Votul e adesea pasiune, rareori rațiune. Cel de ieri a fost un amestec destul de echilibrat de rațiune și pasiune. Schimbarea este combustibilul democrației, dar, ca orice combustibil, arde. Ieri i-a ars atât pe cei care au umplut spațiul dintre români cu venin, ca Firea, unul dintre cei mai abjecți exponenți ai noului PSD, pe Oprișan, dar și pe câțiva mai ”vechi”, care nu au avut înțelepciunea să se retragă la timp. Unii din cei vechi sunt oameni cu rezultate foarte bune (Scripcaru) și bune (Robu) în orașele gestionate, dar valul schimbării, adesea pasional, nu iartă*.

Daniel Funeriu Foto: Arhiva personala

Odată trecut hopul alegerilor locale, va lua timp până vom vedea dacă cei noi vor reuși să scoată din amorțire orașele (Timișoara), să fie tot atât de buni ca predecesorii (Brașov) și dacă vor reuși miracole (da, doar un miracol poate rezolva problemele Bucureștiului și sectoarelor). Ochii acum sunt pe ecuația politică a alegerilor parlamentare. Să vedem, partid cu partid, cum stăm.

Dacă dinamica se menține, partidele mici (ALDE și ProHoția) sunt moarte. Singurul care poate tracta în Parlament partidele mici e PSD. Scorul PSD fiind și așa destul de mic, lupta pe locuri eligibile e mare, de unde deduc că nu vor fi prea primitori cu ALDE și ProHoția. Mai mult, Ciolacu abia a scăpat de Firea, e greu de crezut că e atât de fraier încât să-i ia pe Tăriceanu și Ponta, care ar deveni poli de putere în PSD. Din cauză că USRPLUS și PNL nu s-au înțeles la Craiova, polul alternativ de putere în PSD va fi de sorginte PRMistă, adică Vasilescu, care nici ea nu-l înghite pe Ponta. Fără să intru în detaliile trecutului, e limpede că PSD va avea la parlamentare un scor istoric de mic. Sper ca oameni ca Dâncu să îl reformeze. Odată dinozaurii Oprișan et co. plecați șansele cresc.

PMP se zbate la limita lui 5%, îl văd mai degrabă puțin sub. Șansa PMP s-ar putea să fie revendicarea curentului conservator, estimat undeva la 12%, lucru însă incert: PMP este atât de adânc consolidat în mentalul colectiv ca ”partidul lui Băsescu” încât lipirea unei etichete conservatoare e foarte dificilă, cu atât mai mult cu cât se aude că mult discutata EBA va candida la parlamentare. E greu de crezut că Neamțu, Avramescu sau alte voci conservatoare articulate vor avea tracțiune, dacă zvonistica de mai sus se confirmă. În locul lor aș negocia un număr de locuri eligibile cu PNL, ar fi păcat ca puțin sub 5% să fie pierdute, iar stomacul PNL poate lesne înghiți un curent conservator, util în viitor, dacă a digerat deja la greu pesediști. Ar mai fi o variantă, dacă e să dăm crezare legendelor politicii de tip vechi: dacă PNL ia în calcul o guvernare doar cu PMP și UDMR atunci nu e imposibil ca PNL să dea ceva voturi către PMP, pentru a face fatidicul 5%. Eu unul nu cred un așa scenariu pentru că ar fi sinucigaș pentru PNL: fără 60% în Parlament nu poți să guvernezi liniștit 4 ani.

Ajungem la cei care sunt pe scaunele pilotului: PNL și USRPLUS.

Dubioasă moral, racolarea multor primari PSD se dovedește politic câștigătoare pentru PNL, devenit adevăratul partid al maselor. Tentația de a numi PNL ca fiind un ”PSD cu față umană” este mare, iar USRPLUS nu se jenează să facă acest lucru pe unde apucă, ceea ce a dus la o polarizare în zonele non-PSD. Totuși actualul PNL este departe de spiritul golănesc dovedit de PSD din 2012 încoace și ar fi o greșeală și am face un mare deserviciu adevărului să îl asociem PSDului din epoca Ponta și Dragnea. De fapt aici este și marele șantier comun al lui Ludovic Orban și Klaus Iohannis pentru alegerile parlamentare: cum vor arăta listele la alegerile parlamentare? Dacă se va merge pe mâna celor racolați din PSD și a ”celor vechi” din PNL s-a văzut cât de tăioasă e sancțiunea electoratului. Singurul ”vechi” care a rezistat cu brio, ba chiar a ”rupt gura târgului” este inoxidabilul Emil Boc, și ar fi o greșeală să nu fie readus în prim-planul deciziei, ca un liant între echipa tradițională și o echipă nouă, mai ales că mizele sale personale nu există. Odată cu exilarea la Bruxelles a ”greilor”, care nu mai pot și nu mai vor influență, acum este oportunitatea unui PNL reînnoit, cu atât mai mult cu cât ruperea din electoratul PSD și-a atins, cel mai probabil limitele: primarii racolați de la PSD și aleși vor tracta cât se putea de mult din acest electorat. Ludovic Orban și Klaus Iohannis ar putea să ia o decizie pe cât de tranșantă pe atât de salutară: să-i trimită la munca de partid pe cei care au mai mult de două mandate în Parlament și să recruteze o nouă garnitură pentru aceste alegeri. Altminteri riscă să piardă în favoarea USRPLUS tot ce au câștigat de la PSD sau, așa cum s-a văzut la Timișoara, poate chiar mai mult. E un pariu greu de făcut dar atât de util României, pentru că, de fapt, PNLiștii cu mai mult de două mandate au fost parte la rușinea istorică a PNL de a se fi asociat cu PSD în bălosul USL.

USRPLUS este pe un trend ascendent: înțelegerea cu PNL la capitală și victoria în Timișoara, Alba, Brașov și alte câteva locuri a pus capăt degringoladei organizatorice în care se aflau înainte de alegeri și, în mintea multora, chiar dacă matematic nu au bătut recorduri, sunt mânzul promițător al politicii românești. Din această postură două lucruri simple sunt de făcut: Cioloș să preia total USRPLUS, Barna fiind o piatră de moară acum, și excluderea de pe liste a mesianicilor ciudați. Totuși, trebuie să recunoaștem că, chiar dacă și-a atins potențialul maxim, Barna are uriașul merit de a fi adus USRPLUS unde e și, ca atare, merită să primească o poziție puternică, de exemplu președinția Camerei Deputaților. Odată cu aceste alegeri parlamentare trebuie să se producă maturizarea USRPLUS, or asta nu poate fi făcut fără a-i lăsa în urmă pe cei care în afară de zgomot nu produc nimic. Văd, de exemplu, un pilon important în jurul lui Cătălin Drulă care are o expertiză remarcabilă în infrastructură dar și o minte limpede și mușchi politic ager. El e prototipul de nou politician care, zic eu, merită încredere, alături de oameni ca Adrian Wiener, Tudor Benga și alții puși pe treabă, echilibrați ideologic, nu pe zgomot de tigăi.

USRPLUS mai are un schelet în dulap pe care, probabil, îl mai poate ascunde și în aceste alegeri, dar le va pocni în față când nu se așteaptă dacă nu întreprind ceva ferm: clarificarea ideologică. USRPLUS a evitat să se exprime tranșant în problematici care au inflamat și nu îmi e clar cât vor mai reuși acest lucru.

Rămâne poziționarea pe eșichierul politic a lui Nicușor Dan și chiar a lui Vlad Voiculescu, care pare să fie popular printre useristoplusiști. Soarta lor pare să fi fost repede tranșată de Dacian Cioloș, sau cel puțin așa citesc eu declarațiile sale din seara victoriei. El pare să fi spus: ”cei care au câștigat Bucureștiul nu au ambiții naționale, să facă bine să treacă la treabă”. Dacă e așa (evident, nu pot citi gândurile nimănui!) atunci e limpede că ei au fost parcați în dificila misiune (pe care ei înșiși și-au asumat-o!) de a face ceva cu Bucureștiul.

Furați de plăcerea de a comenta dinamica politică precum microbiștii penaltiurile neacordate sau ofsaidurile la limită, noi, cei cu mintea limpede, să uităm marile șantiere ale României: educația, dezvoltarea inteligentă, sănătatea, reforma teritorială, infrastructura, mediul, energia. Fiind bine-cunoscut că, din păcate, proiectele nu câștigă alegeri, nu cred că trebuie să ne așteptăm ca aceste subiecte să fie discutate până la alegeri de partide. Mai degrabă vom asista la promisiuni nebugetate (adică minciuni electorale), invective și declarații politice demne de curtea școlii. Or, ceea ce contează cu adevărat sunt exact aceste lucruri și aici văd rolul major al președintelui Iohannis. Care, în funcție de cum vor fi rezolvate aceste chestiuni de viitorul guvern, își joacă ieșirea din mandat, ieșire care a fost nereușită și pentru Emil Constantinescu și pentru Traian Băsescu. Cu noua realitate politică clarificată, mi-ar plăcea enorm să îl văd pe președinte un arbitru cu autoritate și cristalizator al proiectelor de mai sus, astfel încât noul guvern și noua majoritate ieșite din urne în decembrie să aibă un plan de lucru clar, cu resurse bine stabilite din fonduri europene și oameni bine pregătiți. Altfel, puteți să mă credeți pe cuvânt: vom rămâne cu privitul unui circ politic care nici amuzant nu va mai fi.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro