Banca Nationala a Romaniei are ca obiectiv fundamental, alaturi de asigurarea stabilitatii preturilor, mentinerea stabilitatii financiare a sectorului bancar, scrie prim-viceguvernatorul BNR Florin Georgescu pe blogul Bancii Centrale. Cand se constata evolutii riscante, precum si la solicitarea institutiilor abilitate ale statului, Banca Nationala a Romaniei are competenta si obligatia de a informa Parlamentul, Presedintia, Guvernul si alte autoritati.
Romania a dobandit inca din anul 2003 statutul de economie de piata functionala. In teoria si practica statelor capitaliste dezvoltate, relatiile economice desfasurate pe piata libera, asigura - prin manifestarea motivatiei individuale, a dreptului si garantiei asupra proprietatii private, a negocierii libere a contractelor si tratarea acestora ca "legea partilor", unei concurente corecte, formarii libere a preturilor in baza principiului cerere-oferta distribuirea eficienta a resurselor, dezvoltarea economica a tarii si prosperitatea cetatenilor.
Interventia statului in functionarea libera a pietei se impune a fi cat mai redusa. In cazul in care evaluarile autoritatilor demonstreaza ca ar fi avantajos pentru societate, factorul politic poate decide interventia statului, prin parghiile economice aflate la dispozitia sa, pentru stimularea unor comportamente pozitive, de natura a potenta functionarea mecanismelor pietei, cum sunt: economisirea, investirea, cresterea productivitatii, a competitivitatii, a exporturilor etc.
De asemenea, atunci cand factorul politic constata ca functionarea libera a pietei, pe fondul unor factori exogeni (crize internationale de natura financiara, economica, conflicte militare etc), genereaza efecte nefavorabile asupra unor categorii sociale, acesta poate decide masuri compensatorii pentru grupurile de cetateni afectati. Interventia statului in acest caz se impune a fi limitata ca sfera de aplicare si justificata prin criterii sociale si indicatori economici bine definiti, care sa directioneze sprijinul statului numai catre cetatenii al caror venit disponibil a fost puternic erodat, existand riscul imposibilitatii asigurarii subzistentei acestora.
Din analiza continutului proiectului Legii darii in plata, prin prisma principiilor mentionate anterior, putem considera ca, date fiind efectele majore ale crizei financiare internationale in Romania, indeosebi pentru cetatenii cu venituri modeste si, concomitent, indatorati la institutii de credit pentru procurarea locuintei, decidentii politici pot opta pentru sustinerea acestei initiative legislative, insa cu o serie de modificari. Amendamentele se impun pentru a asigura claritate si functionalitate legii, a evita birocratia. Totodata, se impun cateva amendamente pentru a orienta sprijinul numai catre cetatenii cu credite pentru locuinte, a caror situatie financiara a fost sever afectata de criza si care nu mai pot plati ratele la banci, excluzandu-i pe cei care, din motive subiective, nu mai vor sa plateasca datoriile la banci. Forma finala a legii trebuie sa asigure mentinerea stabilitatii financiare in Romania.
Pentru a se intelege exact si a se evita confuziile in privinta Legii darii in plata se impune mentionat, de la bun inceput, ca actul normativ nu reprezinta o lege economica, asa cum afirma unii dintre sustinatorii initiativei. Exista o diferenta fundamentala, de esenta intre legile economice si legile juridice.
Aceasta deoarece legile economice au un caracter obiectiv, manifestandu-se independent de vointa oamenilor (ex: legea cererii si a ofertei). Pe baza cunoasterii continutului si actiunii legilor economice, decidentii politici emit legi juridice, care, spre deosebire de legile economice, exprima vointa subiectiva a oamenilor la un moment dat, nefiind permis ca rezultatul actiunii factorului uman sa influenteze, sub nici o forma, functionarea naturala a legilor economice obiective. In acest context, putem afirma ca Legea darii in plata este o lege juridica cu un pronuntat caracter social, incadrandu-se in domeniul economico-financiar.
Aprobarea unei asemenea legi ar dovedi vointa subiectiva a factorului politic de a introduce o derogare de la prevederile Codului Civil, care stabileste in mod ferm relatiile civile si comerciale dintre persoanele fizice si juridice. Codul Civil este legea care transpune in legislatia curenta dreptul constitutional de proprietate, care are ca o componenta importanta dreptul de creanta. Printr-o lege speciala, cum este cea a darii in plata, nu se poate aduce atingere dreptului de proprietate, statuat prin art. 44 din Constitutia Romaniei, nici principiului libertatii contractuale si nici celui care reglementeaza contractul drept "legea partilor". Printr-o lege speciala ca aceea a darii in plata se poate reechilibra un contract, in conditiile in care executarea acestuia a devenit excesiv de oneroasa pentru debitor, din cauza unor circumstante exceptionale, cum ar fi degradarea starii materiale a acestuia, care poate justifica asigurarea unei protectii suplimentare a debitorului. Dar aceasta recalibrare a contractului trebuie sa respecte garantiile constitutionale atat ale creditorului, cat si ale debitorului, inclusiv manifestarea acordului de vointa al partilor.
In urma cu cateva zile, Senatul Romaniei a aprobat, in mod benefic din perspectiva aplicabilitatii legii, amendamentul privind plafonul de credit la nivelul a 150.000 de euro, avand ca garantie ipoteca asupra unui bun imobil cu destinatia de locuinta. In continuare, in opinia noastra, pentru ca Legea darii in plata sa se circumscrie strict caracterului sau social, este necesar ca, la nivelul Camerei Deputatilor, sa se adopte si alte amendamente, cum ar fi:
- Bunul imobil este locuit de consumator;
- Serviciul datoriei lunare catre banca, respectiv rata de platit de catre debitor, sa se situeze la peste 65% din venitul lunar net al acestuia;
- Legea sa nu fie imperativa, ci sa se asigure posibilitatea participarii voluntare a debitorului si, respectiv, creditorului la utilizarea instrumentului darii in plata.
Consideram ca prin adoptarea de catre forul legislativ cel putin a acestor amendamente, Legea darii in plata se poate incadra cu rigurozitate in sfera de cuprindere a unei legi privind protectia sociala a unui anumit grup de cetateni.
Daca initiatorii legii doresc mai mult, respectiv o lege de protectie a consumatorului de servicii financiare, acestia isi pot exercita dreptul democratic de a efectua propuneri legislative in cadrul procesului de transpunere in legislatia nationala a Directivei nr. 2014/17/UE a Parlamentului European si Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobiliare rezidentiale. Un proiect de act normativ cu acest continut, elaborat de Guvern, se afla in dezbatere publica, avand termen de aplicare cat mai curand dupa 21 martie 2016. Viitoarea lege urmareste realizarea unei piete interne mai transparente, eficiente si competitive, prin asigurarea unor contracte de credit coerente, flexibile si echitabile pentru bunuri imobile, promovand, totodata, practici sustenabile de imprumut, incluziunea financiara si asigurand, astfel, un nivel ridicat de protectie a consumatorilor.
In cazul neadoptarii amendamentelor mentionate anterior, exista un risc ridicat privind afectarea reputatiei si credibilitatii institutiilor romanesti, deteriorarea ratingului de tara si inregistrarea unui impact negativ indezirabil, care poate fi evitat, asupra finantelor publice.
Decizia finala in privinta proiectului Legii darii in plata va demonstra intelepciunea si responsabilitatea factorilor politici in aprecierea cu justa masura a relatiei piata-stat, legi economice obiective ￢ legi juridice subiective, protectie sociala specifica ￢ protectie a consumatorului in general, toate aceste raporturi putand fi subsumate echilibrului care trebuie sa existe intre libertate si responsabilitate, atat la nivel individual, cat si al societatii in ansamblul sau.
15
17
