In Matrix exista o scena in care eroul pozitiv, Neo, reuseste sa curbeze timpul si spatiul ca sa scape nevatamat din lupta cu agentul Smith si adjunctii acestuia. Ce incearca guvernul Ciolos cu bugetul pentru 2016 e sa curbeze legile economice pentru a scapa viu din lupta cu agentii Smith din politica, adica partidele parlamentare. Lui Neo i-a iesit, pentru ca era personaj de film SF. Guvernului Ciolos nu i-a iesit cu bugetul. Proiectul arata ca o struto-camila, cu cheltuieli de stinga si impozite de dreapta. Un proiect de buget populist, nascut din dorinta de a nu crea un conflict cu partidele.
E adevarat ca Ciolos a mostenit un Cod Fiscal cu multe taieri de taxe cerute de mediul privat. E la fel de adevarat ca a mostenit cresteri masive de salarii pentru bugetari, cresterea alocatiilor pentru copii, cresterea pensiilor (prin legea pensiilor) - toate cerute de cei dependenti de stat.
E un cocktail populist cu potential exploziv. Am atras atentia asupra acestui mix de masuri inca de cind ele au fost aprobate fie de precedentul Guvern, fie de Parlament.
Trebuie sa admitem ca era extraordinar de greu pentru guvernul tehnocrat condus de Dacian Ciolos sa elimine sau sa amine unele dintre aceste masuri. Era greu, presupunea lupta cu Parlamentul, negocieri dure cu partidele si o comunicare corecta si exemplara cu publicul. De ce sa fi facut asta, de ce sa-si fi riscat pozitia oricum fragila? Pentru un bine mai mare decit linistea care s-a asternut acum pe scena politica: binele public.
Guvernul Ciolos a preferat insa o pace calduta cu Parlamentul si partidele politice, o pace care ne va costa la anul. O lupta cu PSD, PNL si baronii din dotare putea sa produca daune de imagine si o intirziere a bugetului, plus ca avea rezultate incerte, executivul se putea vedea in situatia de a nu-si trece bugetul. Dar lupta pentru principii corecte era preferabila unei capitulari aproape neconditionate in fata populismului extrem.
Aici apare si o problema de pozitionare politica. Odata ce a cedat asa de usor in fata partidelor, guvernul a transmis involuntar un semnal de slabiciune. Iar partidele simt asta: daca nici cind aveam legitimitate maxima guvernul nu s-a angajat in negocieri dure, atunci foarte greu o va mai face pe viitor.
Asa cum arata cifrele facute publice de Ministerul Finantelor, bugetul pentru 2016 prevede un deficit urias (2,95% in sistemul european de referinta), cu investitii publice ceva mai mari decit cele realizate anul acesta si cu cheltuieli majorate semnificativ la salarii si asistenta sociala (in valoare absoluta). Sa nu uitam ca deficitul, oricum la limita maxima, e calculat in conditii foarte optimiste de incasari.
Problema mare e legata de provenienta acestui deficit, insotit si de o crestere a datoriei publice. El se duce nu in investitii, ci in consum, prin cresterile de salarii, pensii, indemnizatii si alocatii decise de-a valma in acest an pre-electoral.
Cit despre investitii, ele vor creste cu doar 4 miliarde de lei (de la 33,7 miliarde lei estimati anul acesta la 37,7 miliarde prognozati anul viitor), in conditiile unei cresteri economice prognozate la 4,1%. Volumul investitiilor e foarte mic pentru nevoile reale ale Romaniei; ginditi-va ca in acest an nu s-a vazut aproape nimic din cele 33,7 miliarde cheltuite.
Colegul meu Victor Cozmei a demonstrat ca alocarea bugetara pentru anul viitor la investitiile mari in infrastructura au mers pe scenariul cel mai negru. Practic, pana in 2020 Romania se va baza doar pe banii de la buget si pe fondurile europene din care abia daca se va reusi terminarea autostrazii Sibiu-Pitesti, a drumului expres spre Moldova si a celor cateva autostrazi incepute, dar neterminate. Slabe sanse ca 2016 sa aduca noi proiecte majore de infrastructura, cele de care economia are nevoie ca de aer pentru a se dezvolta, pentru a produce plus-valoare.
Mai mult: voci cu credibilitate spun ca cele mai importante autostrazi pe care le Romania le construieste in prezent si care sunt finantate pe bani europeni (A1 Lugoj - Deva si A10 Sebes - Turda) risca sa fie intarziate substantial din cauza ca in proiectul de buget pe 2016 au primit mult mai putini bani decat ar fi necesar ca ele sa fie continuate in ritm sustinut. Pentru cele doua autostrazi s-au alocat doar o treime, respectiv un sfert, din cat ar avea nevoie, iar alocarile s-au facut pe baza slabei executii din 2015.
Poate ca banii pentru investitii se vor duce in alte parti, care sa aduca plus-valoare in economie? Nu stim inca in ce proiecte merg banii pentru dezvoltare regionala din vestitul PNDL (Programul National de Dezvoltare Locala), un izvor nesecat de spaga mascata pentru primari si clientela politica din teritoriu. Am vazut cu totii rezultatele ingrozitoare ale programului de-a lungul timpului: terenuri de fotbal in panta, parcuri in padure, garduri in jurul terenurilor virane, cosuri de gunoi cumparate la pret de telefoane Vertu etc. Avem doar un indiciu: un miliard de lei se vor duce la anul doar pentru renovari de scoli. Renovarea scolilor, bucuria primarilor si a partidelor, stim povestea.
Cu investitiile ne-am lamurit. Sa ne intoarcem la cheltuielile cu salariile. Cresterile de salarii de aceasta magnitudine (25% pentru sistemul sanitar si profesori, 10% pentru restul functionarilor) reprezinta o pacoste pentru buget si un pericol urias daca sint facute fara reforma. Or, guvernul Ciolos promite reforma administratiei fara a da un termen clar. Iar intr-un an cu doua alegeri, cita forta are guvernul sa faca aceasta reforma?
Guvernul Ciolos are o singura sansa: sa inceapa realmente reforma administratiei in primele luni, astfel incit rezultatele sa se vada rapid. Altfel, avind in vedere scaderile de incasari cauzate de scaderea abrupta a taxelor, vom vedea mai mult ca sigur o rectificare negativa la jumatatea anului.
Sper sa pot scrie peste jumatate de an sau un an ca m-am inselat, ca am fost prea pesimist. Sper sa putem constata o incetinire masiva a risipei din banii publici si din banii europeni. Sper ca guvernul sa gaseasca filtrele corecte cu care sa puna capat furtului din banii platiti de dvs. si sa nu mai vedem caraghioslicurile scumpe si inutile precum terenul de fotbal construit in jurul unui copac, imagine care a facut-o pe Anca Dragu, ministrul Finantelor, sa izbucneasca in ris la interviul dat lui Cristian Leonte la Pro TV. E de ris, da, dar e un ris care ne costa mult prea mult ca sa ni-l mai permitem.
23
23
