Grotescul balcanic al procedurii de selecţie a candidaţilor pesedişti la alegerile prezidenţiale nu face decât să reconfirme mutaţia ce era vizibilă deja în epoca regimului Dragnea. PSD este pe cale să accepte imposibilitatea practică a câştigării poziţiei de şef de stat, de unde şi replierea, naturală, către viitoarele bătălii locale şi parlamentare. Ridicolul de acum nu poate şi nu trebuie să înşele pe nimeni. Impotent în competiţia prezidenţială, fesenismul are potenţialul de a se mobiliza în circumstanţele scrutinurilor ce vin.
Căci mult mai importantă pentru PSD, acum şi aici, este continuarea operei de devastare şi distrugere instituţională, precum şi finalizarea acţiunii de colonizare clientelară a statului. Graba cu care premierul Dăncilă se pregăteşte să adopte, prin OUG, Codul administrativ este semnul acestei determinări de a nu lăsa să se erodeze o structură de care depinde supravieţuirea sa. Un asemenea gest ar fi, pentru România, cu nimic mai puţin dramatic decât ar fi fost adoptarea unui OUG în materia amnistiei şi graţierii. Pe fond, aşa cum opinii reputate au afirmat deja, noul Cod Administrativ este inacceptabil. Pe teren simbolic, încăpăţânarea guvernului este semnul vitalităţii sistemului care nu a dispărut o dată cu Liviu Dragnea.
Cu fiecare ocazie, actualul regim îşi reafirmă intenţia de a acţiona ca şi cum votul din 26 mai nu ar fi avut loc. În acest demers, aliaţii şi complicii, atât de importanţi în ecuaţia regimului Dragnea, îşi probează utilitatea lor, sub semnul continuităţii de parcurs. La nivelul CSM, iniţiativa de a forţa instalarea la conducerea Secţiei Speciale a Adinei Florea este o probă cheie în dosarul domesticirii justiţiei. Criticată de rapoartele europene, Secţia Specială rămâne, pentru cei care au inspirat strategia lui Liviu Dragnea, un pilon al noii ordini ce se doreşte a fi consolidată. Privilegiile şi inegalitatea nu pot dura în absenţa intimidării. Iar rolul Secţiei Speciale este acela de a răspândi mesajul fricii în comunitatea magistraţilor. Regimul Dragnea merge mai departe, dincolo de Liviu Dragnea.
Majoritatea care a făcut posibilă domnia lui Liviu Dragnea este, după eşecul moţiunii de cenzură, pregătită să ocupe şi să-şi întărească poziţiile din sistemul organelor de stat. Cazul Avocatului Poporului ilustrează brutalitatea cu care PSD şi ALDE doresc să reimpună mecanismul înfeudării partizane. După mandatul de dezonoare al lui Victor Ciorbea, alegerea lui Renate Weber ar însemna consfinţirea hegemoniei antenismului şi a ideologiei sale. Votul din 26 mai este, încă o dată, tratat cu dispreţ de oligarhia parlamentară. Anul care ne desparte de viitoarele alegeri legislative poate fi unul funest. Precedentul utilizat acum poate fi aplicat şi în cazul altor instituţii. Mutilarea BNR ar fi un alt pas în această direcţie a involuţiei accelerate.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
