Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Miracolele zeului Priapos, cel inconjurat de curtezane, bufoni si condotieri

de Cristian Felea     Contributors.ro
Luni, 14 ianuarie 2019, 17:14 Actualitate | Opinii


Cristian Felea
Foto: Arhiva personala

”]>Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.]>

]>Matei, 6:34

Vreme trece, vreme vine… am încheiat un an, 2018, dificil, cu o guvernare pusă pe rele și tot mai decisă să ducă planurile lui Liviu Dragnea (dar și ale sponsorilor, apropiaților și acoliților săi) la bun sfârșit, indiferent cu ce preț pentru noi cetățenii sau pentru țară. Vestea proastă este că ne așteaptă un alt an, 2019, cel în care abia am intrat, ce va fi probabil mult mai complicat decât precedentul, în condițiile în care provocările sunt de departe mai complexe.

În primul rând, ne găsim în plin mandat al președinției Consiliului Uniunii Europene (preluarea oficială a mandatului a avut loc joi, 10 ianuarie, într-o ceremonie găzduită de Ateneul Român) și va trebui să gestionăm cu mare profesionalism provocările unui Brexit ce ar putea avea loc în lipsa unui acord (nu-i deloc exclus), sau consecințele relației tot mai dificile dintre Uniune și administrația președintelui american Donald Trump, ori chestiunile legate de fenomenul migraționist, marea problemă a Bugetului Unional 2021 – 2027, nu în cele din urmă efectele campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare etc.

Mai apoi, guvernul V. V. Dăncilă stă ca vițelul față în față cu poarta nouă începând anul fără un proiect de buget național, în mare lipsă de resurse, dar și de soluții raționale care să împace, pe de-o parte, nevoia populistului Liviu Dragnea de a scoate permanent pe masă proiecte grandioase și soluții miraculoase (ca să dea cu tifla oponenților politici și Bruxelles-ului) cu, pe de altă parte, perspectiva unei recesiuni economice pe care cuplul de tragi-comici în ale economiei și finanțelor Vâlcov-Teodorovici se străduiesc să o grăbească, cu mâna premierului, prin emiterea OUG 114/2018.

În fine, ca să întregim tabloul, 2019 este an electoral, cu alegeri europarlamentare cruciale pentru viitorul Uniunii (în ansamblu, dar și al fiecărui stat membru în parte), precum și cu alegeri prezidențiale în România. La București actuala putere politică va milita alături de Italia, Polonia și Ungaria pentru o sporire a forței și reprezentării euroscepticilor în Parlamentul European, iar în privința alegerilor prezidențiale, după cum se creionează lista candidaților potențiali, temerile cele mai negre au mari șanse să se împlinească.

Mărturisesc că rezist cu greu tentației de a-mi imagina cum arată anul 2019 privit din biroul președintelui Camerei Deputaților, acel loc în care, după Scroviștea, lentilele liderilor PSD deformează imaginea țării până la scene bucolice de poporeni placizi care râd și aplaudă cu plăcere realizările guvernării, viziuni pe care le proiectează apoi în scurte filmulețe mobilizatoare și voioase pentru uzul curtezanelor, bufonilor și condotierilor din cexuri și alte forme de aglutinare ale celor care țin acum soarta României în mâini.

Nefiind chiromant ori astrolog, nu mă încumet la cine știe ce pronosticuri pentru anul 2019; oricum semnele nu sunt, după cum am spus, deloc bune. Dimpotrivă, încerc din răsputeri să scap de imaginea obsesivă a unui cumplit zeu al fertilității care de doi ani de zile ne pârjolește traiul tihnit și speranțele la o viață mai bună, în timp ce râde în hohote de spaimele noastre de oameni care nu se mai pot apăra de bălăriile luxuriante ce-i cresc pe urme; mai putem doar fugi, ori rămâne și resemna?

De nu-mi împărtășiți temerile nu-i cu supărare. Dați-mi însă prilejul să vă arăt ce văd împrejurul meu, să zugrăvesc în vorbe nemeșteșugite imaginile care mi-au ieșit în cale la început de an și apoi judecați singuri dacă ne aflăm în fața unui miracol al fertilității, așa cum ne promite întruna propaganda puterii, ori a celui mai cumplit coșmar din câte am trăit în ultimii treizeci de ani.

O TRĂZNAIE CARE O SĂ NE CAM COSTE, OAMENI BUNI

Durerea cea mai mare a anului 2019 va fi contextul economic. Că este așa rezultă din cel puțin două semnale extrem de serioase pe care le-a dat guvernul: OUG 114/2018 și lipsa unui proiect de buget național. Desigur, guvernul ne asigură că nu se pune problema ca economia României să aibă probleme în anul 2019, ce să se reflecte printr-o criză care să afecteze populația: nici vorbă, ne asigură de la premier la ministru de finanțe, de la consilierul premierului, Darius Vâlcov, la ministrul muncii.

Ba mai mult, guvernul Dăncilă lucrează la Cartea succeselor și realizărilor la jumătatea mandatului de guvernar1], în timp ce premierul însăși ne citește statistici care indică faptul că am depășit până și Germania la exporturi2], devastând mai multe state europene la acest capitol. Dar România nu are buget pentru 2019, iar ministrul de finanțe și consilierul premierului pe probleme economice, din motive doar de domniile lor știute, nu par să fie deranjați de acest lucru. Poate că profită de lipsa din țară a șefului de partid și se fac că muncesc, sau poate ar trebui să credem că este un lucru bun să nu avem un buget decât după 1 martie, cum ar veni3].

Cât privește OUG 114/2018 – trăznaia, cum atât de potrivit o caracteriza Mugur Isărescu – trebuie să reținem că a fost vândută majorității românilor ca fiind un act reparatoriu, prin care băncile și multinaționalele lacome sunt puse cu botul pe labe și forțate să plătească pentru că au făcut profituri pe spatele românilor, pe care le-au dosit grabnic în conturi din paradisuri fiscale etc., etc.

Dincolo de panglicile colorate ale unui discurs pseudo-naționalist și manipulator, te-ai aștepta de la ministrul Eugen Teodorovici și consilierul Darius Vâlcov ca, atunci când fac afirmații atât de grave în fața națiunii, să fie acoperiți de cifre. Însă o analiză coordonată de Florin Georgescu4], vice-guvernator al BNR, pare să acrediteze ideea că, dimpotrivă, OUG 114/2018 nu se bazează pe nicio analiză.

Și ca să nu mai fie niciun dubiu, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, confirmă faptul că nu a existat o proiecție instituțională prealabilă: ”Teoretic impactul trebuia solicitat înaintea legii, nouă ni s-a cerut după. Domnul Dăianu a încercat să facă o evaluare asupra politicii monetare. Este vorba despre un impact de miliarde de euro, sunt lucruri serioase.”.

Ca să nu ne limităm doar la vorbe, trebuie să fim conștienți că la această oră companiile vizate de suprataxări, indiferent de sector (bancar, energie, telecomunicații), își fac la acest moment calculele și cele mai multe nu arată bine. Vor urma concedieri de personal, direct sau indirect (prin rezilierea unor contracte subsecvente de servicii sau stoparea finanțării unor investiții, inclusiv pe fondul scumpirii creditării), iar impactul agregat va fi cel de restrângere a activității economice.

Socoteala guvernului pe mâna înțelepților Teodorvici – Vâlcov: dacă nu ne împrumută ieftin și fără să pună întrebări, ca să ne facem noi jocul politic, lasă că-i mulgem noi de bani prin constrângere – se va dovedi fatală pentru antreprenori și clasa de mijloc și va pune pe butuci primăriile, care nu vor mai face față cu plata de ajutoare sociale. Așa că în a doua parte a anului 2019 vom asista la o explozie a nemulțumirilor sociale.

Deosebirea dintre politicienii de slabă calitate (și aici nu fac deosebire între personaje ca Liviu Dragnea, Viktor Orban sau Donald Trump) și cei de bună calitate se face foarte ușor în chestiunile de politică economică. Cei de slabă calitate, mai ales dacă au început să facă bani din afaceri, sau au afaceri de succes datorită influenței politice, vor să inițieze măsuri economice cu rezultat imediat, fără să-i intereseze dacă destabilizează sistemul pe termen mediu și lung, sau că cei care vor avea de suferit vor fi cei mulți, care i-au votat plini de speranță.

Să faci bani din afaceri este una, să poți da o șansă economică celor mulți este cu totul altceva. O economie care crește robust și predictibil nu poate fi construită prin măsuri luate pe genunchi de tot felul de genii neînțelese, care cred că știu exact ce înseamnă banul. În anul 2019, din păcate, vom avea parte de deciziile celor cu mintea doar la bani, înțelepciune puțină, dornici în schimb să facă spectacol pe spezele celor mulți.

CE FACE FETELE? CLUBURILE NU MAI SUNT ULTIMA FIȚĂ, CI BIROURILE GUVERNULUI SAU INIMA PREȘEDINTELUI

Ar trebui să fie guvernantul o persoană care a studiat perseverent și dedicat pentru a deveni unul dintre cei mai buni în domeniul pe care îl administrează? Un fel de tocilar preocupat de profesie, care ia politica în serios și care-și dedică viața binelui celuilalt, al celor guvernați? Ori dimpotrivă? Publicistul Mircea Morariu constată – dezamăgit, ca mulți dintre noi, de altfel – că în guvernele Dragnea ești bun pentru o funcție dacă nu ești competent pentru nimic.5]

Cândva, un amic constata cu amărăciune că ultima fiță a fetelor este să-și dorească funcții în stat, ceea ce pentru omul politic potent – genul baron local – este chiar o ușurare: în loc să plătească mofturile fetelor cu mașini, apartamente și city break-uri de shopping, adică din propriul buzunar, poate acum să le găsească o funcție publică bănoasă, ca să-și permită și singure fanteziile cheltuind bani publici.

Presa este plină de exemple ce par să confirme teoria amicului meu. Iau cu prudență câteva astfel de exemple prezentate de media: o fostă Miss Univers, martor cheie într-unul din dosarele penale ale lui Darius Vâlcov, adică Larisa Popa, ajunge consilier personal la Comisia Națională de Strategie și Prognoză6], alte două doamne aflate în amiciție între domniile lor și cu consilierul premierului V. V. Dăncilă obțin funcții de demnitate publică: Adriana Cotel devine șef al Agenției Naționale a Medicamentului, respectiv Mihaela Triculescu șef al ANAF7].

Un nume apare aici insistent, cel al lui Darius Vâlcov. Pare că domnul Vâlcov are o jumătate de normă și la Secretariatul General, pe profil de resurse umane. Încep să înțeleg acum de ce a fost surprins de anchetatorii penali ascunzând bunuri de valoare sau lingouri prin cavouri: cu atât de multe doamne în anturaj, conturile sale bancare nu erau depozite sigure pentru economii. Anul 2019, dacă domnul Vâlcov va rămâne în guvern, poate întregi lista frumuseților interesate de cea mai tare fiță a momentului, adică să exercite o bună administrare a treburilor statului.

Tot anul 2019 poate fi anul în care Irina Tănase, o altă tânără extrem de promițătoare, va deveni invidiata soție a liderului PSD, Liviu Dragnea. Evenimentul a fost anunțat de secretarul general al PSD Codrin Ștefănescu8], și începe să fie confirmat de tabloide și diverse televiziuni de știri9].

Tânăra Irina a fost prezentată public în martie 2018 de către Liviu Dragnea, la Congresul PSD. Apoi s-a aflat – ce coincidență – că ar fi verișoara iubitei lui Darius Vâlcov, pe numele său Andreea Radu10], dar și că, după ce a fost prezentată oficial ca iubită a liderului PSD, și-a luat în serios rolul de purtător (neoficial) de cuvânt al viitorului său soț, transmițând mesaje, sugestii ori chiar directive miniștrilor11].

Desigur, ar fi nedrept să amintesc aici doar de doamnele Popa, Cotel, Triculescu sau Tănase și să uit de consilierul de stat Dana Varga, fostă secretar personal al actualului șef al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu; doamna consilier a ținut ca ultima dorință a tatălui său, ex-bulibașa Rudi Varga, de a fi înmormântat în cimitirul din Gilău să se îndeplinească întocmai, chiar și cu încălcarea autorității unei hotărâri de Consiliu local. Poate m-am înșelat, poate ultima fiță este să încalci legea fiindcă poți.

SĂ TERMINĂM CU MOFTURILE LA APĂRARE: PRIAPOS ARE O IDEE, CEA MAI BUNĂ

Șoc și groază în PSD: Klaus Iohannis cel tăcut și reținut a avut curajul să dea peste cap un plan aproape perfect al acoliților lui Liviu Dragnea, prelungindu-i cu un an mandatul șefului armatei, generalul Ciucă. Într-atât de categorică și surprinzătoare a fost decizia lui Iohannis din CSAT, încât ministrul apărării, Gabriel Leș, a început să scâncească ca un bebeluș la toate televiziunile dispuse să-l asculte, în speranța că nu va primi o corecție cu linia la palmă de la șeful PSD.

Cât de adânc a lovit mutarea lui Iohannis în privința șefiei armatei înțelegem pe deplin doar privind fețele siderate ale lui Leș sau ale Vioricăi Vasilica, dar mai ales cântărind cuvintele pline de venin ale europarlamentarului Ioan Mircea Pașcu12]: ”…dacă până la urmă, prelungirea – în afara prevederilor legii – a mandatului dlui G-ral Ciucă nu are de-a face cu informațiile circulate în presă cum că ar putea prelua șefia PNL după ieșirea din Armată.” Adică Iohannis îl mai lasă un an pe Ciucă să conducă armata, ca să nu conducă PNL-ul și să-i facă concurență. Tare, nu?

Și dacă nu, domnule I.M.P.? Este legitimă îndoiala, pentru că degringolada guvernului doamnei Dăncilă în marja subiectului, cu ideile eterne de ba pe-a mă-tii mergând de la încercarea de refuz a publicării decretului prezidențial în Monitorul Oficial și până la atacarea în contencios administrativ, completată cu o decizie de instanță care să suspende aplicarea hotărârii lui Iohannis. Toate acestea au condus câteva zile mai târziu exact la ceea ce presa nealiniată prognoza că s-ar putea întâmpla, adică suspendarea procedurii de achiziție pentru construcția a patru corvete13] destinate Marinei.

Domnul Gabriel Leș, cel care nu a făcut armata dar are rezultate bune la tir14], se jură pe ce are mai sfânt că PSD este un partid de legaliști și oameni bine intenționați, la fel ca domnia sa, iar încercarea de înlocuire a generalului Nicolae Ciucă la final de mandat cu un alt general vânturat rapid prin funcții ca să dea aparența legală a propunerii de înlocuire15], mai apropiat de inima liderului PSD, ar fi firească, legitimă, de nerefuzat, desigur fără legătură cu achizițiile pentru dotarea armatei.

Rușinea suferită de Gabriel Leș nu a rămas fără ecou în rândurile echipei drăgniste din PSD, Carmen Dan aducându-și la rândul său aminte că Iohannis a ascultat vocea sindicatelor și a refuzat promulgarea noii legii privind statutul polițistului: ”Atât poate… din frustrare, din disperare, din ambiție bolnăvicioasă. Indiferent ce îl ′mână în luptă′.16] Reacția neobișnuit de dură a ministrului Carmen Dan, absolut nepoliticoasă și de-un politicianism scăpat de sub control, nu are la origine grija față de omul în uniformă.

Că este așa, o confirmă într-o postare curajoasă Marian Godină17], care în nume personal îi reamintește ministrului său demagog ceea ce toți colegii săi știu, dar preferă să nu spună public, și anume că: ”Eu cred că e <decât> din vina dumneavoastră, doamna ministru, iar faptul că în postarea dumneavoastră aduceți vorba de un coleg mort în timpul serviciului, reprezintă pentru mine cel mai abject mod de a vă duce luptele politice.”

Anul 2019 nu va fi unul care să ne aducă liniștea și încrederea că PSD – ALDE lucrează pentru întărirea armatei și a instituțiilor de forță; dimpotrivă, va fi anul în care va încerca să dea asaltul final pentru a le controla. Ca în orice lupte decisive, uneori cedează spațiu tactic (ca să folosesc expresii ce au devenit public celebre) – de exemplu guvernul renunță temporar la moratoriu și acceptă paza SPP pentru demnitari18] -, dar numai pentru a adormi vigilența vrăjmașului până la asaltul final.

Dacă aveți îndoieli, consultați Oracolul Tache, cel care prefigura și intenția lui Nicolae Ciucă de a prelua PNL de la Iohannis. De această dată, Oracolul Tache ne arată ce-a plănuit PSD în 2019 pentru SRI, doar că e musai să citim în oglindă19]: ”…′balul′ numirii noului șef al SRI a fost deschis prin ′repetiția generală′ a desemnării șefului Statului Major al Armatei Române, de acum fiind evident că Klaus Iohannis se va baricada pe ′linia Ciucă′ și în ceea ce privește foarte probabila nominalizare a lui Eduard Hellvig pentru un nou mandat la conducerea SRI, prin propria-i interpretare a legii.”

Dacă miza controlului conducerii armatei este aceea a achizițiilor de tehnică militară (resurse și credite de 2% din PIB anual nu sunt puțin lucru; chiar și un comision de 10% aplicat unor astfel de valori înseamnă pe parcursul unui mandat o avere incredibilă!), controlul SRI și SPP este chiar mai important, pentru că ar desăvârși acapararea accesului la pârghii ce pot deveni de manipulare și supraveghere a societății în ansamblu. Anul 2019 va fi decisiv din acest punct de vedere.

VĂ FAC UN PARTID? UNUL NOU-NOUȚ! DAR NIȘTE ALEGERI?

Anul 2019 va, fi, cum am mai spus-o, un an electoral. Au apărut și sondajele de opinie aferente, mai mult cu rolul de a băga spaima în adversari, sau de a testa praguri de rezistență și nume de candidați. Dar mult mai interesante sunt poziționările unora dintre lideri, a partidelor mici sau al celor care vor să pescuiască în ape tulburi atât în 2019, cât și în 2020.

Politico, de exemplu, a publicat o prognoză20], de fapt o simulare de date agregate bazată pe sondaje de opinie etc., potrivit căreia alegerile europarlamentare vor fi din nou câștigate de PSD, dar cu un scor sub 30%. În 2014, alianța PSD-UNPR-PC câștiga europarlamentarele cu peste 37%; de reținut și aici că sondajele din campania electorală acreditau atunci un scor mult mai bun, de peste 40%. Ar urma PNL, cu peste 21% și ALDE cu 10%. În 2014 PNL obținuse la alegeri sub 15%, iar PDL puțin peste 12%, adică în total undeva în jurul a 27%.

USR, PLUS și PRO România ar putea avea și ele un scor agregat în jurul a 24%, iar UDMR aproape de 6%. Cu alte cuvinte, prognoza Politico acreditează alegeri mult mai echilibrate (teoretic) dreapta – stânga: o menținere a intenției de vot între 42 și 45% pentru actuala guvernare (PSD-ALDE-UDMR), similar cu anul 2014, doar că opoziția, dacă ar găsi vreo formulă prin care să se alieze, ar rivaliza egalând puterea cu un scor agregat tot în jurul a 45%.

Simțind bine oportunitatea, Victor Ponta a declarat public că ținta eforturilor sale este aceea de a-i oferi partidului lui Călin Popescu Tăriceanu și implicit liderului său o variantă de cooperare care să-l convingă să rupă alianța cu PSD: ”Dacă Tăriceanu se desprinde de Dragnea și nu mai susține toate măsurile astea aberante – el m-a susținut în 2014 – pot să-l susțin și eu21].

Ruperea alianței PSD – ALDE (nu că ar fi vreun lucru ușor) ar antrena imediat și disoluția legăturilor cu UDMR, oricâte ordine ar da Viktor Orban (până la urmă UDMR are alegeri în februarie și este evident că mocnesc tensiuni în partid, tocmai datorită interferențelor Budapestei). Pe datele Politico acest lucru ar însemna un PSD sub 30%, o posibilă alianță PNL (dar fără Ludovic Orban), ALDE și PRO România, undeva la 38% (blocul principal de centru-stânga) și o opoziție de stânga USR și PLUS cu 16% – un eșicher care ar da mult mai multă încredere în politica de la București.

Un sondaj IMAS de la finele anului 201822] confirmă prăbușirea PSD în intențiile de vot (sub 25%), excelenta evoluție a ALDE (cu o intenție de vot de peste 11%), dar mai ales plafonarea PNL (care nu trece de 24%). După cifrele IMAS, PNL și ALDE (cumulat 35-36%) depășesc scorul din 2014 de la europarlamentare al PNL și PDL (cumulat 27%), ceea ce confirmă într-un fel deplasarea intențiilor de vot către centru-dreapta, în loc de centru-stânga (ca să definim cumva fenomenul).

În cazul sondajului IMAS este interesant că ce pierde PSD se regăsește masiv la USR și PLUS (circa 22% cumulat), dar sunt reținut în a lua în calcul ca reale aceste cifre, pentru că în sondajul IMAS nu am regăsit PRO România (cel puțin așa cum îl redă presa), care la Politico pare să aibă o cotă a intențiilor de vot ce nu ar trebui să fie neglijată.

Nu pot, firește, să lipsească din această trecere în revistă și mișcările marginale ale celor care încearcă politica cu degetul – adică intenția fostului ofițer SRI Daniel Dragomir de a înființa în anul 2019 un partid patriotic și eurosceptic23], perfect pentru a pescui în ape tulburi și conform cu profilul acestui personaj controversat și lăudat de Sputnik; precum și anunțata revenire în politică a fostului primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, ce va prelua, împreună cu admiratorii săi, fostul partid al lui Dan Voiculescu, adică Partidul Umanist din România (cunoscut ca PUR).

De asemenea, este extrem de interesant că 2019 a debutat cu un atac la adresa lui Dacian Cioloș dintr-o parte a presei24] ce-l vede ca pe-un candidat manciurian25]: o întâlnire într-un restaurant vienez (Cantinetta Antinori) a lui Cioloș, oricum suspectat a fi omul spionajului francez, cu Florian Coldea, șeful SRI-ului pus de Traian Băsescu în funcție și apoi dezavuat (care, nu este tocmai clar ale cui jocuri le face; generic se spune că ale americanilor) și cu Mihai Răzvan Ungureanu (fost ultima dată șef la SIE, pus de Iohannis, dar la fel de probabil și omul Mossad, ca să aibă greutate).

De ce s-au întâlnit? Păi, ca să negocieze îngenuncherea lui Dragnea și a patrioților, Cioloș devenind proiectul străinătății vrăjmașe care, prin serviciile lor secrete extrem îl vor face președinte, pentru că românii dorm și se lasă manipulați să-l voteze, sau închid ochii la furtul de voturi.

Dacian Cioloș a dat o replică respectivelor alegații, acuzând publicarea unor știri neverificate. Newsweek România l-a acuzat, pe de altă parte, pe jurnalistul Liviu Alexa, autorul știrii cu întâlnirea de la Viena, că ar fi plătit de PSD pentru a compromite imaginea lui Cioloș26]. Cu toate acestea, falsă sau nu, știrea promovată de Liviu Alexa a circulat (circulă) nestingherită pe rețelele de socializare și va fi valorificată către finalul anului de propaganda de partid a PSD ca fiind un adevăr irefutabil.

IMPERIUL ATACĂ, POLITICIENII MAGHIARI SE APĂRĂ ÎN STIL ORBAN

Balázs Orbán, secretar de stat la cancelaria premierului Viktor Orban, cu ocazia comemorării a peste două secole și jumătate de la Masacrul de la Siculeni27], face următoarele afirmații: ”Iar dacă un imperiu – fie că este vorba de Viena de acum 255 de ani, Bucureștiul acum pentru secui sau Bruxelles-ul în unele cazuri în relația cu noi toți – nu respectă aceste lucruri, împotrivirea este legitimă, conform vechilor principii juridice.

Iată-ne și imperialiști, ați mai auzit această temă de discurs pe undeva? De exemplu la Igor Dodon ori Vladimir Voronin, via propaganda rusă? Nu seamănă ea cu tema propagandei de tipul jandarmul românesc nu va mai pune niciodată cizma în Moldova lui Ștefan? Și, ca o consecință, că orice acțiune de respingere a imperialismului românesc este legitimă?

De exemplu, liderul Partidului Civic Maghiar din Covasna, Kulcsar Terza Jozsef, ales deputat pe listele UDMR Covasna, a declarat recent că este dezamăgit de răspunsul primit din partea Administrației Prezidențiale28] la o petiție colectivă adresată la finele anului 2018 lui Klaus Iohannis, prin care i se solicita eliberarea din închisoare a membrilor grupării Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – Szocs Zoltan și Beke Istvan Attila, condamnați sub acuzația de terorism.

Cu alte cuvinte, teza orbanistă apud propaganda rusă exprimată de Balázs Orbán, pusă în alți termeni: justiția imperialistă română, antimaghiară și antisecuiască, i-a condamnat pe doi dintre fiii națiunii noastre pentru motive imaginare, dar tu neamțule, care ar fi trebuit să simpatizezi cu cauza noastră, te-ai dat cu imperialiștii, așa că noi nu o să te mai votăm!

Doar că petiția invocată de Kulcsar Terza Jozsef ne aduce în atenție o realitate pe care atât statul român, cât și oficialii minorității maghiare par să o neglijeze cât se poate de interesat: manipularea sentimentelor naționale în favoarea intereselor private ale politicienilor, cu prețul adâncirii unor falii false între minoritarii și majoritarii care sunt cetățeni simpli. Anul 2019 se va înscrie în acest trend și numai o minune ar putea aduce, în februarie, la alegerile din UDMR, o conducere mai echilibrată, vizionară și eliberată de chingile Budapestei – o minune ce are zero șanse să se împlinească.

Când liderii politici lipsiți de scrupule își vor fi atins țintele personale oameni buni, cine credeți că va rămâne să achite nota de plată a discursului instigator? Citind următoarea știre privindu-l pe condamnatul penal pentru corupție Olosz Gergely, fost senator UDMR – ”În luna decembrie, persoana în cauză a fost dată în urmărire națională și consemn la frontieră pentru punerea în executare a mandatului, iar acum a fost dată în urmărire internațională și se fac verificări pentru depistarea și reținerea acesteia.”29] – mi-e mult mai clar de ce se fac eforturi de propagandă pentru a pune un semn de egalitate, în fața etnicilor maghiari, între Szocs Zoltan și Beke Istvan Attila, pe de-o parte, considerați un fel de luptători pentru libertate, și personaje ca Olosz Gergely, politicieni corupți și dovediți în urma unui proces penal, pe de altă parte.

DESPRE JUSTIȚIE NUMAI DE BINE, GARANTEAZĂ TUDOREL

Garantează Tudorel că PSD – ALDE nu se vor abate de la planul de a acapara toate pârghiile care pot supune justiția controlului puterii politice! Vijelios și neabătut, Tudorel Toader îl vrea destituit pe procurorul general Augustin Lazăr, în aceeași măsură în care nu concepe să nu o vadă numită la conducerea DNA pe Adina Florea și se războiește și cu Cristina Tarcea, șeful Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care nu o agreează și care continuă să stea în calea planurilor sale mărețe.

Până aici nicio noutate. Dar cum va fi anul 2019? Vor reuși planurile administrate de Tudorel Toader? Eu sunt în proporție de 90% sigur că da și mă bazez pe incredibila poveste a certificatului de colaborare cu fosta securitate în cazul Adinei Florea. De ce? Pentru că acest sandal îmi arată și ne arată tuturor că Tudorel Toader nu acționează de unul singur ci într-un sistem subteran, de pe care procurorii au ridicat puțin vălul atunci când l-au cercetat penal pe Cătălin Voicu30], fostul general SPP și unul din mulții pui pe care i-a făcut Ion Iliescu în beneficiul nostru, al românilor.

Să vedem ce povestește Germina Nagâț, membră a Colegiului CNSAS, presei cu privire la certificatul de (ne)colaborare cu securitatea lui Ceaușescu în cazul lui Adina Florea, a treia oară nominalizată de Tudorel Toader pentru conducerea DNA31]: ”Verificarea doamnei Adina Florea, la cererea CSM, a declanșat înainte de sărbători un scandal incredibil, între Președinte (adică Constantin Buchet, n.m.) și funcționarii din corpul tehnic, unii dintre ei chiar directori, care au fost acuzați explicit de sabotaj, nici mai mult, nici mai puțin. Tonul și termenii în care s-a formulat această acuzație vă rog să vi le imaginați, fiindcă mi-e greu să-i reproduc.

Între timp, o înregistrare audio neautorizată, dar bine plasată către presă și redată într-un articol al G4Media, a pus-o pe Anca Jurma, interimarul de la DNA, în poziția în care să renunțe pe ultimii metri la un nou mandat la șefia DNA32], spre satisfacția lui Tudorel Toader. Lupta se duce fără scrupule și este bine susținută și de noua secție a PÎCCJ care se ocupă cu anchetarea magistraților, care tocmai a deschis două noi fronturi prin anchetele legate de DNA Oradea și DNA Ploiești, menite să ofere argumente devastatoare propagandei ce acreditează ideea că DNA a făcut atâtea abuzuri încât singura soluție acceptabilă în viitor ar fi desființarea sa.

Tudorel Toader, acest Sherlock Holmes al justiției drăgniste, nu a fost niciodată dornic să-și pună semnătura pe o ordonanță de urgență de amnistie/grațiere a faptelor de corupție, chiar dacă secretarul general al guvernului ne asigură că, din când în când, este recomandată33]. Dar îl pot vedea în postura de-al sfătui pe Liviu Dragnea să atace la Tribunalul UE de la Luxemburg actul administrativ întocmit de OLAF în cazul fraudei TelDrum cu fonduri europene. De ce a făcut-o, este din nou simplu de înțeles, ca și în cazul așa numitei reglementări legale a modului de tragere la sorți a completelor de apel de cinci judecători ale ÎCCJ: pentru a forța căi de atac.

Apoi, după principiu diviziunii muncii, rețeaua Cătălin Voicu – Dumitru Iliescu și urmașii lor vor identifica și judecătorii care să accepte ideea unor procese reparatorii și să-l albească pe patriotul național Liviu Dragnea de sentințele nedrepte în cazul Referendumul sau TelDrum. Cred că în 2019 vom vedea că sistemul triumfă din nou, iar Tudorel Toader va putea spune, cu mâna pe inimă: vedeți, ce vă spuneam eu, justiția poate fi învinsă cu propriile-i instrumente, de omul priceput!

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE ȘI SINGURĂTATEA ȚÂFNOASĂ A PREMIERULUI DĂNCILĂ

Gata, s-a făcut! Suntem șefii la Consiliul UE! Și doamna premier chiar plusează, pentru că ar vrea în perioada asta de șase luni să fie și cea care reprezintă România în Consiliul European34], ca să negocieze mai bine pentru țară. Doamne ferește (părerea mea, absolut subiectivă, desigur)!

Păi ce, guvernarea PSD – ALDE a luat în serios mandatul nostru la președinția Consiliului UE? Să fim corecți, un răspuns afirmativ nu este decât o glumă sinistră! Reprezentanții actualei puteri politice de la București, respinși ca nefrecventabili de omologii lor din Uniune pe motivul că vor să siluiască statul de drept și voința populară prin ambiția de a-și construi o nerușinată impunitate, se răzbună tratând cu dosul instituțiile europene și chiar ceremonia de la Ateneu.

Mai întâi, Bucureștiul nu și-a propus, pentru că nu au vrut nici guvernanții și nici primăria, să arboreze un aer de sărbătoare în oraș, așa că ceremonia de preluare oficială a mandatului la președinția Consiliului UE – ce-a cuprins momente oficiale la Cotroceni, Palatul Parlamentului, Palatul Victoria și ședința solemnă urmată de un concert la Ateneul Român – a avut un aer trist, stingher, ba chiar inadecvat (dat de prezența politicienilor PSD condamnați pentru corupție, sub motivația străvezie că ar fi contribuit la integrarea României în UE)35].

Nu au lipsit nici contrele de protocol dintre Palatul Victoria și Palatul Cotroceni, demne de Piața Obor: programul inițial al ceremoniei de la Ateneu excluzând o alocuțiune a președintelui, onoare care urma să-i revină (ca într-un fel de revanșă infantilă) doar premierului V. V. Dăncilă. Apoi Palatul Cotroceni a anunțat că totuși președintele va avea un discurs oficial (inclusiv) la Ateneu36], ceea ce s-a și întâmplat; din fericire fără să asistăm la vreun moment stânjenitor (de exemplu să-i vină cuiva ideea de a-i tăia microfonul lui Iohannis).

Ce este cu adevărat hilar, realizatorul Mihai Gâdea de la televiziunea Antena 3 anunța cu o seară înainte că președintele Iohannis, împreună cu PNL, vor boicota ceremonia de la Ateneu37]. Palatul Cotroceni a contrazis știrea, așa cum s-a văzut, dar nimeni din coaliția de guvernare și din presa de casă nu a pomenit nimic despre faptul că marele absent al momentului va fi Liviu Dragnea.

Presa nealiniată, în schimb, a dezbătut pe larg motivele (presupuse) pentru care liderul PSD, într-un gest care sfidează deocamdată ceea ce trebuia să fie marea încununare a ideii istorice a unei Românii europene – girarea unui rol important de decizie la nivelul Uniunii – a întors spatele oficialilor europeni prezenți la București (Antonio Tajani, Donald Tusk și Jean-Claude Juncker) și a plecat în vacanță cu iubita sa, cu un zbor privat furnizat de o linie aeriană din Serbia38].

Anul 2019, cât timp actuala coaliție de la București va mai deține puterea politică, va arăta exact ca gestul pe care Liviu Dragnea l-a făcut când a plecat în vacanță: un an în care PSD – ALDE va miza pe o propagandă anti-Unională tot mai agresivă, pe două coordonate: politic și economic. Politic, UE va fi demonizată la pachet cu președintele Iohannis, iar economic Comisia Europeană la pachet cu multinaționalele. Și anticipez că această campanie manipulatoare și patriotardă va avea tot mai mult succes printre români, după principiul picăturii chinezești.





















2201 vizualizari


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version