A incerca sa intelegi totalitarismul (comunist si fascist) fara a te ocupa de ideologie inseamna a escamota de fapt subiectul. Teroarea totalitara a fost una determinata logocratic, cei care au practicat-o, o practica inca sau isi viseaza sa o practice, sunt maniaci ideologici. Sunt acei adepti fanatici (true believers) despre care a scris Eric Hoffer. Iata, asadar, un motiv de a saluta aici aparitia a doua carti fundamentale la Humanitas: prima, scrisa Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si H.-R. Patapievici (fiecare cu capitolul sau plus o prefata comuna) se intituleaza “O idee care suceste mintile”. Si ce idee… Este vorba de himera comunista, acea mega-fantasma salvationista explorata aici cu acuratete conceptuala si inteligenta morala. Intransigenta principiilor se intalneste in acest volum cu o nedisimulata si total justificata empatie pentru victime. Atunci cand unii proclama necesitatea de a regandi “ipoteza comunista”, aceasta carte este un manifest pentru umanism, bun-simt, pudoare si responsabilitate, valori pe care comunismul le-a calcat sistematic si metodic in picioare, le-a persiflat si le-a negat.
A doua este o carte-marturisire, unul dintre acele strigate ale constiintei ranite care au dat masura trezirii celor care au inteles ca fusera inselati, manipulati, prinsi intr-un infernal angrenaj al minciunii. Este vorba de o serie de dialoguri cu marele ganditor, filosof si matematician, care a fost Imre Toth. Este o carte inrudita cu amintirile unor Arthur Koestler, Margarete Buber-Neumann si Aleksander Wat. Imre Toth s-a intalnit de doua ori cu Diavolul in Istorie: prima data, cu monstrul nazist, a doua, cu monstrul comunist. Pe cel de-al doilea l-a crezut, in elanul idealist al tanarului antifascist, drept Ingerul Istoriei. A gresit si povesteste aici cum a fost posibila aceasta eroare. O carte a unui iconoclast, ori chiar un eretic, un spirit liber si nobil care a invatat din propria suferinta ce sa faci si, nu mai putin important, ce sa nu faci in viata…
In fine, o carte in curs de aparitie semnata de istoricul Cristian Vasile despre ideologie in epoca Ceausescu. Mai exact, despre politicile culturale ale regimului in timpul mini-liberalizarii, despre mistificari si inregimentari, despre non-conformisme reale sau imaginare. Trilogia lui Cristian Vasile despre modul cum a operat dictatura comunista in cultura este, in opinia mea, o contributie esentiala la deconstruirea institututiilor si metodelor prin care s-a obtinut captvitatea gandirii, acea servitute abjecta analizata exemplar de Czeslaw Milosz, de Monica Lovinescu si de Virgil Ierunca.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
