Programul Național de Dezvoltare (PNDL) a fost constant criticat, încă de la punerea sa pe picioare în 2013. Atât partidele din opoziție, presa, instituțiile de control, cât și rapoartele publicate de EFOR au arătat că există probleme structurale, pornind de la alocarea netransparentă și clientelară, la lipsa unor date coerente despre implementare, ajungând la achiziții aranjate sau care sunt câștigate de firme cu legături politice sau probleme penale. Un raport al Curții de Conturi publicat în 2014 susținea că nici măcar nu are elementele esențiale ale unui program, întrucât nu are obiective clare și nici indicatori de performanță.
PNDL a fost constant pe buzele politicienilor. Dacă fostul premier Viorica Dăncilă lăuda programul pentru că ar fi scos România din noroi, fostul parlamentar USR (acum ministru) Cristian Ghinea vorbea despre jaful din PNDL, numit Pixul lui Dragnea. Și Ludovic Orban, zilele acestea aflat în campanie pentru șefia PNL, vorbea în 2020 - când era premier - despre deficiențele și politizarea programului și despre nevoia de a transparentiza PNDL, inclusiv prin elaborarea unor criterii mai clare de alocare.
Premierul Florin Cîțu, care are pe agenda de candidat la șefia PNL alocarea de fonduri pentru infrastructură, afirma zilele trecute că numai 18% din fonduri au mers spre drumuri județene și comunale. Nu știm cum a calculat dânsul sau consilierii acestuia procentul, însă date oficiale, primite de la Ministerul Dezvoltării arată că s-au alocat aproape 53% din fonduri pentru drumuri și străzi comunale și pentru drumuri județene.
Elefantul din cameră este o nouă etapă a programului, care este solicitată la nivel politic. Dar întrebarea cheie este dacă PNDL poate continua în aceste condiții. Mai ales că primele două etape au însemnat alocări de aproape 50 de miliarde de lei. Răspunsul meu este că nu.
Recent, am lansat la Expert Forum un studiu comprehensiv legat de acest subiect, care reflectă poate cel mai bine cum s-a implementat programul în ultimii cinci ani. Și ne-am uitat la două componente: implementarea proiectelor și achizițiile publice. Legat de prima parte, am obținut date de la Ministerul Dezvoltării, care ne arată că din 11.753 de proiecte semnate între 2015 și 2020, 5.989 sunt finalizate 100%, iar aproape 3.000 sunt implementate în faze aflate între 50% și 99%. Cu toate acestea, vorbim de deconturi (întrucât PNDL se defășoară pe bază de deconturi pentru lucrările realizate) și nu de implementare reală. Deși poate părea ciudat că nu avem date privind finalizarea în teren a proiectelor, adevărul este că managementul datelor este unul deficitar. Nici măcar ministerul, care coordonează PNDL, nu are date exacte.
Mare parte din raportări și cererile pentru deconturi se realizează pe hârtie. Nu există un sistem informatic care să colecteze aceste date eficient, iar primăriile nu sunt mereu eficiente și dornice să transmită date privind proiectele. Rapoartele sunt transmise pe hârtie și introduse în calculator manual de către angajații ministerului. Cu alte cuvinte, avem un program în care se alocă miliarde de lei, mult mai ușor decât în cazul fondurilor europene, dar nu avem un sistem eficient de a verifica dacă proiectele sunt finalizate. Alături de beneficiari, Inspectoratul de Stat în Construcții este responsabil pentru verificarea finalizării lucrărilor. Deci, dacă instituțiile își fac treaba, este greu de înțeles cum nu avem o situație cu stadiu fizic al lucrărilor și o listă cu proiectele problematice. Am cerut și aceste date, dar nu le-am primit.
Sute de proiecte semnate înainte de 2018 au deconturi zero sau sub 10% din valoarea proiectului. Există proiecte de zeci sau cu valoarea de peste 100 de milioane lei care nu par a înainta sau pentru care nu au fost făcute cereri de decont. Deși media de finalizare este de 2 ani, am identificat proiecte care s-au terminat în cinci-șase ani, unele dintre ele având bugete foarte mici. Și Curtea de Conturi remarca în cel mai recent raport de audit, din 2019, faptul că sunt proiecte prea vechi la care ar trebui să se renunțe. De asemenea, constata că punerea în practică a unor proiecte aprobate poate dura mult din lipsă de capacitate sau pentru că nu sunt firme care să participe la procedurile de achiziții.
Ceea ce ne duce la al doilea subiect – achizițiile publice. Am realizat o analiză-pilot pornind de la o bază de date cu aproape 6000 de achiziții, pe care le-am pus laolaltă folosind scripturi informatice de aproximare. Întrucât nu centralizează nimeni aceste informații, am luat numele proiectelor aprobate de minister și am comparat cu datele legate de achiziții publicate pe sicap.ai, un proiect independent care pune la dispoziție baze de date extrase din SEAP. Astfel am aproximat apropierea dintre cele 2 nume. Deși am luat la mână fiecare proiect, există posibilitatea unor erori, însă scopul este de a vedea cine sunt principalii beneficiarii și cum arată procedurile de achiziții publice, astfel că credem că analiza este suficient de reprezentativă.
Datele analizate confirmă concluziile anterioare EFOR: număr mare de achiziții câștigate de firme cu legături politice sau dosare penale (4-5 firme pot câștiga procente între 40-70% din fondurile din contracte, raportat la 100 până la 200 de contractori pe județ) și număr mare de achiziții cu 1-2 ofertanți. Dacă ne uităm la profilul primelor 30 de firme ca valori contractate, vedem că există asociați, acționari, administratori care au fost membri de partid, au avut funcții de conducere în instituții publice sau care au legături cu persoane ce dețin puterea politică. Desigur, nu este o regulă, dar frecvența este crescută. De remarcat este și că am găsit anumite firme care sunt conectate prin relații de familie sau interese (ex firme construite în jurul centrelor de putere de la Tancrad sau Vega 93) și care formează potențiale monopoluri în unele zone ale țării. Este adevărat că vorbim de firme puternice, cu resurse, cifre de afaceri impresionante, număr mare de angajați, nume cunoscute, experiență. Dar esențială rămâne întrebarea dacă legăturile politice au avut vreo influență în dezvoltarea lor. Trebuie menționat că apartenența sau apropierea politică nu este un criteriu privind eliminarea unor firme din competiție – dacă nu vorbim de conflicte de interese sau alte motive reglementate în legislație. Dar cazul preotului Mădălin Iscru ne arată că influența politică poate determina succesul unei firme când vine vorba de PNDL. Așadar, nu putem ignora profilul politic al acestor firme în obținerea succesului financiar.
Așadar, PNDL 3 nu poate arăta la fel ca primele două etape. În primul rând, trebuie să închidem proiecte începute demult, care nu mai au sens și nu mai sunt profitabile. Apoi, trebuie să stabilim ce vrem de la program, astfel încât să alocăm fonduri transparent și să îl putem evalua. Faptul că am cheltuit banii, nu înseamnă neapărat că programul a avut impact: trebuie să vedem dacă proiectele chiar au ajutat la dezvoltarea localităților respective. PNDL este un program necesar, care poate contribui la creșterea în special a comunelor și orașelor, care au resurse limitate. Dar pentru asta trebuie să eliminăm prieteniile politice în alocarea fondurilor și să ne întrebăm dacă vrem să mai avem alocări de tipul celor către Sectorul 3 condus de Robert Negoiță, care a primit 114 de milioane de lei pentru reabilitatea unor unități de învățământ în contextul în care tot județul Dâmbovița a primit 334 de milioane.
Pe scurt, trebuie activată voința politică – ce a lipsit până acum – pentru a transparentiza alocările, pentru a analiza succesul/eșecul primelor două etape și pentru a vedea ce lecții pot fi folosite pe viitor, pentru a consolida monitorizarea, pentru a sancționa derapajele și pentru a crește eficiența colectării de date, care să ne arate pe bune stadiul de implementare proiectelor. Capacitatea beneficiarilor de a realiza achiziții publice trebuie să crească, iar influența firmelor cu profil politic trebuie analizată mai atent. Lipsa unor alternative de competitori de pe piață este determinată, pe lângă anumite monopoluri, de modul de realizare a plăților, prin deconturi care depind de existența resurselor. PNDL are un istoric trist de subfinanțare în legea bugetului și finanțare ulterioară prin rectificări, ordonanțe de urgență sau chiar propuneri de a asigura finanțarea prin fonduri europene. Nu în ultimul rând, dezvoltarea PNDL 3 trebuie să țină cont de prioritățile PNRR și ale fondurilor structurale.
PNDL trebuie să devină transparent, coerent, previzibil și să înceteze a mai fi un instrument politic utilizat în mod populist de toate partidele!Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
