În timp ce toată Uniunea Europeană își face planuri pentru creșterea securității energetice și pentru decarbonizarea sectorului de energie, România uită în ce secol e: ne gândim să dăm subvenție de 10,5 miliarde de lei până în 2030 pentru susținerea CE Oltenia, că altminteri se stinge becul.
Subvenția, pe care ar urma s-o plătim cu toții în factură, e necesară, ni se spune, pentru că altfel sistemul energetic național nu mai poate să funcționeze. E nevoie de absolut toate centralele de la CE Oltenia. Justificarea se găsește într-un studiu de adecvanță al Transelectrica, în care sunt prezentate mai multe scenarii. Din câte înțeleg (îmi cer iertare, nu sunt inginer), argumentele și ipotezele tehnice sunt următoarele:
- de acum și până în 2030 nu se va face nicio investiție nouă în sectorul de energie electrică în afară de – posibil – ceva regenerabile, care oricum n-ar prea funcționa la vârful de consum iarna. Trebuie să ne descurcăm cu ce avem acum. (Sunt curioasă dacă în scenarii s-o fi luat în calcul și faptul că în perioada 2026-2028 reactorul 1 nu va fi în funcțiune; nu pare).
- securitatea sistemului energetic național depinde până în anul de grație 2030 de centrale pe cărbune puse în funcțiune între 1964-1987. Poate nu e clară enormitatea situației: toată securitatea sistemului nostru de energie își va pune până în 2030 baza pe centrale cu tehnologie care atunci va împlini frumoasa vârstă de 50-70 de ani. Ca să înțelegem mai bine la scara timpului: cea mai veche centrală a CE Oltenia pe care ne bazăm e din 1964; România până în 1954 nici n-avea sistem energetic național, iar în 1939 doar un sfert din populație avea curent electric.
În situația tragi-comică în care ne găsim, se pune întrebarea: bine-bine, dar de ce s-ar închide CE Oltenia, dacă e atât de necesară? N-ar supraviețui în piață, în creșterea normală a prețului energiei la moment de criză? Răspunsul e nu, nenorociții de europeni îi pun pe poluatori să plătească și CE Oltenia n-are cum să plătească pentru emisii. Și atunci să plătim noi. Doar n-o să forțăm perla coroanei sistemului nostru energetic național să plătească pentru incapacitatea de a-și reduce emisiile. Doar n-o s-o forțăm să facă un pas în spate în fața altor tehnologii care emit mai puțin sau deloc (gaze naturale, nuclear, regenerabile), așa cum se întâmplă în Europa – chiar dacă exact ăsta a fost motivul pentru care s-au introdus certificatele de emisii! Și de fapt, ce atâta tărășenie cu emisiile, încălzirea globală oricum e o conspirație și nu contează ce ne-am angajat pe semnătură în UE, lasă că-i facem noi românește.
Vestea bună e că, în ciuda a ce cred mult-prea-versații-în-șmecherii decidenți români, schema de ajutor de stat (subvenția) trebuie notificată la Comisia Europeană. E normal să fie așa. Comisia zice: dacă tu-i dai subvenție lui CE Oltenia, cine ar mai veni să investească în noi capacități de producție? Cine ar putea concura cu un jucător care primește ajutoare taman ca să nu îl dărâme concurența? Iată cum studiul de adecvanță e, de fapt, o profeție care se împlinește singură: dacă punem perfuzii din banii publicului la CE Oltenia, într-adevăr nu va mai exista investiție nouă de-acum și până în 2030. Exact ca în scenariile care ni se pun pe masă.
Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro
