TREI ÎNTREBĂRI. Partidul AUR, epidemiile şi o istorie a ştiinţei

de Sorin Ionita     Contributors.ro
Duminică, 27 decembrie 2020, 19:43 Actualitate | Opinii


Sorin Ionita
Foto: Arhiva personala

1. Fenomenul cel mai ignorat în România anului 2020, atât de analiştii profesionişti cât şi de opinia publică, a fost coagularea pe tăcute a unui suport popular semnificativ pentru un partid radical-populist de tip nou, în linie cu tendinţele europene din sec XXI: AUR. Tehnic, el e o alianţă în care s-au vărsat mai multe fire de activism, destul de diferite între ele. Pe de-o parte există osatura hard a unui grup antrenat în evenimente de stradă, cu tente eco-naţionaliste (Roşia Montană, anti-gaze de şist, marşurile cinematice către graniţa de la Prut). Alături a venit reţeaua de organizaţii şi activişti religioşi, de diverse confesiuni, forjată la referendumul anti-gay din 2018, care, enervată pe eşecul la urne, şi-a asumat un proiect explicit politic. Criza Covid din 2020 a fost ocazia perfectă pentru potenţarea discursului naţional-eco-religios, centrat în identitate şi anti-globalism (cum le place lor să eticheteze cooperarea internaţională). Nu-i vreo noutate în ştiinţa politică faptul că în vremuri de stres social (schimbări structurale rapide, spaime comunitare etc) electoratele îşi caută confort emoţional în discursul de identitate şi empatie. Ce nu ştia nimeni cu certitudine era cine va capitaliza politic aceste înclinaţii, pentru că politica e şi artă, nu doar ştiinţă. Alegerile de Moş Niculaie au adus răspunsul, şi cu el surpriza.

2. Epidemics and Society: from the Black Death to the Present, un volum de Frank Snowden apărut fericit chiar la începutul anului şi care e cursul de istoria epidemiilor ţinut la facultatea de medicină din cadrul Universităţii Yale. Snowden e de meserie istoric, nu doctor, iar din unghiul ăsta ţine studenţilor medicinişti cursuri despre istoria disciplinei lor. Deci avem combinaţia ideală care face cartea accesibilă publicului larg, relativ bine informat şi curios. Nu doar că-i extrem de lizibil, dar volumul pune ciondănelile, incertitudinile şi isteriile dezbaterii globale în jurul pandemiei Covid-19 în perspectivă lungă, lucru extrem de reconfortant pentru unii nervi prea încordaţi şi foarte util pentru comentatorii grăbiţi să se arunce la concluzii tot la două săptămâni o dată. Mai mult decât atât, se potriveşte bine ca material ilustrativ pentru teoria ştiinţei, adică acea disciplină care studiază ce-i adevărul experimental; ce deosebeşte o teorie bună de pseudo-teorii sau simple bazaconii; sau cum a evoluat de-a lungul vremii cunoaşterea de tip ştiinţific. De obicei discuţiile astea se fac cu exemple din fizică (aristotelică, newtoniană, apoi relativistă etc), dar iată că acum avem ocazia să reluăm exerciţiul pornind de la medicina clasică a lui Galenus, apoi să vedem cum s-a ajuns pas cu pas la înţelegerea modernă a funcţionării corpului uman şi microbiologiei. A fost un proces gradual, cu încercări şi erori dureroase de parcurs – dar ce ilustrare mai bună putem avea pentru principiul fundamental, dar atât de contraintuitiv şi greu de explicat oamenilor, că ştiinţa nu garantează succes 100%, ce ştim acum fiind valabil doar până la proba contrarie, iar criteriul unei bune teorii e chiar falsificabilitatea, adică posibilitatea de a testa modelele explicative pentru a le găsi hibe şi astfel a face să avanseze cunoaşterea. Orice altceva e obscurantism bazat pe gargară verbală. Dacă tot am stabilit ca prioritate nr. 1 în perioada asta combaterea fake news legate de pandemie şi vaccinuri, informarea corectă a publicului şi dezvoltarea gândirii critice, nu cred că există bază de plecare mai bună decât această carte. Lectura anului 2020.

3. Problema cea mai mare pentru România ar fi ruperea ancorei de stabilitate, prosperitate şi stat de drept pe care o reprezintă UE, dar şi celelalte parteneriate pe care le avem cu Occidentul. Ar fi un şoc exogen, determinat de pierderea coeziunii în interiorul Uniunii, disoluţia politicilor comune şi navigaţia pe cont propriu a statelor foste membre, individual sau în grupuri regionale mici şi ranchiunoase unul cu altul. Modelele alternative de guvernare pândesc după colţ. Speranţa vine tot din asta, anume că scenariul e improbabil, Uniunea dovedindu-se de fapt remarcabil de rezistentă în faţa crizelor care o tot bombardează de vreo zece ani încoace. În plus, schimbarea de la Washington poate fi şi un semnal că se încheie faza acută a "deceniului indignării", în care mulţi oameni au avut impresia că mai buna guvernare se face răsturnând mese şi scaune, cu elan revoluţionar. Pandemia a încurajat diverse forme de populism, dar pe de altă parte a şi lovit puternic liderii populişti aflaţi la putere, care s-au dovedit mai incompetenţi decât media, deci a redus cheful votanţilor plictisiţi de prea mult bine de a cocheta cu extremele.



Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















23893 vizualizari

  • +9 (11 voturi)    
    Excelenta analiza (Duminică, 27 decembrie 2020, 20:20)

    Alex_capsunar [utilizator]

    Scurt si la obiect
  • +9 (9 voturi)    
    2020 - Anul prostului harnic (Duminică, 27 decembrie 2020, 21:46)

    justin puscasu [utilizator]

    Am citit toate raspunsurile la provocarea celor trei intrebari ale HN.
    Analiza lui Sorin Ionita mi se pare cea mai obiectiva si mai pertinenta dintre toate.
  • +3 (5 voturi)    
    ca-ntotdeauna (Luni, 28 decembrie 2020, 11:22)

    mgexpert [utilizator]

    o plăcere să citești (auzi) comentariile lucide ale lui Sorin Ioniță
  • +4 (6 voturi)    
    Bine punctat (Luni, 28 decembrie 2020, 15:23)

    dandra [utilizator]

    partidul AUR: o alta epidemie.

    noapte buna Romania
  • 0 (0 voturi)    
    după razboi, mulți răsar ca florile răului (Joi, 31 decembrie 2020, 7:41)

    gviesparu [utilizator]

    DE vreo doi ani, dar sigur in 2020 nu l-am văzut pe domul angajat in vreo bătălie mediatică și de aceea mi-e greu să accept că mașina lui de fabricat analize a descoperit, dintr-o dată si singură că rupem ancora europeană care ne asigura stabilitatea relativa în ultimul deceniu si jumătate (cu perioada de preaderare aproape două).
    Fenomenul specific „specialiștilor / analiștilor autohtoni este „ares la guerre” este perdant și, binețeles, dăunător, lăsând cale liberă forțelor despre care vorbește că s-au aliat, ajungând în parlament. Mișcarea are o profunzime mult mai mare, iar a vorbi despre ea în vârful peniței, într-un scurt comentariu, este cel mai mare deserviciu adus unei democrații născută cu infirmități grave și plină de „excrescente” ale comunismului și securismului, ce se vor veșnice pe aici, la un popor bolnav de sindromul „Miorița” („c-are oi mai multe...”) și 1907 („să dea foc conacului și să-l omoare pe boer!) este o gravă eroare analitică și un deserviciu adus celor ce se zbat să facă din democrație o realitate perenă și pe aici (sau poate un serviciu adus acelora care chiar vor s-o omoare sau s-o țină infirmă, în căruț). Cine știe? Prețul contează, nu?


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by