Peter Sunde, unul din cofondatorii PirateBay, a construit o maşină care urmează să falimenteze industria muzicală. Maşina este de fapt un computer care copiază ilegal un CD, după care şterge copia. La viteza de 100 de copii pe secundă, pierderile industriei muzicale provocate de copierea ilegală s-ar ridica la aproximativ 10 milioane de dolari zilnic (calculele aparţin autorului maşinii şi sunt afişate pe un display LCD, eu bineînţeles nu am cumpărat albumul) Amănunte aici
Bineînţeles maşina este un pamflet la adresa industriei drepturilor de autor. Există acest obicei, de a invoca în procesele de piraterie, presupuse pierderi financiare calculând la preţul de magazin numărul de copii downloadate, ca şi cum, dacă site-urile de torente nu ar exista, automat toţi cei care au ascultat, să zicem, muzică piratată, ar duce automat mâna la buzunar şi ar cumpăra CD-ul respectiv. Ori, bineînţeles că numărul celor care ar cumpăra ar fi doar un procentaj, procentaj pe care nu îl putem şti, devreme ce posibilitatea descărcării ilegale există. Probabil că se poate face un studiu de piaţă din care să rezulte o cifră, deşi cumpărarea unui CD cu muzică depinde de o grămadă de variabile, ca de exemplu ce alte titluri se găsesc în benzinăria unde m-am oprit să-mi cumpăr muzică pentru drum şi dacă există acoperire cu posturi de radio locale în zonă şi dacă sunt sau nu pe gustul meu. Cu excepţia „clasicilor” indiferent de gen, CD-urile de muzică sunt mai mult sau mai puţin interschimbabile şi în general politica promovată de casele de discuri nu prea încurajează diferenţierea prin preţ.
În zona pirateriei software lucrurile sunt oarecum diferite. Dacă pentru iubitorul de manele nu e o nenorocire că nu găseşte un cantautor „pe torenţi” câtă vreme găseşte alţi şapte, cineva care va căuta Autocad n-o să descarce MS Office doar pentru că primul nu se găseşte. Software-ul are o valoare de întrebuinţare clară; are de asemenea destinatari clari şi mai ales este un produs de folosire îndelungată, spre deosebire de CD-urile cu muzică ce de obicei sfârşesc în torpedoul maşinii, dacă nu sucombă, precum ale mele, pline de zgârieturi în camera de joacă a copiilor.
În ceea ce priveşte muzica, am apreciat întotdeauna alternativa radiourilor tematice: în afară de faptul că deţin colecţii mai mari de muzică decât aş putea eu să strâng vreodată, mai beneficiază şi de DJ profesionişti, care ascultă şi selectează în locul meu muzica. Sigur că aş prefera să mi-o selectez singur, dar în realitate nu o să se întâmple în prezenta viaţă, drept pentru care mi se pare mai ok să găsesc un DJ pe gustul meu. Aşa că estimarea mea referitoare la pierderile provocate de piraterie industriei muzicale este mai degrabă rezervată.. Aş crede mai degrabă că reducerea ei ar provoca un alt lucru bun, şi anume dezvoltarea radiourilor.
Dacă însă revenim la oile noastre software aş observa iar o diferenţă. Cum, după cum ziceam, în lipsa softului necesar ( în măsura în care chiar reprezintă o necesitate) nu putem folosi un software care face altceva, musai va trebui să căutăm altul mai ieftin sau chiar gratis, care să facă acelaşi lucru. Aceasta ar contribui la creșterea calităţii respectivelor alternative, aducând venituri suplimentare sau măcar o bază de utilizatori mai mare. Din acest motiv, cred că pirateria software este unul din cele mai nocive fenomene de pe piaţa IT; ea contribuie la consolidarea monopolului pe fiecare segment de piaţă şi descurajează concurenţa liberă. Cel mai puternic adversar al Linux pentru desktop nu este Windows, ci Windows piratat. Din cauza pirateriei software, produse precum OpenOffice/LibreOffice, Thunderbird, protocoale ca Jabber şi multe altele stagnează de ani buni într-o mediocritate pe care nu reuşesc să o depăşească.
