Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Cartea autismului

de Ana Dragu     Contributors.ro
Duminică, 1 aprilie 2018, 21:58 Actualitate | Opinii


Ana Dragu
Foto: Arhiva personala

Sunt oameni. Sunt oameni care au copii grav bolnavi. Sunt oameni care au copii diferit abilitați, cu dizabilități mai mici sau mai mari. Oameni care sunt în permanență triști și speriați din momentul în care află că exemplarul de copil adus pe lume nu este dotat de la natură să supraviețuiască în jungla românească de unul singur. Nici acum și nici mai târziu. Sau că a fost întreg și sănătos inițial, dar este în prezent dezarmat de o boală dizabilitantă și depinde ÎN EXCLUSIVITATE de sprijinul semenilor lui, ai noștri. Coșmar: de mila și ssistemul de suport al statului român.

Uitați-vă cu atenție în jur! În orice școală, în orice spital, în orice piață, în orice autobuz. Apoi închideți ochii și imaginați-vă pentru 90 de secunde cum v-ați simți în locul acestor oameni. Părinți ai unor copii ultravulnerabili cu boli fără leac, rare sau comune, părinți ai unor copii atipici, diferiți, care ar putea fi recuperați sau abilitați într-un context normal, dar care sunt neechipați corespunzător pentru a supraviețui aici, acum. În România anului 1990. În România anului 1991, 1992, 1993, 1994, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2020…

Mereu triști, speriați și tot mai neajutorați pe măsură ce înaintează în vârstă și propriile lor boli le reduc dramul de putere care i-a însuflețit odinioară la neputință pură, neajutorare învățată și în final cea mai cumplită resemnare pe care și-o poate cineva imagina. Să știi că mori și după o viață de luptă copilul pentru care ai luptat ajunge o cifră în statisticile statului român, un obiect al batjocurii într-un popor cu o mentalitate cu 50 de ani în urmă față de orice țară civilizată în ce privește acceptarea diferențelor, a neurodiversității,  responsabilitatea civică și respectul față de semeni. De ORICE fel de semeni. Să știi că în urma ta rămâne singur un copil fie foarte bolnav, dependent,  fie prea inocent, în imposibilitate psihică de a se apăra în orice fel. Asemeni unei  lalele sălbatice într-o rezervație administrată de bivoli.

Acești oameni, pe lângă faptul că își duc viețile într-o stare permanentă de panică legată de viitor, sunt sistematic umiliți, tratați ca niște infractori leneși care încearcă să profite de stat când cer un drept pentru copilul lor, verificați, răsverificați, purtați pe drumuri, puși în situația de a cerși ades medicamente, bani de terapii și îngrijire, puși în poziția ghiocelului de orice funcționăraș care ridică din umeri și răspunde la întrebarea: ”de ce nu primesc copiii cu autism ajutorul de care au nevoie” cu întrebarea: ”dar ce, copiii cu cancer îl primesc?„ Și la întrebarea – ”și vi se pare corect” – cu panseul filosofic – ”eeei, ce înseamnă corect? Ce e corect pentru mine nu e corect pentru dvs și tot așa” – citat din ȘEFA Centrului de Național de Sănătate Mintală, doamna Botezat Antonescu Ileana). O sărakă, dacă e să te iei după declarația de avere. Cea mai recentă din 2015, că doar unde scrie că trebuie să arate publice anual contrastul dintre venitul ei și venitul de câteva sute de lei pe lună din care trăiește o persoană cu o dizabilitate psihică în slujba căreia doamna este plătită regește să fie). Da, doamnă, sunteți plătită să ridicați din umeri. E și asta o activitate fizică intensă în slujba beneficiarilor centrelor de sănătate mintală.

Acești părinți trăiesc un fel de carte a junglei pe dos. În care părintele alungat din sat pentru că nu are un copil perfect sau consumă prea multe resurse fuge cu Mowgli în junglă, unde îl apără cum poate mai bine de atacurile animalelor sălbatice, de maimuțele care râd și aruncă cu fructe în el din vârful copacului. Apoi, obosit și sătul moare, iar Mowgli rămâne singur. O ia pe prima cărare unde se întâlnește cu ursul Baloo care îl ia în brațe doar pentru a-l izbi vârtos de bolovani și trunchiuri de cocotieri. Apoi după ce se distrează suficient cu el îl lasă acolo. Unde îl găsește Shere Khan, care îi mănâncă ambele picioare și, cu burta plină, își vede de drum. Nu trece mult și apare și pitonul Kaa, care îl sugrumă lent și îl lasă pradă haitei de lupi care în versiunea originală l-ar fi protejat de celelalte animale.


Citeste intreg articolul si coemnteaza pe contributors.ro




















826 vizualizari


Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version