care o ține din scandal în scandal, unde a fost mare șef unul cu diplomă falsificată și unde partidele își platează (sau recompensează) sinecurile. Vrea să fie o bursă de marfuri, dar nu este! OPCOM se autodefinește ca administrator al pieței de energie. OPCOM cică ar fi și casă de clearing, adică se ocupă și cu decontarea, ceea ce este nefiresc. Se mai ocupă și cu certificatele de CO2, certificatele verzi și gazele naturale. Un ghiveci!
Pe această piață se întâlnesc producătorii, consumatorii mari și … furnizorii, adică "niște unii" care au câteva calculatoare și câțiva băieți, intră pe platformă și cumpără și vând energie … Asta cică s-ar numi "democratizarea bursei" de energie. "Democratizare" cu noile gurele albe, noii baieți deștepti din energie (folosind o sintagmă lansată de un celebru președinte). Întotdeauna m-am întrebat de ce "intelectualii ANRE și din Parlament" i-au botezat așa de "șmecherii energiei"!
Problema OPCOM este: cei care tranzacționează nu au nici un fel de pregătire de specialitate. Dacă în BVB un broker sau o firmă de brokeraj trec prin cursuri și acreditări și sunt sub o supraveghere (uneori draconică) a ASF, aici se pare că toată lumea poate să facă orice. Producătorii și marii consumatori au fost obligați încă de la începuturile OPCOM să tranzacționeze, dezvoltând structuri specifice pentru această activitate. Oamenii care de la început au tranzacționat în așa zisa bursă de energie sunt niște autodidacți (am cunoscut câțiva) care deja au ani de experiență și pricep ce se întâmplă în piață, cunoscând foarte bine cum să apere interesele firmei pentru care lucrează (de producție sau mare consumator). Supravegerea este făcută tot de OPCOM. (Oare câte interese apar în Transelectrica, care deține și influențează OPCOM și despre care instituțiile abilitate ar trebui să știe și să informeze?)
Sunt convins că nu sunt oameni care dețin competențe în tranzactii bursiere în ANRE, cei care probabil ar trebui să supravegheze piața de energie. Mărturisesc că nu-mi doresc ca ANRE-ul să supravegheze piața de energie deoarece s-a demonstrat că politizarea instituției a dus la distorsiuni inaceptabile ale pieței.
Ce se întâmplă?
Câteva societăți numite pompos furnizori de legislator și ANRE (și uneori declarați furnizori de ultimă instanță de ANRE), societăți care nu au în patrimoniu decat câteva calculatoare și în care lucrează niște oameni care habar nu au cum se produce energia electrică, întră în ringurile de tranzacționare și vând și cumpără megawații produși de diverse companii.
Trebuie să fac de câte ori pot specificația că energia este de două feluri: cea securitară, care se poate produce în orice condiții meteo sau zi – noapte și cea regenerabilă, care e după cum bate vântul, soarele sau ploaia. Acestea se tranzacționează în aceleași piețe cu toate că nu ar trebui: cea securitară având și componenta de securitate, dupa cum am botezat-o.
Revenim la comportamentul furnizorui: acesta mizând pe creșteri sau scăderi de preț în piață, cumpără anticipat energie – în cazul unei prognoze de creștere, și o vinde mai scump la un moment dat. Sau invers: vinde energie la un moment dat, aceasta se ieftinește cumpărând ulterior energia care este deja vândută.
Câteva cazuri întâmplate:
- Furnizorul a cumpărat energie scumpă și a vândut-o mai ieftin și a intrat în faliment.
- Furnizorul a vândut energie la momentul T1 și la scadență nu a mai avut de unde să o cumpere pentru a o livra cumpărătorului, plătind ceva penalități.
- Furnizorul a cumpărat energie ieftină, a vândut-o ceva mai scump la momentul T1 și energia e fost mult mai scumpă la un moment ulterior T2. Nu și-a onorat contractul făcut la T1, preferând să plătească penalitățile mici și să o vândă cu un preț mult mai mare la momentul T2, maximizându-și profitul.
Sunt trei exemple de dezechilibre ale SEN și distorsiuni în piață evidente.
Acum vă întrebați cine mai produce energie electrică: același CEO pe cărbune, același Nuclearelectrica, cei câțiva pe gaz, pe partea de energie securitară, la care adăugăm Hidroelectrica și cele câteva zeci de microhidrocentrale private, câteva sute de ferme solare și câteva zeci de ferme de vânt pe partea de energie regenerabilă.
Companiile de stat produc cam 73% din totalul producției (la nivelul anului 2020). Ghiciți de unde scot profit așa numiții furnizori! Diminuează profiturile companiilor de start la care se adaugă băgatul mâinii în buzunarele noastre după ce aceeași energie a fost tranzacționată cel puțin de două ori pe OPCOM.
Se mai întâmpla un fenomen: un consumator mare nu-și primește energia cumpărată de la un furnizor. În sistemul energetic se produce un dezechilibu pentru care nimeni nu plătește (încă). Dar de fapt plătește tot fraierul de consumator care nu este protejat de ANRE.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
