Am fost surprinsă să aflu de la un prieten că s-a tradus în română cartea lui Philippe Lefebvre, Propos intempestifs de la Bible sur la famillie, Cerf, 2016. Citisem cartea în franceză dar m-am bucurat mult când am auzit că a fost tradusă în română pentru că m-am gândit că o să o pot dărui prietenilor care au nevoie să citească aceste cuvinte. Nu speram să pun mâna prea curând pe carte pentru că sunt plecată la Roma. Și totuși, cărțile au un destin și o cale nebănuită care sfidează spațiul și timpul și vin să ne întâlnească la momentul potrivit.
Ieri, pe când eram în vizită la o prietenă sună poștașul care îi aduce un pachet de cărți. Eu tocmai dădeam să plec, totuși înainte de plecare curiozitatea îmi dădea ghes să văd oare ce cărți a primit. Sună telefonul prietenei care se adâncește în conversație. Plictisită și ușor absentă pun mâna pe pachetul cu cărți și îl desfac ca să îmi dau o preocupare. Mă așteptam să fie ceva cărți de istorie în italiană comandate de prietena mea de pe net și nu cărți primite cadou de acasă, pe care nu ea le-a ales. Sunt în mod normal o ființă politicoasă care nu se apucă să desfacă pachetele altora și totuși de data asta am făcut-o. Dacă mă întrebați de ce am desfăcut pachetul pot să vă indic teleosul acțiunii dar nu și cauza eficientă. Am deschis pachetul pentru a descoperi în el Afirmații intempestive ale Bibliei despre familie, Spandugino, 2020. Traducerea cărții fluentă și precisă teologic a fost realizată de foarte tânărul Răzvan Mincu care se pregătește să devină clasicist și care împărtășește cu autorul pasiunea pentru cuvinte.
Această carte este un exercițiu spiritual, un exercițiu spiritual atât în senul antic al termenului, dar și în sensul creștin al termenului, sensuri pe care autorul, profesor de Vechiul Testament la Universitatea din Fribourg, Elveția știe să le reunească. Este o încercare de a pune sub semnul întrebării toate lucrurile pe care credem că le știm despre subiectul propus. Este un exercițiu de a pune la îndoială lucrurile care se repetă mecanic adeseori în mediile creștien. Autorul stăpânește tehnica de a pune întrebări, de a observa și a căuta sensul profund al lucrurilor, de a depăși prejudecățile care se prezintă uneori ca dogme. E un exercițiu riscant și curajos nerecomandat celor care vor să primească hrana deja mestecată de tradiție. Philippe Lefebvre e un filosof, un căutător al sofiei, cineva care o ia pe cărările pierdute de munte, singurele care îți pot descoperi frumusețea peisajului. În stil socratic autorul pune întrebări surprinzătoare, sesizează paradoxori, apropieri nebănuite și înrudirile dintre texte, indică metode de a raționa, dar nu dă răspunsuri, lăsând cititorul să își croiască drum cu Scriptura prin propria viață. Printre lucrurile nespuse putem simți prezența duhului, a spiritului care dă viață unui text și care ne lasă să înțelegem că „cel care uimește toate culturile și toate epociile, care provoacă discontinuități între El și cei cărora li se descoperă, este însuși Dumnezeu”. (p.121)
Această carte propune un exercițiu de asceză intelectuală, asceză constituită pe de o parte de efortul de a citi textul Scripturii, și pe de altă parte de acceptarea faptului că cel mai adesea nu înțelegem din prima ce vrea textul scriptural să spună. Această neînțelegere inițială duce la renunțarea la planul nostru de a face textul să spună ceea ce am vrea să auzim, ceea ce ne-am obișnuit să repetăm ca o mantră. Textul biblic e menit să ne scoată din mentalitățile și prejudecățile noastre, derutează, uneori este chiar scandalos, mai ales pentru unele mentalități aduse de la biserică, el ne obligă să pătrundem în alte dimensiuni. Crescut la școala rabinică a literaturii și a contradicției, autorul ne dezvață de tendința de a flutura Legea lui Dumnezeu „pentru a face parte din tabăra judecătorilor”, mai precis, ne învață să renunțăm la „control” în întâlnirea cu textul biblic, căci, el Cuvântul vine de mai departe decât ne-am aștepta noi.
Această carte ne propune o teologie a istoriei un pic diferită de concepția capitalistă asupra timpului, înlocuiește cultura progresului care presupune o avansare constantă și mecanică spre mai bine, cu cea mai biblică și mai aproape de ritmul naturii de ”a da rod”. Cuvântul trebuie reluat fără încetare, el invită la reflecție, doar așa el poate aduce rod la timpul potrivit și nu la foc automat, el crește în și cu fiecare dintre noi, textul este un demers, adică un drum parcurs împreună și nu o teorie care trebuie aplicată. E o lecție împotriva apucăturii filosofilor și telogilor care se grăbesc să închidă totul în concepte bine delimitate și ordonate. Nu e o întâmplare că textul scripturii spune o narațiune, o poveste, că detaliează întâmplări care sunt exemplare prin lipsa lor de exemplaritate. O tânără care riscă lapidarea pentru că a conceput înainte de căsătorie ( Fecioara Maria), un tată capabil să își sacrifice cu propria mână fiul aștepat și promis ( Avraam), un tânăr păcălit de socrul său să se căsătorească cu sora iubitei sale (Iacov), o noră care se îmbracă ca o prostituată să își seducă propriul socru ( Tamar). Acestea sunt exemplele pe care se construiește modelul familiei tradiționale. În fața dezbaterilor contemporane despre familie, cartea a fost scrisă în contextul dezbaterilor din Franța despre Mariage pour tous, autorul are curajul să se ne amintească ce ne spune de fapt Biblia despre familie, să antreneze privirea pentru a vedea cu alți ochi scenele „cunoscute”din Scripturi.
Înainte de a lămuri ce este o familie, ar trebui să precizăm ce înseamnă a fi o femeie în fața unui bărbat și ce presune e să fi un bărbat în fața unei femei. Cartea nu are pretenția de a lămuri acest lucru, ci, doar reflectează la întrebare, plecând de la analiza unor situații biblice, în care un bărabat și o femeie au stat unul în fața celuilalt. Această temă nu este una de pastorală familială, ci una profund teologică, care pleacă de la afirmația biblică că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa parte bărbătească și parte femeiască ( Gen 1, 26-27). Una dintre interpretările acestui pasaj este, că de fapt, abia împreună femeia și bărbatul recrează chipul lui Dumnezeu. Pe această linie de argumentare relațiile dintre femei și bărbați, nu doar cele din cadrul căsătoriei, ci orice relație de colaborare umană și spirituală autentică între un bărbat și o femeie sunt o șansă de a intra mai profund în relație cu Dumnezeu. Philippe Lefebvre are grijă să distingă între relațiile autentice de colaborare ca cele dintre Ilie și văduva din Sarepta, dintre profetesa Debora și generalul Barac dintre Iisus și femeia samriteancă, și relațiile de dominare în care un bărbat sau un grup de bărbați îi spun unei femei ce trebuie să facă, ce să spună și cum să gândească. Autorul arată că lectura scripturii e un bun antidot la prejudecățile legate de femei, atât Vechiul cât și Noul Testament sunt pline de exemple de femei independete, de femei care decid pentru ele, ba chiar și pentru comunitatea din care fac parte. Estera, Judit, Ana, mama lui Samuel, Fecioara Maria, femeile mironosițe nu au nimic din imaginea casnicei care consultă autoritatea masculină înainte de a acționa, din contră, sunt femei curajoase care practică exercițiul libertății.
Atunci de ce aceste exemple nu sunt cunoscute, nu sunt utilizate și puse în centrul vieții creștine? Pentru că cel mai adesea textul biblic contrariează, șochează și te pune în fața unui spațiu presărat cu (aparente) contradicții și paradoxuri. Acest lucru nu se petrece doar pentru că textul provine dintr-un alt timp și o altă cultură, ci în primul rând, pentru că această formulă invită la aprofundarea mesajului și dă ocazia de a ieși din limbajul de lemn, de a merge alături de Cuvânt ca Luca și Cleopa în drumul lor către Emanus. Ca și pentru ei, sensul cuvintelor e înțeles abia retrospectiv, după ce o parte din drum a fost parcursă. În final, un avertisment, această carte poate scandaliza, căci ea nu are nimic din stilul unei pastorale familiale sau enciclice catolice sau din stilul colecțiilor ortodoxe Ne vorbește părintele cutare. Ea poate scandaliza așa cum Hristos cel răstignit a fost o piatră de poticnire pentru evrei și o nebunie pentru greci, pus în fața Cuvântului, lectorul onest recunoaște că multe din cele spuse de Scriptură nu se potrivesc deloc cu privirea noastră asupra lumii și uneori nici cu morala propusă în biserici.
citesste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
