Cea mai mare ameninţare la adresa viitorului României este iresponsabilitatea celui pe care l-am numit un piroman politic. Ne referim la Victor Ponta. Mitoman în serie şi structural amoral, Ponta nu are decât un scop în viaţă: să-i fie lui bine. Simplu spus, deviza sa ar suna astfel: “Să-mi fie mie bine, chiar de-ar fi să piară lumea”. Când spunem Ponta, ne referim la discipolul lui Iliescu şi Năstase, deci la exponentul unui sistem parazitar şi profitocratic pe care îl numim regimul pontocratic. În 2012, în timpul loviturii de stat avortate, existau afişe care reluau acest termen pe care l-am propus în acele zile nevrozante: “Vrem democraţie, nu pontocraţie”. Aceasta este miza cea mare a alegerilor prezidenţiale din acest an. Victor Ponta este un populist emblematic: lipsit de convingeri doctrinare veritabile, el nu face decât să stârnească patimile patriotarde în rândurile unor straturi sociale debusolate. Ieri era guevarist, azi e social-democrat, mâine poate fi cosmonaut.
Nimic mai deprimant decât șansa ca Victor Ponta să devină președinte. Ar însemna intrarea țării în aria de dominație rusească, distrugerea DNA și ANI, revenirea triumfală a infractorilor transformați de propaganda pesedistă în martiri ai luptei pentru libertate. Libertatea de a fura, de a jefui și de a jecmăni. Suntem de acord cu cei care spun că, în condițiile date de loc și de timp, dincolo de rezervele legitime legate de omisiunile și tăcerile d-lui Klaus Iohannis, oprirea lui Ponta de la accesul la Cotroceni este urgența numărul 1.
Nu trebuie să fii fan Iohannis ca sa vezi că avem de-a face cu regnuri diferite. Am susținut-o pe Monica Macovei, rămânem fideli proiectului ei politic, inclusiv crearea unui partid politic. Aceasta este opțiunea noastră deschis asumată. Am semna din nou fiecare articol pe care l-am scris în ultimele luni legat de alegerile din România. Dar, trebuie să repetăm, alegerea actuală nu este între un rău mai mare și unul mai mic, ci între Rău și ne-Rău. Dl Iohannis nu personifică Binele acestei țări, din punctul nostru de vedere. Dar, fără îndoială, nu este un inamic jurat al statului de drept, nu este un demagog iresponsabil, nu este un mincinos patologic, un escroc, un plagiator, un sociopat. Acestea fiind opțiunile, credem că, pe 16 noiembrie, votul pro-Iohannis este singurul rațional, decent și benefic.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
